MindPlaces

Acasa

2011-05-17T14:37:00.002+03:00

O, da. Inapoi acasa, la Cluj. E relativ straniu, m-am obisnuit sa locuiesc singura, sa-mi port de grija singura, sa ma administrez, sa fac sau sa nu fac x chestii in funtie de chef, sau timp.... acum toate astea nu se mai aplica. Mama nu e nici bagacioasa, nici dominatoare si totusi, ma simt "la cutie". Nu mai sunt adult independent, sunt iar copil la mama acasa. Cred ca va trebui sa plec din nou.

Pe drum

2010-05-08T03:30:00.008+03:00

"Atentie, se inchid usile!" Cum stau eu asa asezata, ma vad in geamul din fata mea. Mi-am uitat playerul acasa, si sunt nevoita sa suport sonorul din jur. Doua brunete care se vor focoase discuta aprins, aprinse mai ales de atentia celor doi masculi ce le insotesc si care le privesc fascinati, stand in picioare in fata lor. "Urmeaza statia Obor cu peronul pe partea dreapta." Cele doua se simt nevoite sa foloseasca "fata" tot la trei cuvinte, iar in curand cred ca vor incepe sa foloseasca vorba asta si pe post de semne de punctuatie. Langa mine, din niste casti susura bateria incrancenata a unei muzici rock de vreun fel, nu reusesc sa descopar ce formatie. Cam asa baterie probabil ca se auzea si din castile mele acum cativa ani, cand lucram la un ONG in Bucuresti si mai mare placere decat sa ascult roace grele in drum spre munca nu aveam. Era frumos pe atunci, orasul era tanar si necunoscut pentru mine, ma speria sa ma deplasez pe rute necunoscute, dar imbratisam cu entuziasm acest exercitiu, in incercarea de a cunoaste cat mai mult posibil din Bucuresti. Uitandu-ma in geam, incep sa banuiesc ca nu baiatul purtator de pantaloni cu turul la jumatea drumului intre perineu si genunchi, care sade langa mine, este posesorul castilor cu rock. Uitandu-ma in dreapta, vad ca de fapt sursa sonora sta un scaun mai incolo. "Atentie se inchid usile!" Mai baiete, da timpanele tale? Da, si tot pe vremea aia, mergand catre job intr-o luni dimineata, o zi superba si insorita de vara, constat ca pe spatiul verde din fata cladirii unde lucram eu, "Urmeaza statia Stefan cel Mare cu peronul pe partea stanga" intre tufe si copaci, era un nene care se bucura singur de partile sale anatomice, daca ma intelegeti ce vreau sa spun.

Ajung la job si ii impartasesc patania colegului meu de birou. Incepe sa rada si-mi zice ca am inceput saptamana bine! Pfff, ce sa spun, de asa bine puteam sa ma lipsesc! Si nu blamez Bucurestiul, ca si la Cluj am avut parte de vreo doua sau trei asemenea patanii, deci fiecare oras cu nebunii sai. Da, ce mishto a fost acuma la Cluj!!!! Belis, de fapt. Cu aerul asta imputit de Bucuresti am uitat cum e aerul curat! Aer de munte, oxigen, oxigen, mai mult oxigen! Prea mult oxigen! Respirand aerul rece si proaspat al serii, pana in fundul palamanilor, nu-mi mai vine sa cred ca se poate! A innebunit lupul! Si cate stele pe cer! Incredibil! La Bucuresti abia de se vad cateva, amarate. "Atentie se inchid usile!" Cred ca la Bucuresti nu stau decat stelele mai nesimtite, ca ele nu se ineaca in praf. "Urmeaza statia Victoriei cu peronul pe partea stanga." Da, si de multa vreme n-am mai stat la un foc seara cu prietenii, la povesti si bere... asa cum am stat acuma, doar o chitara ne mai lipsea, in rest a fost totul perfect. Ma intrebau de ce nu mai cant eu la chitara. N-am mai pus mana pe ea de vreo 6 ani si deja nu-mi mai vine s-o iau de la capat, mai ales ca niciodata n-am excelat. Chitara mea, pentru care mi-am strans eu singura bani ca sa o cumpar, pe tot parcursul clasei a noua, sade acum si strange praful la mine acasa la Cluj. Probabil nici corzile nu mai sunt ok, si daca cineva ar vrea s-o foloseasca ar trebui sa cumpere corzi noi. Dar nu stiu daca cineva o s-o mai foloseasca vreodata. Mi-e dor de zilele in care ne adunam gasca la o cantare, dar de atunci am crescut, ne-am imprastiat care pe unde, nu mai are nimeni nici timp si nici chef de activitatile din timpurile vechi. Cred ca e chestie de teritoriu. La 30 de ani nu mai faci ce faceai la 20, "Atentie se inchid usile!" desi la 20 ti se parea ca n-o sa te schimbi niciodata, si ca nu exista nici un motiv din lume sa iti modifici modul de viata, ca asa cum esti si ce faci e foarte cool. "Urmeaza statia Gara de Nord cu peronul pe partea dreapta."

Si constati ca oameni care cu 3-4 ani in urma inchinau pahare contra casniciei, acum isi doresc fix asta, iar unii chiar sufera ca nu si-au gasit cu cine. In tinerete fiecare vrea sa fie mai rebel si mai special si mai altfel decat ceilalti, dar vad ca vine si momentul in care rebelii se raliaza cu masa si vor chestii... normale, sa zicem. Putini sunt cei care pot trai rebel pana la capat. Sfarsitul rebeliunii de obicei incepe cu un job. Un job pe care si-l iau ca au nevoie de bani ca sa traiasca. Si la job incep sa fie nevoiti sa se conformeze, ca altfel dau de rau. Si uite asa, se conformeaza tot mai tare, pana cand, la 40 si de ani, chei si cu burta, cu familie mai mult sau mai putin numeroasa, nici nu se mai vede rebelul din ei. Ma uit la nenea asta cu chelie, care il privea cu un fel de interes dezaprobator si fascinat pe baiatul cu castile sonore. "Atentie se inchid usile!" Nene, tu cum ai fost can erai tanar? Nu tot blugi rupti si un pic de pleata aveai? Ma rog, cat se permitea pe vreamea ta, ca mai era pe atunci dictatura in floare. "Urmeaza statia Basarab cu peronul pe partea dreapta." Bine ca mai am eu inca dorinta de a ma duce pe la concerte si evenimente, dar oricum, in mare parte, doar cu dorinta raman, ca timp nu prea am. Jobul meu se muleaza pe programul Americii de Nord, ceea ce inseamna ca eu in majoritatea serilor din viata mea nu pot face nimic. Nimic din ce inseamna viata, socializare, evenimente, concerte, spectacole. In schimb, stau si vorbesc cu americani cretini (cei mai multi), care se comporta ca niste copii rasfatati.

Unii refuza sa asculte sau sa inteleaga ceea ce li se spune, este frustrant sa vorbesti ca la pereti. Si nu ajung nicaieri, e doar un job, nu e o cariera, trebe sa-mi caut altceva, god damn, nu simteam nici o nevoie sa ma calci pe picior, cucoana! Imi defulez frustrarile pe unde apuc, vin acasa si ma gandesc in continuare la job, nasol, nu mai vreau! "Atentie se inchid usile!" Aha! mai am doua statii pana la serviciu, ia sa vad cat e ceasul? Perfect, mai am vremea de o tigara inainte sa intru in cladire si dupa aia incepe distractia pe plantatie! "Urmeaza statia Crangasi cu peronul pe partea stanga."

Noua mea viata

2009-09-19T19:11:00.003+03:00

Job: de cacao, ca de altfel multe din Romania. Convorbiri stupide cu americani stupizi despre cum n-ar vrea ei sa plateasca si cum de fapt ar trebui sa plateasca. Asta pe un voice-over ip, la casca, in intervale orare ce exclud iesitul in oras seara, cand iese toata lumea. Colegii, din fericire, sunt simpatici si sunt singurul lucru care face jobul suportabil.

Casa: cu chirie, la Iancului, o camera intr-un apartament de 3 camere. Camera, evident, a necesitat o vopsire, din cap pana in picioare. Aveam 3 pereti de un alb dubios, marmorat, ca sa nu zic prost vopsit. Si un perete maro-cacaniu, care si ala se prezenta in vreo 3 nuante. O zi de lucru intens a remediat aceasta problema, iar albul a devenit alb, iar maro a devenit portocaliu. Bineinteles, pentru cei ca mine, care si-au petrecut timpul prin biblioteci si/sau in fatza tastaturii, varuirea unei camere e o adevarata aventura, care se lasa cu dureri de maini si de picioare catre sfarsitul intreprinderii.

Social: aproape inexistent, din cauza programului de la job. Cu greu mai reusesc sa ma vad cu cate cineva, si asta cu mari eforturi de sincronizare. Norocul meu ca in octombrie ma duc la Cluj, la nunta unei prietene si acolo voi avea sansa sa ma vad cu mare parte din prietenii din Cluj, adunati toti in acelasi loc in acelasi timp.

Love: none. Momentan e bine asa.

Bani: indeajuns cat sa plateasca chiria si mancarea si bucatile de mobila pe care trebuie sa le mai cumpar ca sa umple camera mea cea alb-portocaliu si destul de goala.

Mutari (Capitolul 7)

2009-08-28T11:33:00.002+03:00

Tocmai faceam inventarul mutarilor mele prin capitala, de cand am venit incoace, in martie 2007. Am "aterizat" pe peronul garii de nord cu 7 genti. M-am mutat de 7 ori. E ceva cu 7...

Prima jumatate de an la Bucuresti am petrecut-o in apartamentul matusii mele de pe la Piata Muncii si sub aripa ei protectoare. Se chema ca nu mai sunt acasa, dar, intr-un fel si asta era tot un fel de "acasa". Apoi, in octombrie, mi-am intins un pic aripile, cat sa zbor, cu tot cu cele 7 genti, care intre timp facusera pui si se inmultisera, pana la Eroii Revolutiei. De fapt, un pic mai departe. Am stat intr-o chirie oarecum improvizata, despre care am si scris pe blog mai demult, unde n-am rezistat decat o luna. Apoi am gasit o garsoniera, a carei proprietara era dusa rau cu capul. Si despre asta am scris pe blog. Am ajuns la garsoniera cu tot cu bagaje, am stat vreo doua ore, si m-am hotarat sa ma intorc la matusa mea. Am mai stat o luna la ea, dupa care am plecat din nou in chirie, in Drumul Taberei. Acolo am stat din decembrie 2007 pana in mai 2008. In mai m-am mutat la prietenul meu in Vitan, si acolo am ramas pana in iunie 2009, cand ne-am despratit si am plecat. Din nou, la aceeasi matusa, oaza mea de... nici nu stiu cum sa-i zic, cred ca safety ar fi cel mai potrivit. Si de la 1 septembrie, ma mut la Iancului. A 7 mutare pe teritoriu bucurestean. Si sper, dar sper din tot sufletul sa nu mai trebuiasca sa ma mut prea curand.

Evident, fiecare mutare implica o anumita logistica. De data aceasta, dimensiunile calabalacului nu sunt prea mari, pentru ca, atunci cand am plecat din Vitan, am dus la Cluj mare parte din lucruri. Dar, urmeaza calatoria la Cluj, de unde imi voi aduce multe chestii. Acela va fi un drum "distractiv", cu diverse genti de diferite marimi. Not looking forward to it, no, no, not at all. Si apoi, tot parte din logistica, va trebui sa-mi cumpar mobila: in camera in care voi locui eu, nu se afla decat un pat. Iar dulapul e o debara pe hol. Mai trebe masa pentru calculator, niste rafturi... perdele...

(Note to self: Do not ever move in with a guy if you think it's not gonna last forever and ever!)

Pitic de gradina

2009-08-22T01:13:00.002+03:00

Nu mi-a venit sa cred.... piticii de gradina ar trebui sa fie draguti. Nice and lovable. Si cineva are in gradina un pitic ce pare a se intinde cu ura sa te stranga de... ce gaseste mai aproape. Te intrebi daca oamenii au ochi atunci cand isi fac amenajarea peisagistica din fata casei.

Trenul de dimineata, sau cum sa ajungi cu mult prea devreme atunci cand esti in pericol sa intarzii

2009-08-21T18:57:00.004+03:00

La sase si un sfert dimineata, dupa aproape 3 ore de somn, m-am trezit cu chiu si vai ca sa ma duc la gara sa astept trenul de la Cluj, caci mama ii daduse mecanicului de locomotiva pretioasele mele costume de baie. Am mers la gara cu un metrou plin de oameni somnorosi.

Incepusem sa ma ingrijorez, nu stiam daca reusesc sa ajung la timp. In sfarsit, in fatza panoului ce afiseaza plecarile si sosirile, ma uitam cu usor regret la glorioasa intarziere de 40 de minute a trenului meu. Oricum, coltii foamei incepeau sa se insinueze treptat, asa ca m-am indreptat catre un magazin alimentar. Apoi, inarmata cu un sandwich si o limonada, mi-am cautat un peron linistit si nepopulat, unde sa pot sa-mi savurez mancarea in tihna. Cinci minute mai tarzi un personal se tarai alene pana in fatza mea si varsa o multime pestrita, la a carei defilare spre capitala am asistat mestecand placid. Dintre toate persoanele care au trecut prin fatza mea privindu-ma nepasator sau intrigat, voi mentiona doar o fosta femeie, actualmente o bila de grasime, ce se rostogolea diform si dificil, incaltata intr-o pereche de tenisi ce se straduiau sa-i cuprinda picioarele umflate. Si oare la ce se putea uita fascinata bila de grasime, decat la sandwich-ul meu?

Limonada aceasta este cat se poate de chimica! Mai bine imi luam sticla de apa pe care pusesem mana initial! Pearl Jam imi tine o companie placuta, in timp ce trenul din spate, care imi tinea umbra, a plecat. Acum soarele diminetii ma incalzeste si sper ca mica si placuta mea visare matinala sa nu ma faca sa ratez venirea trenului meu.

Funny cartoon

2009-07-26T18:41:00.000+03:00

Pentru iubitorii de animatie.

Aventurile unei fumatoare in "No wonder " Land

2009-07-01T13:02:00.002+03:00

Pe la 11 seara am fumat satisfacuta ultima tigara din pachet, stiind totusi ca nu ma voi duce la culcare pentru inca vreo 3-4 ore. Ma gandeam, ei, si ce, ma voi abtine. Dar gandul nu se potrivea cu realitatea ce m-a lovit strasnic mai pe urma. Pe la 2 noaptea imi ardea deja buza pentru o tigara. Dar gandul de a ma imbraca, de a cobori 8 etaje si a ma duce pana la chioscul de la coltul strazii, 5 blocuri mai incolo, nu ma ademenea deloc. Asadar, am inceput sa caut solutii prin casa.

Amintirea pastreaza inca vii momentele din vacanta de vara cand ne apucasem de fumat, si cum parintii inca nu stiau ca fumam si nu primeam bani de tigari, gaseam tot felul de improvizatii. Intr-o zi eram la liziera padurii, cu varul meu si inca vreo 2-3 prieteni din vecini. Ei adusesera frunze uscate de menta si de ceai negru, si hartie igienica. Si am produs tigari din aceste resurse. La 2 noaptea, x-shpe ani mai tarziu, arsa de nevoia acuta a tutunului, si de memoria improvizatiilor tabacice, am inceput sa umblu prin casa ca un leu intr-o cusca prea stramta. Sa ma cobor la nivelul improvizatiilor, sa nu...? Dar odata gandul infiripat, gandul rau, "imi trebuie o tigara" devine scopul suprem, scopul de neoprit. Bine ca nu m-am apucat de droguri, as fi fost narcomana perfecta, decedata in urma unei supradoze.

Deci, imi trebuie o tigara. Umblu prin casa, ma invart, imi trebuie o foita fina de hartie. De unde, de unde? Explorez cu mintea prin casa, la tipurile de hartie ce ar putea exista si ajung la biblioteca. Exista acolo cateva volume de poezie in format mic, de buzunar. Eminescu, Arghezi si Alecsandri inghesuiti in carti mici, 8 cm pe 6, pe foi fine. Iau cartile in mana, mi se pare o blasfemie ceea ce urmeaza sa fac. Oare care dintre ei s-ar potrivi mai bine pentru o tigara? Ma gandesc la caracterele si temperamentele lor, la genul de poezie scrisa de fiecare, si ma hotarasc pentru Eminescu. Rup ultima pagina, pe care nu sunt inscrise decat ceva date cu privire la tiparirea cartii.

Ma duc cu pagina la bucatarie si incep sa caut prin ceaiuri. Are mama un ceai de aloe cu scortisoara, ma gandesc la ceai, cat de placut si aromat este el. Zic, ok, asta trebuie sa fie. Rup plicul, torn continutul in hartie si o infasor destul de rau. Ma stradui vreo 2 minute pana cand reusesc sa aprind "tigara" asa cum trebuie. Dezastru! Fumul e dulce si gretos. Dupa vreo cateva fumuri, renunt. In fond, am mai mult de jumate de pagina ramasa, hai sa incerc altceva. Aaa.... hai ceai negru. Earl Grey ar trebui sa se descurce, nu? Rup plicul de ceai, vars continutul, incerc sa infasor hartia, vars jumate din ceai pe masa. Il adun la loc, mai infosor inca o data hartia, nu-mi prea iese, acum mi-e dor de masinuta mea de facut tigari, abia astept fumul, stiu ca nu va avea acelasi gust ca tutunul, dar voi fuma! Rreusesc in final sa infasor hartia cat de cat, ma stradui sa aprind tigara, trag cu disperare din ea si in loc de fum, inspir bucatele minuscule de ceai. Ma inec, tusesc, parca am nisip in gura. Mai incerc, stau doar cu bricheta aprinsa la capatul tigarii, vad ca incepe sa iasa fum, trag iar, ma inec iar. La a treia incercare vine si fum, dar putin de tot, si tot cu bucatele de ceai. Un fum iute si usturator, si atat de putin, incat sunt complet dezamagita. Ma uit la ceas. E aproape 3 noaptea, mi-e somn deja, nu vreau sa ma duc la chioscul din colt.

Imi bag picioarele, ma duc sa ma culc!

Despre valoare

2009-06-30T16:16:00.003+03:00

Am ajuns acasa si mi-am trantit pe pat asa-zisa poseta, care, de fapt, are volumul unei genti mici de voiaj. Peste geanta am trantit mapa cu diploma mea de licenta si o copie legalizata a ei. Mai tarziu, pe cand citeam o carte, mi-am dat seama ca pe cand ma schimbam de hainele de oras, am trantit neglijent peste mapa cu diploma perechea de sosete cu care fusesem incaltata mai devreme. Am muncit mult ca sa obtin diploma aia. Facultatea de Litere nu e una usoara, sunt multe cursuri, multe examene si bibliografii interminabile. Si uitandu-ma la sosetele murdare, intoarse pe dos si trantite nepasator peste diploma, n-am putut sa nu ma intreb cata valoare pun eu de fapt pe diploma mea.

Tineam in mana o pereche de cercei primiti de la fratele din America al prietenului meu, acum fost. Si cu aceeasi mana am luat o cutie ce trebuia aruncata la gunoi si vreo doua bonuri. Si cand am aruncat, am aruncat tot din mana, inclusiv cerceii. Oare cata valoare au ei pentru mine, din moment ce n-am fost suficient de atenta ca sa nu-i las sa cada cu restul?

Am primit mai demult un ursulet de plus, cadou de ziua mea. Asta in conditiile in care eu nu suport sa primesc jucarii. Pe moment am fost dezamagita de cadou. Dar au trecut ani de atunci, si mi-am luat ursul sa locuiasca cu mine in toate locurile unde am stat cu regim mai mult sau mai putin permanent. Se pare ca valoarea lui pentru mine este una mai mare decat cea estimata initial.

O fata se cupleaza cu iubitul prietenei ei inainte ca acestia sa se desparta. Si atunci, ma intreb, cata valoare are prietenia pentru ea?

El, care se cupleaza cu prietena iubitei, avea obiceiul sa-i tina iubitei intrminabile predici si teorii cu privire la fidelitate absoluta, profesan-o si pretinzad-o. Spunea ca fidelitatea este principiul lui de capatati, dupa care traieste. Si atunci cand isi incalca principiile, nu pot sa cred decat ca ele sunt false principii, care de fapt nu au nici o valoare si ca nu va putea trai dupa ele niciodata. Si ca sa fie totul perfect, o mai si minte pe iubita lui la despartire, spunand ca nu a intalnit pe nimeni. Oameni ca acestia nu valoreaza nimic.

In Romania viitorul este minunat!

2009-06-17T00:06:00.001+03:00

Sfantul Petru da anunt de licitatie pentru executarea unui gard imprejmuitor pentru Gradina Raiului. Primul liciteaza un constructor african care solicita 5.000 Euro Justifica: 3.000 Euro materialele si 2.000 Euro manopera. Al doilea liciteaza un constructor italian care solicita 8.000 Euro si justifica: 3.000 Euro materialele si 5.000 Euro manopera pentru ca el este un constructor foarte cunoscut. Al treilea liciteaza un constructor roman care cere 25.000 Euro. El justifica Sfantului Petru: 10.000 Euro pentru tine, 10.000 Euro pentru mine si 5.000 Euro pentru african sa faca lucrarea!

Tuesday 31 March 2009

Iasi, ziua 4

2009-06-17T00:05:00.000+03:00

Ieri am fost sa vad inca o data, si pe interior, ceea ce vazusem cu o zi inainte pe exterior: Casa Dosoftei, biserica Sf. Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi. Palatul culturii era inchis pentru reparatii, asa ca n-am vazut decat holul de la intrare, care, si acela merita o privire, fiind el inzestrat cu o aleasa arhitectura. La Casa Dosoftei intrarea a fost 2 lei si ceva, aproape gratis, din punctul meu de vedere. Mi se pare ca in Romania cultura se da la kil si pe gratis oricum, ceea ce o face mai putin apreciata. Nicolae Domnesc are peretii interiori foarte bine conservati, si pentru iubitorii de fresca, o adevarata placere. Trei Ierarhi e cu schele si pe dinafara, si pe interior, iar pentru 5 lei taxa de vizitare, primesti ghid. Din pacate n-am reusit sa vad prea mult in interior din cauza schelelor mentionate anterior, si mi-as dori sa revad biserica asta dupa ce se vor termina reparatiile. La patriarhie n-am mai intrat, pentru ca mi-am zis ca doua biserici in interval de mai putin de o ora e mult prea destul, mai ales ca nu cred. Oricum, atat de multe biserici ca la Iasi n-am mai vazut in toata viata mea; cate 3-4 biserici pe kilometru patrat! Iasul e cu adevarat capitala ortodoxiei romanesti, si-i suspectez pe ieseni de fundamentalism religios.

Mai spre seara am mers la Sala pasilor pierduti, la universitate, unde un paznic s-a indurat de noi si ne-a aprins lumina pe hol ca sa putem vedea si fotografia toate picturile. De la universitate ne-am dus prin Copou, ca sa vedem teiul lui Eminescu. Teiul e o cazatura de copac, e rupt si urat tare, srans in chingi de metal, cu crengile sustinute pe stalpi si umplute cu ciment. Te si ia mila. Copacul ala trebuia lasat sa moara demult. Dar cred ca in psihicul colectiv iesean asta ar fi o pierdere de neindurat. Cum adica, una din principalele atractii turistice ale orasului sa moara!? Pai, uite asa. Sunt convinsa, dealtfel, ca Eminsecu n-ar fi stat acolo, sub teiul acela, sa scrie, nici in ruptul capului. Un loc public, plin cu plimbareti, nu este locul unde un poet si-ar gasi inspiratia.

Am mai vazut si Rapa Galbena. Am fost informata ca demult, acela era locul de unde se aruncau fetele ca sa moara daca picau vreun examen la facultate, sau daca aveau dezamagiri in dragoste. Nu sunt de acord cu ideea, dar mai demult erau alte vremuri, si-apoi cine m-a intrebat pe mine?

Azi am fost la bojdeuca lui Creanga, si ne-a facut mare placere s-o vedem. E o casuta veche, modesta, cu mobila traditionala, inclusiv o masuta mica de ajunge la genunchiul broastei, dar e o casa in care ai senzatia ca mai rasuna inca in pereti rasul hatru al gazdei. E un loc vesel, incarcat de energie pozitiva. Alaturi, pe langa cladirea cea noua care tine de muzeul literaturii, dar care se afla in aceeasi curte, s-au aciuat 5 pisici si un catel. Azi erau toate lenese in soarele caldut de inceput de primavara si mangaiabile. In fata bojdeucii e o cismea cu apa de izvor. Buna apa, ne-am luat si cu noi in sticla, e buna chiar si calda, cum o beau eu acum, in camera de hotel. Am plecat de la bojdeuca si am mai vizitat casele memoriale ale Otiliei Cazimir si George Toparceanu. Ne-am oprit si la o manastire pe care am vrut eu neaparat sa o vad, din cauza ca arata ca o cetate, cu ziduri de aparare, si cu turnuri in colturi. Si aceea e in reconstructie, si acolo schele si muncitori. Dar am vazut curtea cu pasari, unde se gasesc pauni, porumbei si un caine. Intre pauni am vazut ceva ce nu stiam ca exista, un paun si o paunita care erau cu totul albi, fara nici un strop de alta culoare pe ei. Unii dintre porumbei aveau o coada mai mare si mai bogata decat porumbeii obisnuiti si erau lasati liberi. Nu exista nimic care sa-i opreasca sa-si ia zborul si sa plece, si cu toate astea, ei stateau acolo cuminti, ca cica era casa lor.

Am fost sa vizitam si mortii. Cimitirul Eternitatea ne-a intampinat cu cea mai buna sosea din oras, cu trotuare impecabile, liniste si monumente foarte frumoase. As zice ca rivalizeaza cu cimitirul din Cluj. I-am gasit pe Creaga si pe Toparceanu, si diverse alte nume, ce ne rasunau cunoscut in urechi de pe la diverse lectii de literatura si istorie ascultate si invatate pe jumatate.

Voiam sa mai vedem si muzeul unirii, dar ne doborase foamea dupa atata istorie literara, si am mers sa mancam, dupa care ne-a doborat somnul, si abia pe seara am mai iesit inca o data in oras, de data asta ca sa mancam papanasi. In cautarea lor am parcurs o intreaga epopee de cautare pe la diverse restaurante, ca in final sa gasim la unul din apropierea hotelului.

Maine dimineata plec, putin mai bogata sufleteste dupa ce am vazut acest oras. Singurul repros se leaga de drumurile mult prea carpite. In rest, mi se pare un oras cald, intim, nu prea strident in nici un fel. Pana si vitrinele cu haine mi-au placut. Si sper sa mai ajung pe colinele Iasului.

Thursday 12 March 2009

Iasi, ziua 2

2009-06-17T00:04:00.002+03:00

Am sosit ieri pe plaiurile blande ale Iasiului dupa o calatorie de cateva ore cu masina, trezindu-ma exact la intrarea in oras. Suntem cazati la cel mai comunist hotel din oras, asta cel putin pe exterior, pentru ca inauntru a fost renovat si arata bine. Spre seara am iesit la plimbare. Am ras cand am vazut un Weed shop, adica, ce, chiar asa, pe fatza? Cica da, sunt anumite plante care actioneaza ca drogurile, dar nu sunt interzise de lege. Prima oprire am facut-o la mall, deh, ca tot orashanul care se respecta. Momentan mallul e ca un muzeu, tocmai a venit colectia noua si te uiti fara sa pui mana, pentru ca preturile interzic orice achizitie.

Dupa aceea ne-am dat cu masina pe strada unde sunt toate facultatile de inginerie, arhitectura si alte asemena, am ajuns la palatul... care acum imi dau seama ca nu stiu cum se cheama (rusine!). E foarte frumos luminat, are - evident - statuia lui Stefan in fatza, si tine spre pastrare eterna la etajul 1 actul unirii Moldovei cu Regatul. In fata palatului e casa Dosoftei, pe care intentionez s-o vizitez si pe interior, azi, si care mi-a placut mult de tot. E o casuta mica, din piatra, si totul despre ea mi inspira ceva romantic din vremuri medievale.

Am mai vazut primaria, opera, care e in reparatii, biserica Trei Ierarhi doar de peste drum si ne-am propus sa ne intoarcem azi acolo; din masina am vazut biblioteca studenteasca, facultatea de drept si Copoul, unde ne vom plimba pe jos abia azi. Si am terminat seara la Bolta Rece, unde obisnuiau sa chefuiasca Eminescu si Creanga. Pana la urma, nu stiu cat conteaza sa insir tot ce am vazut si pe unde am fost, ci mai degraba sentimentul pe care mi-l da orasul acesta. Femeile mi se par foarte chic imbracate. Si nu doar femeile tinere. Mi se par toate ca arata in asa fel incat sa starneasca admiratia barbatilor, nu dorinta. Prima fata la a carei fatza m-am uitat era foarte frumoasa. Si oamenii in general imi par foarte calmi. In Iasi pana si cainii sunt prietenosi, ca dovada ca unul ne-a urmat o buna bucata de drum.

La Bolta Rece era un grup de barbati care chefuiau, cu vin in pahare si lautarii langa ei. Ne-am asezat mai departe, ca sa nu ne inecam dicutia in zgomotul lor. Si mai apoi nu ne-am putut stapani sa nu ne uitam la ei, fascinati. Cantau, chiuiau, fluierau pe muzica lautarilor, care au cantat muzica de chef din batrani. Am auzit Zaraza, Ma dusei sa trec la Olt, Tigancusa esti frumoasa, tigancusa mea, o melodie ruseasca foarte cunoscuta dar al carei nume imi scapa, multe altele, si la urma, Ciocarlia lui Enescu. Si in marea veselie, cu chiuituri si fluieraturi, s-a lasat linistea. Si dintre vocile oamenilor veseli, s-a ridicat, maiastra, pasarea ce-si ciripea existenta pe corzi de vioara. Pentru ca din nou petrecerea sa inceapa tumultoasa dupa ce au intrat celelalte instrumente.

Tuesday 10 March 2009

Reclame romanesti

2009-06-17T00:04:00.001+03:00

Este o foarte mare diferenta intre a privi reclame la televizor si a le asculta doar, cu ochii in monitorul calculatorului de alaturi. De exemplu. Auzeam o reclama in care vocea "personajului principal" suna absolut inept, un adult care vorbea ca un copil retardat, fara dictie si reusind cu greu sa recite fluent cele doua fraze ale unei reclame pentru un produs x. Ma revolt cu voce tare, injurand castingul nepotrivit, si Dan imi raspunde:
- Tu stii cine-i asta de care zici tu ca e ca un retardat?
- Nu...
- Este unul din cei mai mari boxeri romani. E Leonard Doroftei! Si tu zici ca e retard?
- O fi, nu m-am uitat la ecran. Dar tu ai ascultat cum vorbeste? Eu nu i-am contestat performantele sportive. O fi cel mai bun boxer al nostru, dar daca stiu cine e, nu inseamna ca vorbeste mai bine.

Minunat! O stea a sportului romanesc. De apreciat. Dar cred eu ca vocea putea fi inlocuita cu totul, cu una asemanatoare, ca sa si sune bine. Romanii mai au mult de invatat la capitolul publicitate.

Wednesday 4 March 2009

Similaritati

2009-06-17T00:03:00.000+03:00

Am gasit pe onesentence.org urmatoarea propozitie:

"I was a Jedi until I got my boobs and then was told I had to be Princess Leia and wait to be rescued."

Presupun ca aceasta propozitie a fost scrisa de o fata de prin America, dar in cuvintele acestea ma regasesc pe mine, copilaria mea si trecerea mea spre maturitate.

Friday 16 January 2009

Thank You Note

2009-06-17T00:02:00.002+03:00

Dear Ex-Boss,

I would like to thank you for the opportunities that I have been given by your employing me. The position I had in your company helped me learn and develop my knowledge and skills as a photographer. I had exposure to many types of people, tasks and requirements and therefore I was able to take in a lot of information, which then served me as a basis for further development.

During the time in which you employed me, I was able to become a much better photographer than I was before, and I honestly appreciate the chance you have given me.

Sincerely,
D I M

Pentru ca Dan s-a mutat de curand cu serviciul, m-a rugat sa-i scriu a thank you note pentru fostul sef. Si pentru ca mi-am reinstalat sistemul pe PC nu de mult, dupa care am virusat calculatorul si am reinstalat totul din nou, acum nu-mi gasesc Wordul si am folosit blogul ca editor de text. Si daca textul era aici, l-am si postat. Simplu, nu?

Tuesday 2 December 2008

Fire si margele

2009-06-17T00:02:00.001+03:00

***
E nasol sa fii femeie in Romania de azi, am constatat eu dupa ce am dat cu nasul de niste baieti in fatza carora, oricum o dai, esi rau:
Daca te futi esti curva.
Daca nu te futi, esti nefututa.
Daca te futi constant cu unu' singur, se aplica versurile Parazitii: "numai femeile aduse de-acasa-s belelele." (O stare de spirit)

***
Ma intrebam zilele trecute despre originea sentimentului patern, pe care mi-am dat seama ca nu-l inteleg. Sentimentul matern mi-e clar de unde provine: e simplul fapt ca femeia poarta in sine o noua fiinta, o simte crescand si miscand, ii da nastere, cu durere, si o alapteaza. Dragostea materna apare instinctiv. Dar tatal? Dragostea lui pentru copil de unde provine? Copilul lui cum ii devine drag? Este pentru ca e odrasla femeii pe care o iubeste? Ma indoiesc, pentru ca sunt si oameni care fac copii cu femei pe care nu le iubesc. Este pentru ca ii impune societatea, ca datorie de neinlaturat? Este grija pentru propriul lui cod genetic transmis? Sau este un fel de atasament pe care il dezvolta in timp, asa cum s-ar atasa de un catel?

***
Oare Ana lui Manole chiar e zidita acolo? Cam asta ma intrebam eu uitandu-ma lung la locul insemnat de pe zidul bisericii, unde se spune ca este Ana. Sunt convinsa ca tehnologia moderna ar putea stabili daca in zid se afla ramasite umane, sau este doar un mit. Si de asemenea sunt convinsa ca nimeni nu vrea sa caute. Daca legenda este adevarata, se adevereste un fapt sinistru. Daca legenda este neadevarata, ar fi putin dezamagitor, pentru ca inseamna ca este doar o minciuna. (Dar daca Ana era o oaie?)

***

Mi-e dor de Barcelona. Mi-ar placea sa ma intorc in orasul acesta cu multe fetze. Barcelona este un oras cu plaja, mare si soare arzator, si ca atare are aerul acela de vacanta si de libertate. Barcelona este un oras de cultura, arhitectura si pictura si vizitatorii au ce vedea pe strazi si in muzee. Barcelona este un oras industrial, cu fabrici si blocuri, unde muncitorii au iesit pe strazi sa protesteze atunci cand a fost cazul. Barcelona este un oras cu strazi inguste, pietruite, intre cladirile medievale, cu balcoane pline de rufe intens colorate, fluturand in vant si in soare. Barcelona este un oras cu oameni prietenosi acolo unde nu sunt turisti, sau cu turisti si fara oameni. M-as intoarce azi, doar sa ma mai plimb putin pe strazi.

***
Daca esti obisnuit cu un status quo, orice schimbare este greu de suportat.

Friday 28 November 2008

Bloody sunday

2009-06-17T00:01:00.001+03:00

Zilele trecute ma intrebam in gand oare cum reusea mama sa se taie atat de des facand mancare, ca eu nu m-am taiat niciodata pana acum la bucatarie. Ei, ieri am aflat, pe cand ma prefaceam ca stiu sa gatesc. M-am taiat cu cel mai mare si mai ascutit cutit din casa, fix in buricul degetului mare de la mana dreapta (pentru ca fiind eu stangace, stanga manuia unealta periculoasa).

Si pe cand lasam sa picure in chiuveta suvoiul de stopi densi, visinii, ma intrebam daca imi va ramane cicatrice pe amprenta, si daca asta ar avea vreun efect la politie (nu ca ar fi interesat pe cineva sa-mi amprente pana acum). E clar, cred ca am vazut prea multe filme politiste in ultima vreme.

Monday 17 November 2008

Profesii

2009-06-17T00:00:00.002+03:00

Copil fiind, existau pentru mine anumite profesii invaluite in mister. De exemplu, in capusorul meu cel mic, nu intelegeam cum faci ca sa devii sofer de autobuz. Cativa ani mai tarziu mi-am dat seama ca nu-i asa o problema, doar iti iei permis de conducere profesionist si te angajezi la compania de transport local. Dar aviator? Cum ajungi sa zbori pe avion? Ei, e o scoala si pentru asta, militara sau civila. Dar asitenta medicala, strungar, tapiter? Si cum ajungi sa lucrezi la gara?

Si profesor? Profesorii sunt insa un capitol aparte. Nu puteam sa mi-i imaginez facand altceva decat citind sau scriind. Si intotdeauna trebuia sa aiba haine frumoase. Abia dupa vreo 5 ani de scoala mi-am dat seama cu uimire ca si ei sunt ca toti oamenii, ca fac si ei cumparaturi, ca au o familie, ca spala vase si haine, ca acasa poarta papuci de casa.

Au trecut anii si am aflat cam ce fel de scoala trebuie oamenii sa faca pentru meseriile astea. Dar inca mai sunt unele care ma eludeaza. Ce trebuie sa faci ca sa ajungi mecanic de locomotiva? Sau cum ajungi vatman pe tramvai? Iti iei permis de conducere categoria T? Dar pentru metrou?

Wednesday 5 November 2008

La aniversara

2009-06-17T00:00:00.001+03:00

Ca barbatii uita zilele de nastere, e lucru stiut, dar atunci cand cel care uita e propriul tata, lucrurile devin ceva ma triste. Ieri, cand mi-a mai crescut o petala, am vorbit cu tata de doua ori, fara ca el sa-si aduca aminte ceva... Nu i-am amintit, dar nici nu mi-a placut.

Noroc de iubit si de prieteni dragi, care mi-au facut o seara frumoasa.

Wednesday 7 May 2008

Ce vezi la Barcelona si nu vezi in Romania

2009-06-16T23:59:00.001+03:00

Palmieri pe strada

Papagali in libertate

Tramvai SF, cu camera in loc de oglinda retrovizoare, comod, silentios si ne-zgaltaitor

Banda de biciclete, care chiar se respecta

Loc de parcare pentru scutere

Multe scutere si biciclete

O singura masina parcata aiurea in trei zile

Oameni care canta pe strada si nimeni nu se uita ciudat la ei

Ratze prietenoase, chiar tupeiste, care isi baga capul sub haina ta ca sa caute de mancare

Metrou foarte bine marcat

Incaltaminte deschisa la culoare, care dupa o zi de plimbare ramane la aceeasi culoare pe care o avea dimineata

Oameni care danseaza in piata publica

Oameni binevoitori, care se ofera sa te ajute cand te vad ca te uiti lung pe o harta, sau care iti atrag atentia ca iti aprinzi filtrul de la tigara

Punkeri, adica "the real shit", cu infatisare de semi-boschetari, si care sunt dispusi sa-ti dea in gura doar pentru ca te-ai uitat prea lung la ei

Arta la tot pasul, uneori produsa din resturi (de ex, cutii goale de bere).

etc

Wednesday 30 April 2008

Paste la Barcelona

2009-06-16T23:58:00.002+03:00

Vineri seara. Avion Bucuresti - Barcelona, tren aeroport Barcelona - oras Barcelona, metrou. La metrou ne poticnim, ca n-avem marunti pentru automatul de cartele, asa ca iesim sa ne cumparam ceva si sa schimbam bani cu ocazia asta. trop-trop pe scari in sus, si primul lucru in care ni se opresc ochii la iesire a fost Casa Batllo, una din constructiile lui Gaudi. Am ramas fara aer, ne exclamam incantarea dezarticulat.... apoi am plecat in cautarea unui magazin deschis, cascand intre timp ochii la arhitectura splendida a bulevardului. Pe coltul unei cladiri in Piata Catalunya am gasit deschisa o gelaterie. Fericiti, cu inghetata in mana si maruntii in buzunar, n-am mai vizitat piata, ci am zbughit-o spre metrou. Iesim din metrou, facem 50 de metri si dau cu ochii de primul palmier pe care il vad pe strada, nu in gradina botanica, asa ca, evident, il iau in brate. Am reusit sa ajungem si la locul de cazare, unde Dan s-a deprimat, pentru ca era mai urat decat se astepta, dar a mai avut rabdare sa stea cu mine la 2 tigari in balcon, de unde macar se vedeau palmierii, dupa care amandoi am cazut rupti.

Sambata catre amaiza. Am reusit in final sa iesim din casa, scobindu-ne din lene si oboseala. O brosura turistica in mana, oprire la un magazin alimentar, pentru apa si diverse alte prostii, si o luam catre port. Multe yachturi, oameni veniti la plaja, atmosfera destinsa, facem poze. Dupa o plimbare pe promenada de langa plaja, ne afundam pe o straduta pe care scria ca duce catre centrul civic. Dam de un labirint de stradute inguste, cu balcoane pline de rufe colorate atarnate la uscat, si ne bucuram de priveliste. Vedem si o piatza, care nu are nimic de-a face cu pietele noastre, nimic din mizeria si tigania de la noi. Ajungem si la Santa Maria del Mar, o biserica gotica, incredibil de frumoasa, in care vedem si pregatirile pentru o nunta, dar nu avem rabdare sa stam sa vedem si nunta. Ne afundam din nou prin labirintul de stradute din cartierul gotic. La drept vorbind, labiritul nu e deloc labirint. cladirile sunt construite astfel incat sa formeze patrate, si strazile urmeaza aceasta structura, orientarea devenind foarte usoara. Vedem diverse magazine, cu preturi turistice, evident. Nu ne avantam la cumparaturi, pentru ca e clar ca zona comerciala a orasului e in alta parte. Ajungem la catedrala gotica, pe care nu o vedem, de fapt, pentru ca este infasurata intr-un material pictat astfel incat sa para ca vedem catedrala, care de fapt, este in reparatii. Dar, ne uitam fascinati in jur. Pe scarile din fata catedralei, o orchestra canta, iar in piata care este plina-ochi de oameni, se formeaza cercuri. Oamenii isi lasa gentile si hainele in mijlocul cercului, se prind de maini, si danseaza, un dans.... straniu, lent de parca participantii s-ar fi miscat prin gelatina, care are un ritm, dar ritmul dansului nu corespunde deloc cu ritmul muzicii. Si danseaza multi, si tineri, si batrani, si oameni de varsta mijlocie.... danseaza, o hora lina ca-n vis, si daca n-as fi fost acolo, as fi zis ca cineva a incurcat coloana sonora. De acolo plecam catre La Rambla, unde e un bazar uman din toate colturile lumii, turisti mai multi decat localnici, ajungem catre capatul dinspre mare al strazii, facem poza la statuia cuiva, cu rusine marturisesc ca nu stiu a cui, si trecem podul catre.... inca nu stim ce. Descoperim ca e o o zona de entertainment, mall in mare parte, dar, asa mall, ca cele de la noi se pot ascunde in fata lui. Si, dupa 11 ore de umblatura si cascat gura, nu ne mai simtitm bine, mai ales ca amandoi avem un inceput de insolatie, asa ca amandoi ne taram catre casa.

Duminica. Azi, zi Gaudi! Dupa oboseala enroma a zilei precedente, hotaram sa facem economie de picioare, si mergem cu metroul. Trei statii, schimbam, inca o statie si iesim, eu nu mai am rabdare, tremur deja toata pe scarile rulante catre exterior, ma intorc si incep sa tip: se vedeau turnurile fix in spatele gurii de metrou. Ne oprim, cascam gura, dam un tur, intram, 8 EUR, cam usturator la buzunar, dar merita. Fatada facuta de Gaudi, este lasatoare cu gura cascata, cealalta fatada, insa, cea pe unde se intra in biserica de fapt, e liniara, chiar si in ce priveste statuile, si complet ne-impresionanata. Am tras putin de Dan sa-l conving sa intre si el cu mine in Sagrada Familia si pana la urma a fost multumit ca a venit. In interior, multa schelarie, catia stalpi, grupuri de turisti. Si din nou fatada cea frumoasa.... apoi, la demisol muzeul. Acolo am reusit sa vedem un proiect complet al bisericii, iar din proiect reiese ca gaudi a reusit sa faca doar un mic fragment al constructiei. Eh, asta e. Ne-am revenit din incantare in parc, la o tigara, si am decis sa mergem la Perdera (daca bine imi aduc aminte cum o cheama), o alta constructie faimoasa a lui Gaudi. Si acolo intrarea era 8 EUR, dar acolo nu am mai avut ce sa ne hotaram daca intram sau nu, pentru ca tocmai se incheiase programul de vizitat. Mai pe seara, am mers sa vedem o cladire care n-am stiut in nici un moment cum se numeste. E un turn rotund si inalt de sticla, si luminat noaptea in albastru si rosu puternic.

Luni. Ne indreptam catre parc, si a oprit un tarmvai langa noi. Il luam? Da. decizie de 2 secunde. Ne-a dus catre zona comerciala, unde erau vreo 5 malluri unul langa elalaltm si spre zona industriala a orasului, unde mirosea urat, incepea sa arate creepy. Ne-am intors. Am vizitat parcul, si am decis sa ne intoarcem in punctul 0 al calatoriei noastre, Paita Catalunya si casa Batllo. Am facut poze si acolo, ne-am intors inapoi la locul de cazare si ne-am luat bagajele, ne-am oprit in drum sa mancam si ne-am indreptat catre aeroport. Avion, acasa.

Azi ma simt de parca nu m-am trezit cu totul din vis.

Tuesday 29 April 2008

Taximetristul si maritisul

2009-06-16T23:57:00.002+03:00

Putin ametita de calatoria de 8 ore, coborasem din tren in soarele cald al Clujului si, ascultand de unele imbolduri fiziologice, am hotarat sa iau un taxi spre casa.

-Liber?

-Sigur!

Taximetristul era un pusti blond, cret si dragutel, foarte vorbaret si cu aere de cool, sustinute de marimea ochelarilor negri de soare, ultima moda, desigur, de pe fatza sa. Dupa o peroratie despre cum se produce inghesuiala in trafic, s-a apucat sa ma intrebe diverse. Dupa un an si ceva de Bucuresti, accentul lui pronuntat ardelenesc mi se ascutea in timpane.

-De unde vii?

-Din Bucuresti.

-No, io am facut armata acolo, am sta vreo 7 luni, da nu mi-o placut!...

-A, eu n-am probleme.

- [teori edespre cum sunt nashpa oamenii la capitala] Si cu taximetria cum e? Cum sunt tarifele?

-Depinde, la Bucuresti tarifele variaza, nu-i ca aici, unde toata lumea are tarif la fel. La Bucuresti gasesti tarife intre 1,6 lei pe km si 1, 8; si la firmele de lux, mai mult

-Serios?

Se uita la mine cu ochii mari si nu-i venea a crede ca se poate ca lucrurile sa stea si altfel decat cum stie el.

-Si tu cum ai ajuns la Bucuresti? Te-ai maritat?

-Nu, am plecat pentru un job. A fost aproape intamplator.

-Ahaa...

Parea foarte nemultumit de decizia mea. Am mai facut, cand unul , cand altul, o serie de considerente despre bucuresteni si viata la Culj versus viata la Bucuresti, dupa care ma intreaba daca nu ma intorc.

-Pai eu de unde sa stiu? Lumea-i mare. Bucurestiul e doar un pas, cine stie, poate plec si mai departe.

-Hai serios, vrei sa ramai la Bucuresti pentru totdeauna? Nu te mai intorci?

-Cine stie, poate ma marit la Bucuresti, i-am zis, cu gandul la intrebarea lui de mai devreme.

-No, hai tu numa inapoi, ca te cer eu in casatorie!

[ sigur, era visul vietii mele sa ma marit cu un taximetrist!]

Thursday 24 April 2008

Puzzle de primavara

2009-06-16T23:57:00.001+03:00

Acum un an (si ceva) deschideam ochi proaspeti catre cerul Bucurestiului, pe atunci nou si necunoscut, o mare de posibilitati. Acum un an imi aduc aminte ca scriam despre primul copac inflorit pe care l-am vazut. Acum un an imi era frica sa nu ma pierd in furnicarul de oameni si de strazi, imi era frica sa iau un taxi de una singura, ca sa nu ma plimbe in exces…

Acum doar am remarcat intr-o zi ca sunt copaci infloriti. Acum stiu aproximativ unde ce este, incotro sa ma duc, poate chiar si cu ce mijloc de transport, de unde se cumpara ciorapi, baterii si alte lucruri simple sau mai complicate, taximeristii au incetat sa mai fie figuri hidoase, ce vor sa stoarca si ultimul banut. Acum, Bucurestiul nu ma mai asteapta cu miros de vanilie la metrou, ci cu inghesuiala si certuri in tramvaiul 41 si cu iz de urina in pasajul din Piata Presei Libere.

Mi-s dragi insa oamenii care umbla printre blocuri, strigand „Fiare vechi, fiare vechi cumparam!...”. Ei imi aduce aminte de doua lucruri: geamgii din Cluj, care umblau cu o rama de lemn in spate, cu sticle de geam pe ea, si strigau, cum poate mai striga si acum, cu o intonatie alungita si inconfundabila „Geamuuuuuuri! Geamuuuuuuri! Io’s cu geaaaamurileee!.....” Celalalt lucru de care imi aduc aminte, este dintr-o memorie dobandita mai ales din literatura interbelica, in care se descria un intreg comert stradal, cu diversi vanzatori ambulanti, care vindeau cele mai variate si mai pestrite lucruri. Culmea, comertul acesta de strada s-a pastrat. Poate nu la fel de pitoresc ca pe vremuri, dar mai exista. Sambata dimineata ma bucur sa ma plimb pe un anume trotuar, intre piata din Drumul Taberei si statia Dr. Taberei 34, pentru ca acolo se practica acest fel de comert bland si prafuit. „3 bureti la 1 leu”, sau „lapte proaspat, bun! Ieftin, doamna, ieftin!”, sau „1 leu esarfa, domnisoara....” Aceasta din urma era o pensionara, femeie normala dar cu pensie mica. „50 de bani de paine mai am, si pensia vine abia joi!”. Am luat doua esarfe si i-am dat 10 lei. Mi-a multumit exagerat, tinandu-ma de brat. Bratul a carei mana tinea tigara... Eu voiam doar sa ma lase sa fumez...

Mai incolo, pe o banca la soare, un grup de pensionare povestesc diverse. Una din ele are pe brate o cutie de margele si cercei. Evident, nu ma pot stapani si cumpar ceva de acolo. De o luna stau zorzoanele in dulap, si eu inca nu le-am purtat, cica astept ocazia potrivita.

Puterea obisnuintei. (...) In a saptea (oare a saptea?) zi, o oaie a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort. In fiecare zi lucratoare ma stradui sa ajung la birou, cat de cat la timp, cu tramvaiul 41. Intr-o seara, trebuia sa cobor la Crangasi, sa iau metroul si sa ajung intr-o cu totul alta directie decat Piata Presei. Sedeam linistita in tramvai, era caldut, comod, eu pierduta in ganduri... si constat ca am ajuns destul de aproape de Piata Presei. ...s-a intors cu lupul mort. Cobor, ma intorc, merg 3 statii, Crangasi. Puterea obisnuintei....

Tuesday 25 March 2008

Administrare pe cale orala

2009-06-16T23:55:00.003+03:00

Cum adica 3 mui? Si mai ales, cum arata o muie din cutia aceea?

Tuesday 12 February 2008

Gol

2009-06-16T23:55:00.001+03:00

Candva ma simteam bine eu cu mine. Imi eram de ajuns. Azi nu mai e asa. Nu stiu ce am pierdut pe drum, dar cand sunt singura ma simt golita de tot si de toate. Prezenta unui partener, indiferent care ar fi el, nu e decat o rezolvare temporara si superficiala a golului si nu rezolva problema. Inca ma mai intreb de unde sa incep sa ma umplu din nou..

Tuesday 29 January 2008

Eu, versiunea de sarbatori

2009-06-16T23:53:00.002+03:00

Noroc de colegii de la Creatie, care mai vin cu idei... ;))

Thursday 13 December 2007

Vampirul macelar

2009-06-16T23:52:00.002+03:00

Am fost ieri, la solicitarea unui colag care are o ruda bolnava de cancer, sa donez sange. A fost... de cosmar. Mai intai intrii intr-o sala mare, fara geamuri, cu vag aspect de cripta, unde stau oameni care asteapta... nimeni nu-ti spunce ce trebe sa faci, unde sa te duci... decat cei care au fost inaintea ta, si deja stiu ce e de facut. Urci la etajul 1, unde doua cucoane foarte plictisite iti spun cu mare greatza sa le lasi buletinul pe masa, apoi te intorci in cripta si mai astepti. Dupa un interval oarecare, iti (aproape) auzi in difuzoare numele, si numarul cabinetului catre care trebuie sa te indrepti, urci din nou la etaj, completezi un chestionar, ti se ia temperatura, tensiunea, eventual ti se asculta si inima, dar nu neaparat, si te trimit pachet sa ti se faca analiza de hemoglobina si cea de grupa sangvina, desi tu stii foarte bine ce grupa ai. Dupa care ti se indica sa urci la etajul 2, unde mai astepti, pana cand cineva iti striga numele... si intrii la camera de exangvinare. Pana aici, toate bune.

Am fost intinsa pe un semi-scaun-semi-pat, si un nene a infipt expert un ac gros in vena, cu iesire catre o punguta. Dupa 5 minute, aparatul pe care era punguta, incepe sa piuie. Cica nu-mi curge sangele afara indeajuns de repede. Si se apuca nenea si suceste acul, si-l invarte, si-l mai soate putin, si-l mai baga, si-l mai misca, si imi venea sa mi se iste brusc un reflex in picior, catre capul dumnealui... Pana la urma constata ca mi-a curs sangele atat de incet, incat s-a facut cheag pe tub, si nu mai poate sa mai treaca nimic catre punguta. 100 grame de sange (cu tot cu cel din eprubete, menit analizelor de hepatita, hiv si alte asemenea, care se fac automat) donat, si game over.

Azi imi arata bratul de parca as fi folosit heroina o luna, ma doare de-mi vine sa ma sui in varful biroului, si toate astea aproape degeaba! Cum sa nu-mi fie ciuda?

Thursday 13 December 2007

Mare ti-e gradina, si multi nebuni au sarit gardul!

2009-06-16T23:52:00.001+03:00

Stateam eu cu status "Caut chirie!" la messenger si, dupa cum zice vorba din batrani, "cine cauta, gaseste". M-a anuntat o prietena ca se muta din apartamentul in care a stat pana acum, daca vreau sa vin sa-l vad. Zis si facut. Mi s-a parut ok, chiria suportabila, acum hai sa gasim coleg(a) de apartament, ca totusi, sunt 2 camere si e mai ok sa imparti chiria pe din doua. Din nou, status pe messenger: "Caut coleg(a) de apartament". De data aceasta n-am mai avut noroc. Din prieteni si cunoscuti nu s-a ivit nimeni, sau cel putin, nu la timp. Asa ca am procedat la faza urmatoare: anunt pe cautcoleg.ro, de unde am primit multe raspunsuri, unele mai in conformitate cu cererile mele, altele mai putin, dar este un raspuns care.... le intrece pe toate. Un... personaj incerca sa ma convinga sa-l iau cu mine in casa trimitandu-mi un mail cu povestea vietii lui. In urma acestui mail am decis ca nu are nici o sansa. De ce? Et voila:

Buna!

Dupa cum am promis, iti scriu acest mail din dorinta de a ma cunoaste mai bine... Nu neaparat tu pe mine, cat mai ales eu, pe mine insumi. :)

Nascut in 22 09 `79 in Bucuresti sect 4. Lasat la 2 ani pe o banca in Gr. de N., cu poze de la botez si certificat de nastere in hainutze. M-a luat de acolo o familie care se intorcea de la mare, o familie fara copii din Alba Iulia. M-au crescut fara sa ma adopte pe numele lor, pana la 16 ani, cand s-au stins intr-un accident de masina. Bineinteles, casa a revenit rudelor lor de gr. 1, iar eu m-am "trezit" in strada, negasind intelegere si compasiune la nimeni.

Incepand din acel moment, am trait un cosmar, nu din cauza situatiei ca atare, cat din pricina faptului ca, facand investigatii, mi-am gasit mama si fratii (CULMEA!!!) tot in Alba-Iulia, de data aceasta in oras, (eu stateam cu adoptivii in Sebes). Le-am facut o vizita, "mama" s-a aratat surprinsa 1-ma data apoi m-a luat cu texte s-o iert ca a fost tanara si nu a gandit atunci ce inseamna a avea un copil... etc etc. Am iertat-o... si m-am mutat la ea. Ma intelegeam de minune cu fratii mei, mai ales ca munceam si le dadeam bani toata ziua :P.

Asta a fost pana de curand, cand mama s-a "cuplat" cu un betiv (tatal meu natural a murit) pe care nu-l pot suporta... l-am lovit deoarece incerca sa o loveasca pe sora mea care era gravida... si de-atunci nu mai locuiesc acolo.

Present days >>> In prezent, am muncit la o firma de securitate din Bucuresti, stateam in ap de protocol si am renuntat, deoarece seful meu m-a lasat cu ochii in soare tocmai in Botosani, unde ma aflam in interes de serviciu.

Am terminat liceul HCC profil En-Fr, am dat mai departe la litere si am reusit dar nu am terminat nicodata studiile... cred ca iti inchipui de ce. Am mai multe calificari, electronist sist. securitate aprobat ISCIR, Insp. Resurse Umane (Eurocor, studii finalizate), dep R-TV (curs finalizat cu diploma) si altele ... Toate acestea si totusi nu te angajeaza nimeni, daca nu ai undeva un domiciliu stabil.. stii asta. Iar daca totusi o face, isi bate joc... atat stiu angajatorii din ziua de azi... sa profite, mai ales in Bucuresti.

Am avut atelier reparatii Tv - l-am desfiintat ca nu mai mergea, am predat Ed Muzicala la Clubul El. in Sebes 3 ani, cu "pile", am dat meditatii de pian si En-Fr (la un moment dat am avut peste 40 de copii de meditat pe saptamana), am cantat si intr-o formatie (ai mai jos atasata 1 din cele foarte multe piese compuse de mine; cant la clape si vocea a 2-a; sper sa-ti placa)... si-am mai facut multe altele, poate o sa-ti povestesc candva...

In plan sexual, am avut o singura prietena, care era un "copil" pe langa mine... am fost doar un moft al ei... cand mi-a fost greu si nu am putut-o vedea o zi sau doua din terte motive, nu a inteles si a dat cu piciorul unei relatii care putea dainui o vesnicie (din p-ctul meu de vedere)... si o prietena cu care urma sa ma casatoresc, dar la fel, a dat cu piciorul fiind "vrajita" de un coleg de-al ei din liceu... acela a convins-o sa avorteze copilul nostru pe care mi-l doream foarte mult.

Cam asta este in mare situatia... au fost momente grele, in care poate ca nu aveam incotro sa alerg, nu aveam ce manca si dormeam in parc... nu mi-e rusine sa spun asta... Dar tot timpul am avut acea 'hotarare' si/sau determinare de a reusi prin propriile puteri, de a nu depinde de nimeni, de a nu face ceva ilegal cand se poate trai prin munca. In perioadele de singuratate care sunt foarte frecvente, minute, ore, zile in care ma invart in valcarmul acesta de oameni si totusi, ma simt singur (seule - de aici si ID-ul)... si stau si ma rog lui D-zeu sa "indeparteze acest pahar de la mine" deoarece asa, in stilul acesta nu mai rezist mult.

Nu vreau sa fie trist acest mail, dimpotriva, el reflecta o biruinta (oare?) asupra necazurilor, problemelor cotidiene sau asupra unui destin crunt, asupra unui lant al slabiciunilor care pare ca nu se mai sfarseste.

Te las pe tine sa tragi consecintele din ceea ce ai citit mai sus.

Retine, te rog, ca am fost foarte deschis ; tot ce vreau este prietenia ta si incredintarea ca vei fi acolo 4 me.. ceea ce eu pot sa promit si-mi place dupa cum o sa vezi, sa ma tin de promisiuni.

Asta este tot deocamdata. Sper ca nu o sa te plictisesti citind acest mail, o sa mai fie multe altele in care o sa incerc sa "descurc" ceea ce viata asta nedreapta a incurcat.

Mult succes in ceea ce faci si fie ca D-zeu sa-ti daruiasca ceea ce-ti doresti cel mai mult!

Ms de atentie,

Dany

Tuesday 4 December 2007

Cutia cu fusta si alte aventuri in Wonderland

2009-06-16T23:51:00.000+03:00

M-am mutat. Din nou. De 2 zile muncesc din greu impreuna cu colegul meu de apartament ca sa facem din apartamentul ala un loc traibil. Chiriasii prealabili probabil nu au avut nici dorinta si nici timp sa sorteze toate chestiile ramase acolo din batrani. In primul rand, am ascuns toti cateii si domnitzele penibile de portelan ce decorau oribil vitrina din camera mea, apoi am procedat (mai mult Alex decat mine) la curatarea si debarasarea camarii.

Camara e un loc magic. Contine toate lucrurile pe care le poti imagina, si chiar unele care nu credeai ca pot sa existe. Printre lucrurile imaginabile, se aflau pahare de mustar din era comunista - pahare din acelea groase si butucanoase de sticla, cani cu flori pe ele, si diverse obiecte scoase demult din uz si pline de praf. Din seria imaginabil, dar gretos, se aflau muraturi atat de vechi ca erau aproape in stadiu de putrefactie, piper antic, zacusca din vremuri imemoriale. Acestea toate au zburat gratios catre ghena. Si din seria inimaginabil, doresc sa precizez un singur obiect: o cutie cu fusta. Jur ca asa ceva n-am crezut ca se poate face. Apoi cineva si-a facut mila de mine si mi-a zis ca asa ceva se foloseste drept dar de nunta... :))

Mai avem vreo 2 zile de munca sustinuta ca sa scoatem locul la lumina cu totul. Tineti-mi pumnii. :)

A, si sa nu uitam omniprezentul tablou din casele romanilor, cu cosul cu ramuri inflorite de liliac in diverse nuante, care rezida imperial la mine in camera pe perete, si care nu poate fi scos, ca ramane peretele gol si cu urma. Cred ca voi lipi un colaj de poze decupate de pe te miri unde peste el.

Monday 3 December 2007

Ana sais...

2009-06-16T23:50:00.002+03:00

Ana sais...

Ana se daduse pe maini cu crema de la mine. Cand am muscat-o de mana m-a 'lovit' cu urmatoarea replica:

"Dupa ce ca ai plantat bale in gradinita de semne pe care mi le-ai lasat, iti mai si gusti din propria crema!"

Monday 26 November 2007

Xerox, chiloti si pompe funebre

2009-06-16T23:50:00.001+03:00

Xerox, chiloti si pompe funebre

Pe strada Horea in frumoasa urbe Cluj, langa facultatea de litere era un magazin in care, daca intrai, te trezeai brusc in Wonderland. Avea de toate: xerox, produse de papetarie, flori, jerbe si coroane, decoratiuni interioare si lumanari (decorative si de morminte), farduri si cosmetice, lenjerie, haine si accesorii de imbracaminte, asternuturi, fete de masa, etc, SI.... Pompe funebre. Adica sicrie, accesorii pentru sicrie si cruci. O combinatie minunata. Incaperea mai mare, din fata, gazduia toata diversitatea de obiecte, mai putin sicriele, care erau ostracizate in camera mai mica din spate.

Sesiunea de vara, eu la coada la xerox, ca tot studentul "constiincios". O cucoana se uita la un costum de baie, si a intrebat-o pe vanzatoare daca poate sa il probeze, si unde. Sigur ca se poate proba! In incaperea din spate! Mai lipsea un anunt in geam: "Cabina de proba decorata cu o gama variata de sicrie, pentru toate gusturile si dimensiunile"

Bwahahaha!

Tuesday 13 November 2007

Exorcizare

2009-06-16T23:49:00.002+03:00

Azi mi-am exorcizat nervii tuzandu-mi parul. Pornisem cu intentia sa imi fac o ferza frantuzeasca, dar cand am inceput sa tai, m-am razgandit. Rezultatul se vede in poza de mai sus. Din pacate, poza nu reda si culoarea. Voiam sa imi vopsesc parul rosu aprins, si mi-a iesit un fel de roz, mai ales pe suvitele din fata, unde e mai deschis la culoare. ;)) Si, fiindca am trecut cu bine de sesiunea de "terapie intensiva", viata brusc pare mai frumoasa... Sper sa nu mai am o criza majora in curand, pentru ca nu mai am prea mult par de taiat...

Sunday 4 November 2007

Cine fuge mai repede de proprietara nebuna?

2009-06-16T23:45:00.001+03:00

Eu, eu, eu!

In postul anterior redam prima conversatie pe care am avut-o cu proprietara garsonierei unde urma sa ma mut. Conversatia de fata a fost de jumate amuzanta, de jumate absurda, si mai presus de toate, ridicola si... unica in felul ei. Continuare:

In ziua urmatoare am mers sa facem schimb de bani si chei. Toata treaba ar fi trebuit, in mod normal, sa dureze jumatate de ora. A durat trei ore, timp in care mi-am luat si mai multa m... ahem, am exersat arta negocierilor. Si de data asta n-a mai fost amuzant. A fost stupid si jignitor. Si foarte stresant. Dar, pana la urma schimbul cheie-bani a fost executat. Am si scris, dupa dictarea babei, cu manuta mea proprie si personala, o hartie care decurge asa:

"Subsemnata Baciu Iraida, identificata cu CI serie numar, eliberata de Pol. Mun. Cj Napoca, la data de, cu domiciliul stabil in Mun Cj N, Stra, nr, ap, prin prezenta decalar ca am platit suma de 400 RON doamnei Pana Aurelia, Bd. 1 Mai, bl. C13, ap 44, Bucuresti [n-o cautati acolo, ca baba locuieste de fapt prin Vatra Luminoasa pe undeva], reprezentand chiria pe o luna pentru apartamentul cu adresa mai sus numita [care din doua, imi venea sa o intreb] de la data 01 nov. 2007 pana la 30 nov. 2007. Ma oblig sa respect cerintele d-nei Pana, constand in:
1. Pastrarea si ingrijirea tuturor bunurilor din apartament, revenind asupra mea plata daunelor cauzate, [de parca urama sa ii daram peretii cu barosul! apropo, nu veniti sa-i punem o bomba mica? >:) ]
2. Sa nu introduc in apartament alte persoane in afara rudelor de sange, [in prima varianta incepusem sa scriu 'sa interzic in ap. accesul...' si m-a oprit, pe motiv ca nu suna bine :)) ]
3. Sa platesc cheltuielile de intretinere la zi,
4. Sa nu produc dezordine in bloc si sa nu deranjez locatarii."

Apoi urmau semnaturile de rigoare, si o fraza stupida: "Urmand din a doua luna de chirie sa intram in legalitate" Adica voia sa-mi fac flotant... si telefonul ei: 653.5135. Si... jur ca alta de genul nu mai semnez in viata mea!

Ei, asa s-au potrivit lucrurile ca in 1 nov sa fie prima mea zi de locuit in Drumul Taberei, dar si prima zi la un nou job. Si prin 'bunavointa' acestei cucoane, care nu mi-a dat voie sa intru in garsoniera cu o seara mai devreme, am aparut in prima mea zi ca un personaj foarte pitoresc, cu un rucsac mare in spate, si in bocanci... cand toata lumea era imbracata office! Si... cand a venit ora de plecat acasa, numai nu ma lasam dusa. Am mers catre noua mea casa cu o mare strangere de inima, asteptandu-ma sa o gasesc acolo, asteptandu-ma cu scandal. Ma astepta doar un biletel, scris cu creionul, care suna asa: "Domnisoara Ida, S-a reparat toul! [erau niste tevi pleznite] Este in ordine! Voi veni dupa lucrurile mele joi - 01 nov ora 18.00. Va rog sa aveti disponibil plusul cerut." Si se semna... Plusul cerut se refera la inca un milion, pe care mi l-a cerut in plus ca urmare a faptului ca s-a enervat ca am cerut sa fie facuta o citire a apometrelor la venirea mea in garsoniera.

M-am uitat la ceas: 18.37. Deci, a intarziat! Trebuie sa apara din clipa in clipa. Ma uitam tamp la bilet si simteam cum ma strang peretii ca intr-un corset, ca n-am aer, ca nu vreau sa vin acasa in fiecare seara cu stresul ca s-ar putea s-o gasesc acolo, si sa am parte de alta tura de scandal. Si m-am hotarat: nu merita sa-mi toc nervii, sa-mi omor neuronii pt o baba proasta si nebuna. L-am sunat pe Sergiu, un prieten bun, si l-am rugat sa vina cu masina sa ma ia cu bagaje cu tot. Am sunat-o pe matusa-mea sa-i zic ca momentan revin la ea pana imi gasesc alta varianta de chirie, si apoi pe colega care mi-a propus garsoniera, sa-i zic ca plec, ca imi iau banii inapoi si ca nu vreau sa o mai vad pe maica-sa niciodata. Femeia si-a cerut mai multe randuri de scuze, a zis ca imi inapoiaza banii si apoi am murit de nervi vreo doua ore pana a venit Sergiu dupa mine. Umblam ca leul in cusca. Am compus si un bilet pt baba, care suna cam asa:

"Doamna Pana, V-ati purtat cu mine mai urat decat oricine in toata viata mea, motiv pt care nu mai doresc sa stau aici. Cheia o veti gasi la administratoare. Ida" Si apoi m-am razbunat. Intr-un mod indeajuns de discret, si nedestructiv. Multi oameni tin pe frigider magneti draguti sau funny, sau etc. Ei bine, baba tine un magnet cu iconita. Am intors iconita cu capul in jos! Stiu ca e o copilarie, dar m-am usurat si eu un pic :)

Dupa ce m-am vazut cu toate bagajele in masina, si in drum spre matusa mea, brusc mi-a revenit buna dispozitie si zambetul pe fata. Sper sa reusesc sa sterg cu radiera momentul asta. As prefera sa nu o fi cunoscut niciodata pe baba cu pricina, si ii doresc sa i se intoarca ce mi-a facut cu varf si indesat.

Incet incet, imi revin pe linia de plutire... cu oarece mici modificari :) Acum, faptul de a avea par de pisica pe haine tot timpul, de exemplu, brusc nu mi se mai pare un capat de tara.

Saturday 3 November 2007

Chirii si proprietari

2009-06-16T23:44:00.002+03:00

Conversatie cu proprietara garsonierei in care ma voi muta:
-M-a zis Veronica ca ai prieten...?
-Da.
-Si te viziteaza?
-Da.
-Nu, asa ceva nu se poate. Asta nu e loc de dezmat, nu-ti dau garsoniera la pretul asta [4 milioane/luna] ca sa-ti bati joc de casa mea. [plin de icoane pe toti peretii]
-Bine, dar nici in vizita, ziua?
-Domnisoara, eu nu sunt naiva. Nici poveste.
-Bine, atunci nu va veni.
-Si eu cum stiu ca nu va veni?
-Pai... va promit. Si am obiceiul sa ma tin de ceea ce promit. [sa-mi trag ceasul, n-am mai lins pe nimeni in cur in halul asta]
-Vezi ca ai vecini, si peretii au ochi. Aici n-a mai stat nimeni de 3 ani, iti dai seama ca toata lumea va sta cu ochii pe usa asta.
-Da, da, pai tocmai in ideea asta ziceam ca nu va veni... [aoleu, multa muie tre sa mai iau]
-Dar, prieteni, amici, pot sa chem in vizita?
-Domnisoara, asta nu e discoteca! Cu prietenii va intalniti la cofetarie. [vezi sa nu] Eu tin mult la lucrurile din casa, e si o chestiune de igiena. Tin la vana, la vasul de WC, si nu doresc sa trebuiasca sa schimb vasul de toaleta dupa ce plecati de aici! [pai tu ce crezi, ca prietenii mei sunt boschetari? culesi din strada? ca au lepra, sifilis, sida, cancer, ciuma bubonica, etc?]
-Bine...
-Stiti povestea, ca mai demult a fost un copil aici, nu?
-Da, mi-a povestit Veronica...
-Si stii si finalul, nu?
-... nu sunt sigura daca imi aduc aminte...
-I s-a spart o teava sub chiuveta de la bucatarie, si cand am venit sa reparam, era plin de reviste porno sub chiuveta. Si ce reviste... lucioase, scumpe! Si noi nu-i ceream chirie, ca bietul copil! Am stat cu sotul meu dupa aceea o dupa amiaza intreaga sa le rupem bucatele, ca sa nu mai... Copilul era orfan, dar foarte talentat. A intrat primul la liceul de arte plastice, era tot timpul al doilea in clasa, si ne-am gandit sa-l ajutam... Si... uite cu ce ne-am pomenit! Apoi ne-au zis vecinii ca tot vine cu o fata... Am venit aici si l-am confruntat. A recunoscut! Si, vai ce gretos, am gasit prezervative peste tot, inclusiv intre farfurii in bucatarie! Am suferit mult ca a trebuit sa-l dau afara, dar asa ceva...!!! Am suferit mult, m-am dus la preot si m-am spovedit, i-am spus ca-mi pare rau ca l-am dat pe copil in strada. Si preotul a spus "da bine ai facut, nu-ti mai face scrupule!" Da, am suferit mult. Deci, domnisoara, suntem o familie cu morala [vad, e plin locul de icoane, pfuuu] si nu vreau sa se pangareasca peretii astia.
-.......
-Si cu prietenul tau de ce nu te casatoresti?
-Pai, poate o sa ne casatorim mai incolo [sau nu, care-i treaba ta?] dar acum e prea devreme. Suntem impreuna doar din august.
-Pai si ce astepti? Un om, daca-l cunosti, si daca iti place, trebuie sa-l tii. Te-ai bagat in sufletul lui sa vezi cum gandeste? L-ai dus la biserica? L-ai intrebat daca stie tatal nostru?
-...... [eu sunt anti biserica, el e anti biserica... de-ai stii tu ca planuiesc sa dau jos toate icoanele...]
-Ai 27 de ani, ai o varsta, mama ta nu te intreaba de ce nu te mariti cu el?
-Aaa... nu! Mama a zis ca e decizia mea, si sa numa grabesc. Daca ma casatoresc, vreau sa o fac o data si bine. Sa ajungem impreuna pana la adanci batraneti ca bunicii mei. [mama,ce texte pe mine! bleah!]
-Domnisoara, viata e plina de surprize. Crezi ca daca astepti mai mult, se schimba lucrurile cu ceva? Nimic nu e o garantie. [da, stiu, esti la a doua casatorie, dar cu o isterica ca tine, nici nu ma mira!]
-Dar e bine totusi sa incerci sa cunosti omul cat mai bine.

etc etc etc

Tuesday 30 October 2007

Eternul "azi"

2009-06-16T23:43:00.000+03:00

Iar e azi. Tot timpul e azi. Si marti, si miercuri, si in toate zilele saptamanii, e azi. Nu putea azi sa fie maine, sau ieri? De fapt, azi vreau sa fie acu o saptamana, sau peste o luna. De ce azi? Iar azi? Azi e o zi de kkt, azi as prefera sa nu fie azi, sa nu fie deloc, sa nu fie zi, sa nu fie timp si eu sa nu fiu.

Tuesday 30 October 2007

Bucuresti versus Fayeteville

2009-06-16T23:42:00.002+03:00

ida baciu: fii atent ce comunist suna:
ida baciu: Technology precincts usually include at least one Sciece and Technology Park among numerous other components and seek to engage the wider community with a sense of ‘collectiveness’ and common purpose.

Mircea: mai, nu e ca suna
Mircea: este. pur si simplu, socialismul o pierdut in europa de est dar o castigat america.
ida baciu: mda, s-a cam dus pe pula lupta americanilor contra comunismului
ida baciu:
Mircea: adio, gata. nimeni nu ii mai socialist ca ei.
ida baciu: cam asa
ida baciu: na, faza ii ca seful meu vrea sa i sa faca aci, in bucale, un parc tehnologic de cercetare
ida baciu: si, evident, ca a cautat materiale de pe peste tot unde o gasit,
Mircea: lol bine bine
Mircea: lmao in bucuresti
ida baciu: si evident, je i-am tradus cea mai mare parte
ida baciu: da, in colaborare cu universitatea tehnica, si maturi
Mircea: bei, fraieru lumii, ca el crede ca ii dupa capu lor de clerks, cercetare se face unde vor cercetatorii sa stea, nu unde niste birocrati s-ar simti bine.
Mircea: bucuresti, cel mai imputit oras din cate am vazut io in toata lumea, de departe
Mircea: poate fayeteville, alabama sa se mai apropie de asa culmi de cacariseala

Wednesday 17 October 2007

Talente gospodaresti, lacul de pe alee si varia

2009-06-16T23:42:00.001+03:00

Daaa.... sunt un mare talent in ale gospodariei. Episodul 1. Am inceput prin a-mi cumpara tirbuson, ca sa nu mai salivez in sec la cele 4 sticle de vin din colectia personala (nu, la tuica de acasa nu am dop de pluta) si o strecuratoare pentru lapte. Dar mai apoi am constatat ca nu am sare si nici hartie igienica. Si cum nu urma sa ma sterg la dos cu tirbusonul, nici sa dau gust la mancare cu strecuratoarea, dupa cateva zile m-am hotarat ca ar fi momentul prielnic sa imi cumpar si din astea. Episodul 2. Am gatit. Pui cu legume, pe care l-am ars in doua randuri, supa, pe care am reusit sa n-o ard, si porumb fiert, care de atata fiert era cat pe ce sa iasa copt. Episodul 3. Va urma...

Aleea pe care ma deplasez eu pe propriile picioare intre statia de tramvai si intrarea in scara blocului face o curba pe parcurs. o curba inofensiva ca toate curbele, pana la proba contrarie: o ploaie abundenta. Curba s-a transformat in decurs de cateva ore intr-un adevarat lac, ce interzice accesul pietonal fara cizme de cauciuc sau barca. Lacul face si valuri la trecerea masinilor. Ei, sper sa sece la un moment dat.

Am in mp3 player 2 albume Amorphis (Tuonela si Tale of a Thousand Lakes), putin Lake of Tears, si ceva Kreator. Fetita (6 ani) unei colege de serviciu mi-a cerut instrumentul, ca sa asculte si ea la casti. Eram convinsa ca n-o sa-i placa muzica, fiind ea cam dura, si ca o sa mi-l returneze in 3 minute sau mai putin. Ei bine, am avut dificultati in recuperarea aparatului, pentru ca, se pare ca i-a placut!

Sambata am fost la o galerie de arta digitala, unde avea loc lansarea numarului 3 al revistei Otaku. Era frig si ploua, si strada, pe care o localizasem de pe harta, produce o intersectie intr-un loc. Ca sa aflu directia corecta de deplasare, am intrebat-o pe vanzatoarea de la magazinul de pe colt in ce directie se continua strada respectiva. Femeia imi indica "catre dreapta, acolo de unde vin masinile, e sens unic. La galerie mergeti?" Am raspuns ca in vis ca da, si am plecat stupefiata. De unde pana mea stia femeia ca ma duc la galerie? Am fatza de galerie?

Tuesday 16 October 2007

Piciorul de un metru

2009-06-16T23:41:00.002+03:00

ida baciu: scuze ca am tacut, ma ocupam cu alte chestii
eu Alexandru: aa no bine
ida baciu: am de tradus unb text extrem de "interesant"
ida baciu: In total, there are 287 buildings in 51 parks that are not owned and managed by those parks, for an average of 5.6. The total square footage of these 287 buildings is about 17.1 million for an average of about 60,000 square feet per building and 336,000 per park.
eu Alexandru: hmmm
eu Alexandru: ce-i cu textul asta ?
ida baciu: o statistica
ida baciu: un fragment, de fapt, dintr-o statistica despre parcuri de cercetare
eu Alexandru: aha
eu Alexandru: cred ca as innebuni sa fac traduceri
ida baciu: unele sunt mai ok
ida baciu: dar asta e complet criminala, prin subiect in sine
ida baciu: e un text foarte arid
ida baciu: apropo, ca aprte din traducere, am facut si conversiile picior-metru si yard-hectar
eu Alexandru: da, chiar ca-i nasoala
eu Alexandru: vezi numai daca vezi textul "sa-mi bag picioarele", sa nu il traduci in metri

Tuesday 9 October 2007

Noua mea locuinta (bune si rele)

2009-06-16T23:41:00.001+03:00

Ca tot omul picat din luna la Bucuresti sa munceasca si el ceva pe lumea asta, mi-am inchiriat si eu o camera intr-un apartament: doua camere, baie, bucatarie, hol si balcon. Partea proasta: locuiesc cu proprietarul; partea buna: proprietarul e de varsta mea si foarte ok.

In asteptarea mea, sus-numitul proprietar a lacuit parchetul din camera unde urma sa ma mut eu. Doar ca vanzatoarea i-a spus ca nu are nevoie sa puna intaritor in lac, asa ca, desi s-a uscat, lacul a ramas lipicios si eu ma deplasez pe el in sistem lip-lip-lip, auzibil din partea cealalta a casei. Ma consolez insa cu lampa din tavan, un glob cu schelet metalic invelit in hartie, marca Ikea, si cu veioza care e sora cu lampa de tavan. A fost dificil sa mut intrerupatorul veiozei, care sta pe podea si se cam lipise...

Baia e frumoasa.... cam verde pentru gustul meu, dar treaca... Deschizi usa la baie, nu de tot ca nu se poate, faci un pas, si daca vrei sa mai faci inca un pas, calci in vana, care e o mareata instalatie de colt, cu sistem de jacuzzi (care nu functioneaza din lipsa de electrician priceput la asemenea smecherii) si care nu permite statul in picioare in fata chiuvetei. Doar in lateralul ei. Deci, pana la urma, baia e o mare vana.

Masca de chiuveta functioneaza pe post de dulap de bucatarie, unde sed claie gramada diverse oale si olite, si obiecte semi-identificate. In rest, nici urma de dulap. Deschid camara, un dulapior mic-micut-miculut sade linistit pe frigider. E plin. Nici urma de raft. Ma intorc in camera si ma uit cu tristete la cele doua plase de borcane cu gem care se uita la mine cu interes. Dau din cap ca nu, si se intristeaza toate, lasand nitel capul in jos, la fel ca si umerii.

Bagajele tipa dupa mine sa le desfac, cica stau sa crape daca le mai tin asa mult. Deci, trebe sa spal dulapurile, care sunt jegoase peste poate.

Wednesday 3 October 2007

Mutari

2009-06-16T23:40:00.001+03:00

Si... m-am mutat. Am plecat de la matusa mea, care m-a gazduit primele 7 luni ale mele in Bucuresti. Motiv ca mama sa se agite, sa vina pana aici, ca ii pleaca puiul in lumea mare, chit ca lumea mare e doar in alta parte a orasului. Sambata si duminica am tot dus bagaje la apartamentul unde locuiesc acum, si... am primit o gramada de cadouri :) Ma simteam de parca venise craciunul, hihiii. Canite, boluri, tacamuri, prosoape, mancare atat de multa ca ma tem ca se va strica inainte sa apuc sa o termin, fructe, vin de Cotnari, si o magnifica trusa de cutite.

Aseara a fost prima zi... ahem, noapte, cand am dormit la noua mea locuinta. Ajunsesem tarziu, cu inca un rucsac mare in spinare, ma durea coloana, eram foarte obosita, imi era foame si ma dispera ideea ca trebuie sa fac ordine mai intai ca sa pot sa dorm. Multe lucruri erau imprastiate peste tot locul, unele trebuiau distribuite in bucatarie/camara, ca sa pot sa-mi intind canapeaua sa dorm. Si ma iau eu cu harnicie sa-mi duc vesela nou primita catre bucatarie, si scap din mana exact cana albastra, cea care imi era mai draga. Mai intai ma supar, si imi aduc aminte de o alta cana albastra foarte draga sufletului meu, pe care am spart-o, si ma gandesc "i'm not meant to have a blue cup". Dar, pe urma... zambesc: cioburi de casa noua; trebe sa fie cu noroc :)

Am dormit precum cel mai lemn dintre lemne, si m-am trezit cu 5 minute inainte sa imi sune ceasul, zambind la soarele care imi inunda camera prin jaluzele.

It's the first day of the rest of my life! :)

Tuesday 2 October 2007

Help

2009-06-16T23:39:00.002+03:00

Pentru cei care nu o stiu, Smaranda este Art Director dar si tanara artista.

In urma cu cateva saptamani Smaranda a primit o invitatzie de inregistrare pe pagina de art de la Saachi Art Gallery London (cel care a inventat S&S are o galerie de arta foarte faimoasa), deoarece ei au vazut lucrarile si au dorit ca Smaranda sa fie in banca lor de date si i-au oferit un free space pe pagina lor.

Acum, Saachi Gallery organizeaza un concurs on-line, la care Smaranda s-a inscris si unde pe baza voturilor vizitatorilor, ...daca ar cashtiga, poate sa isi expuna lucrarile la Saachi Gallery London.

Asa ca doresc sa va cer sprijinul, sa votati pentru Smaranda (Nota 10, ca merita) cu un click pe acest link

http://www.saatchi-gallery.co.uk/showdown/index.php?showpic=75994

Va multumesc!

Tuesday 25 September 2007

Cum sa arunci banii pe fereastra in mod eficient

2009-06-16T23:38:00.002+03:00

Se constata ca bateria din mp3 player e gata. Se cumpara o baterie Varta long life, 3 Ron, si se baga in geanta. Mai tarziu, se inlocuieste bateria din mp3 player cu cea din geanta, care functioneaza 20 de minute si moare. Se injura si se cumpara o alta baterie, Toshiba alkalina, 2,5 Ron, lasand pe tejghea bateria veche, folosita ca model. Se ajunge la birou, se inlocuieste bateria din mp3 player cu cea nou cumparata, constatand cu ocazia asta ca bateria "noua" din mp3 player era de fapt o alta Toshiba mai veche si ca cea aruncata la magazin era de fapt Varta cea noua, care de fapt, nu avea nici o vina.

Arrrrrrggghhhhh...!!!!!!!!!!...

Tuesday 25 September 2007

De la Google la Blackle...

2009-06-16T23:38:00.001+03:00

Daca Google ar avea ecran negru, luand in considerare numarul urias de vizionari ale paginii, calculele arata ca 750 mega watti/ora pe an ar fi economisiti.

Ca raspuns, Google a creat o versiunea neagra a motorului lor de cautare, numit Blackle, cu exact aceleasi functii ca si versiunea alba, dar, in mod evident, cu un consum mai mic de energie.

Ajutati la raspandirea vestii... folositi:

Blackle

Thursday 20 September 2007

Paulo Coelho si nivelele de lectura

2009-06-16T23:37:00.000+03:00

Zilele trecute treceam pe linga Universitate cu cineva, si privirile ne-au cazut pe un poster care anunta aparitia ultimului roman al lui Paulo Coelho. Eu tocmai ma bucuram ca vad un afis care zice ceva mai interesant decit ultimul concert al celui mai la moda manelist, si il aud, cu surpriza pe acest cineva spunind ca Paulo Coelho il enerveaza. Ca nu stie de ce se innebuneste toata lumea cu scriitorul asta, ca e comercial. Si ce-i asa de grozav la “Alchimistul”, ca aia e o carte pe care o citesti intr-o dupa amiaza. Si il intreb daca a citit “Alchimistul” sau vreun roman de Coelho. Nu. Pai si atunci, in baza a ce iti dai cu parerea?

In primul rind, nu mi se pare o atitudine justa sa iti dai cu parerea despre ceva ce nu stii. Daca n-ai citit o carte, nu poti zice ca e proasta. Daca nu stii politica, nu poti zice ca X are o activitate de rahat, sau ca primul ministru e tampit, doar pt ca nu-ti place fatza lui. La fel, daca nu stii fotbal, nu poti zice ca jucatorul Y e un jucator prost, si ar face bine sa stea acasa. Si asta se aplica la toate domeniile.

In al dolea rind, scriitura nu e zarzavat, ca sa poata fi judecata dupa valoarea comerciala. O fi Coelho comercial, dar asta nu inseamna automat ca romanele lui sunt de calitate inferioara. Primul exemplu de scriitor comercial care imi vine in cap, e Charles Dickens, despre care nu poate nimeni sa spuna ca e un scriitor slab. Dickens a scris la modul cel mai comercial posibil: era mijlocul lui de trai. Mai multe din romanele lui, in frunte cu David Copperfield, au aparut ca foiletoane in ziare, ceea ce este vizibil in structura narativa, pentru un ochi atent si antrenat. Si cu toate acestea, Dickens ramane unul din scritorii redutabili ai Europei.

Si in al treilea rind, exista asa numitele nivele de lectura. La primul nivel, este povestea, naratiunea. Asta este partea aparenta si cel mai usor accesibila. Apoi, stratificat, mai sunt diverse alte nivele: substratul socio-culturalo-politic, structuri mitice, simbolice, antropologice, structura narativa, limbaj, si chiar si structura psihologica a scriitorului, etc. Nu-mi propun sa fac aici manual de teoria literaturii, asa ca nu voi continua. In functie de dispozitia cititorului, de bagajul sau de cunostinte, de capacitatea lui critica etc, cititorul poate sa ajunga la diferite nivele de lectura. Unii raman doar la poveste, altii ajung in substrat. Coelho are, intr-adevar povesti care se citesc usor. In ziua de azi, la stresul si goana la care sunt supusi toti oamenii, nici nu cred ca ar mai avea cineva rabdare sa mai citeasca literatura “grea”. Dar Coelho mai are si ceva pe sub poveste. Depinde cit de adinc te uiti. Si daca omul a reusit sa convinga critica literara ca e bun, eu nu ma opun acestei opinii.

In plus, daca stau sa ma uit bine, as putea sa dau si un alt exemplu de scriitor care are povesti facile: Pascal Bruckner, care este un scriitor respectat si apreciat. Copilul Divin, carte pe care am citit-o relativ recent, e o poveste. O poveste care se citeste usor, o naratiune care curge placut, putin suspans, putin umor… ingredientele unui roman care se vinde bine. Dar cine se uita mai de aproape, va vedea si o virulenta critica sociala, si cine mai are si o cultura/educatie filosofica, va observa ca romanul acesta discuta si probleme filosofice.

Si atunci, de ce sa fie Coelho criticat pentru ca este comercial?

Monday 10 September 2007

Tzatze de uz (abuziv) public

2009-06-16T23:36:00.000+03:00

Sunt femeie. Am tzatze, cur si vagin. Nici unele din acestea nu sunt demontabile, asa incit trebuie sa le plimb cu mine prin oras. Dar asta nu inseamna ca le ofer spre uz comunitar, asa cum au unii impresia.

Aseara, ma urcam intr-un troleu, vorbind la telefon. Cei citiva tigani ce au coborit din troleu, au profitat de faptul ca aveam mina respectiva ocupata, si doi dintre ei au profitat, ca sa-mi puna mina pe sin. Le-am urat, cu dragalasenie, sa moara, ceea ce mi-a atras un val de injuraturi. Si pentru ca usa se inchisese intre timp, am continuat in gind, "sa va moara tot neamul de ciori, sa va moara la intrare de azi pina in 15 ani de-acum incolo, sa vi se rupa si sa putrezeasca in spini, fi-rea-ti voi a dracu."

Nu imi dau seama ce ii impinge pe unii la asemenea gesturi. Sa fie frustrare? Sa fie o dorinta bolnava de a iesi in evidenta in fata celorlati din grup? Sau o dorinta de a domina? Habar nu am. Dar ceea ce stiu cu siguranta este ca ma deranjeaza. Dupa cum ziceam, nu ofer vreo parte a corpului, indiferent care, nici macar degetul mic de la piciorul drept, spre uz comunitar. Ma scarbesc si comentariile pe care mi le aud pe strada, cu referire la diversele parti anatomice pe care le posed. NU ma intereseaza sa aflu ca lui X, sapator de santuri, sau muncitor pe santier, sau simplu trecator i se par apetisante diverse parti din corpul meu. Mi se rupe. Nu e problema mea. X oricum nu are nici cea mai mica sansa sa intre nici macar in cercul meu de cunoscuti, si cu atit mai putin in relatii intime cu mine. Asa ca ar face bine sa se abtina.

Ceea ce ma seaca si mai tare e ca probabil acesti comentatori-pipaitori stradali nici nu-si dau seama ce neplacut este. Pentru a-si da seama, cred ca ar trebui sa aiba o experinta similara cu cea pe care mi-a povestit-o C. (C. este un el): C. trecea prin parc, si un necunoscut s-a apropiat de el, intrebind ceva benign, gen cit e ceasul. Dupa care necunoscutul a mai pus o intrebare: "Auzi, ai vrea sa-ti sug p**a?" C. s-a simtit foarte lezat, si i-a aplicat necunoscutului un picior. Ei, cam la fel de nasol ma simt si eu cind sunt expusa la nesimtitri de genul celor de mai sus.

Un picior mental le aplic si eu tuturor nesimtitilor de pe strada, si le urez sa se lege si de ei toti gay-ii din lume.

Monday 3 September 2007

La mare in Bulgaria

2009-06-16T23:35:00.000+03:00

Foarte frumos, liniste, curatenie, preturi mici. Pentru o vacanta de relaxare, recomand Kavarna. Daca insa vreti o vacanta de distractie si scandal, atunci poate in Vama e mai bine.

Friday 31 August 2007

Lehamiptere si teroriptere

2009-06-16T23:34:00.002+03:00

ida: aa.... fara legatura cu ce vorbeam, doar pt ca am vazut o poza,
ida: o sa-ti povestesc ca
ida: in bulgaria, la noi pe balcon, statea o calugarita (insecta)
catalin: mi-e ingrozitor de frica de ele
ida: si a aparut cam in a doua seara, sau asa ceva, si a ramas acolo pina ce am plecat
ida: de ce?
ida: nu inteapa
catalin: nu stiu...
catalin: mai am un prieten
catalin: care odata, nici nu a mai intrat la un concert
catalin: ca la 2m de intrare era una
ida:
catalin: eu am intrat, dar in viteza
ida: mai, asta a stat foarte cuminte si nemiscata
ida: stii, mie mi-a placut calugarita aia
ida: era prima data cind vedeam una live
ida: si trebe sa recunosc ca are ceva gratios in ea
ida: ceva de balet
ida: a, si intr-o seara am mai avut un oaspete la piscina, in persoana unei broaste
catalin: broastele sunt ok
ida: mie de alea mi-e greata ca sunt lunecoase
ida: era pe marginea piscinei si a stat cuminte la poza,
ida: si dupa aia am intrat sa inot, si am uitat de ea
ida: dupa aia n-am mai vazut-o
catalin: oricum, nothing beats a tarantula
catalin: daca as fi vazut una
catalin: cred ca mi-as fi facut bagajele si as fi pleacat acasa
ida: how about a scorpio?
catalin: e ok
ida: e mai periculos
catalin: mi-ar fi fost frica sa nu ma muste
catalin: l-as fi ocolit
catalin: la 1 metru
catalin: dar
catalin: calugarita, la 4 metri, daca se poate
ida: esti de spaima
ida: calugarita e inofensiva (mai putin pt mascul), in schimb scorpionul poate fi letal
ida: si cu toate astea te inspaimanta o calugarita mai mult decit un scorpion
ida: sa mor daca pricep
catalin: pai
catalin: imi place sa spun

catalin: ca eu, ca om de stiinta
catalin: am o mica contributie in domeniul biologiei
catalin: o noua impartire a insectelor
catalin: in doua clase: lehamiptere si teroriptere
catalin: cele doua clase nu sunt disjuncte

ida:

Wednesday 22 August 2007

De miercuri....

2009-06-16T23:32:00.000+03:00

S-au intalnit la o bere un indian, un arab si un evreu, si s-au apucat ei sa povesteasca cum l-a ajutat pe fiecare Dumnezeul lui.
Indianul spune ca in timpul unei inundatii cumplite s-a rugat lui Buddha si dintr-o data pe o raza de 20 de metri in jurul lui s-a facut senin.
Arabul povesteste cum in desert cand era mort de sete i s-a rugat lui Allah si dintr-o data pe o raza de 20 de metri in jurul lui a inceput sa ploua.
Vine si evreul care povesteste ca in ziua de sabat cand iesea din sinagoga a vazut pe jos un portofel plin cu bani si i s-a rugat lui Dumnezeu sa-l ajute sa nu pacatuiasca tocmai de sabat... si pe o raza de 20 de metri in jurul lui s-a facut Miercuri...

Wednesday 8 August 2007

Frunze (tema restanta)

2009-06-16T23:31:00.000+03:00

Cind s-a trezit, camera mirosea a salcim si a stiut atunci sa nu va mai putea dormi vreodata, asa ca s-a hotarit, pentru a-si tine noaptea ocupata, sa numere. Pentru inceput, s-a pus sa-si aminteasca toti copacii vazuti vreodata si sa le numere frunzele. Doar ca si-a dat seama ca intimpina o problema. Numara doar frunzele de foioase, sau si cele de conifere? Numara doar frunzele de pe crengi, sau si cele cazute pe jos? A inceput prin a intocmi un algoritm complicat, cu ajutorul caruia urma sa determine ce avea de numarat. A muncit el asa pina la apusul lunii, cind s-a oprit ca sa fumeze o tigara. Ciudat insa, gustul aspru al tutunului era diluat, ca si cind ar fi fumat in vis. La prima geana de lumina, porni sa calculeze din nou.

La sfarsitul primei saptamini, era aproape gata cu calculele algoritmului. Muncise non-stop si nu isi dadea seama cum se facea ca nu ii este nici foame, nici sete. Isi trecu degetele obosite de scris prin parul matasos. Crescuse. “Oare daca il tai, va trebui sa numar toate firele, cum voi face mai intai cu frunzele? Dar atunci va trebui sa numar toate firele pe care le-am taiat vreodata?” Reincepu sa scrie, si dupa inca doua zile algoritmul cel nou era gata. Se ridica de la birou, sa-si dezmorteasca picioarele. Era din nou noapte afara, dar atunci, de ce sora lui, la virsta pe care o avusese acum 10 ani il chema in curte sa se joace cu mingea? Si de ce ea era luminata puternic de razele soarelui de mijloc de zi de iulie, cind doar o geana de luna se vedea pe cer? Inchise ochii, si cind isi ridica din nou pleoapele, in curte mai era doar iarba muta in slaba lumina a lunii. E de la oboseala, se gindi. Dar care oboseala? Se simtea proaspat ca roua in primele raze ale lunii.

Inapoi la birou, reveni peste algoritmul proaspat terminat. Dar era o greseala pe undeva, pe care se grabi sa o corecteze, doar ca asta ii dadea totul peste cap. Bine, va calcula dupa un alt algoritm decit cel care crezuse initial ca va fi. Se trinti in pat si incepu sa numere frunze. Peste doua saptamani nu era nici la jumatate cu numaratoarea. Dar el numara in continuare neabatut. Nimic nu reusea sa-l distraga. Venise bunicul la el in vizita, se asezase incet pe marginea patului, sprijinindu-se in baston. Il intrebase ce mai face, cit timp a trecut de cind s-au intilnit, dar nici asta nu l-a intrerupt din numarat. Nu avea timp sa-i raspunda la intrebari, era prea ocupat cu numaratul. Doar marginal, ii trecuse prin cap intrebarea ce face bunicul la el in camera cind bunicul murise de vreo 3 ani. Apoi, brusc, batea mingea, in timp ce inca numara frunze. Ciudat, gardul din fata era mult mai inalt, iar el, in pantaloni scurti, era in centrul atentiei unui grup de copii. Sau, poate, mai degraba mingea pe care pusese stapanire. Un pusti striga la el, da el nu putea sa raspunda, pentru ca numara. Pustiul incepu sa rida din ce in ce mai tare, si cu cit isi apropia fata de a lui, cu atit gura i se latea intr-un rinjet si coltii ii cresteau tot mai lungi, pina cind se temu ca va fi inghitit, si se intoarse cu spatele sa fuga peste drum, la casa vecinilor. Doar ca in loc de drum si casa, se vazu pe plaja, cu valurile ajungindu-i la talpile goale, si el fugea dupa cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata. Ea fugea cu parul in vint, rizind ametitor. O prinse in brate si o saruta numarind frunze in gind. Era prima fata de care se indragostise vreodata, dar ea il parasise demult… Si el inca numara…

Invatatoarea il scosese la tabla, si ii punea intrebari. Erau intrebari simple, la care ar fi stiut sa raspunda orice copil de 8 ani, dar el nu putea sa-i raspunda, pentru ca numara frunze. Invatatoarea se enerva din ce in ce mai tare, ii punea tot mai multe intrebari, si el numara frunze in gind. “Treci la loc, 4! Lasa ca ii spun eu mamei tale ca nu ti-ai invatat lectia!” Se intoarse sa mearga spre banci, insa in loc de pustimea de clasa a treia, il aplaudau colegii de liceu, parinti si profesori, adunati toti in sala de festivitati sa-l vada pe scena. Ridica mina de pe griful chitarii, si o legana incet in aer, in ritmul in care numara frunze.

Statea in pat si numara frunze. Si incepu sa se intrebe cum se face ca apar toti acesti oameni, si de ce in ordine aleatorie. De ce se schimba peisajul? “Oare visez? Si frunzele sunt din vis, sau din realitate?”

********************************************************************************
-Domnule doctor, nu mai stim ce sa facem cu el, de o luna doarme continuu, si nu reusim sa-l trezim. Asa plingea mama lui in salonul de spital. Doctorul se uita la ochii lui, care se miscau cu repeziciune sub pleoapele sudate.

Friday 3 August 2007

Despre manipulare, terorism si libertate

2009-06-16T23:30:00.000+03:00

Exista un film, Zeitgeist - The Movie, care ne explica cum suntem noi manipulati, si de ce, si de cind. Surpriza! Din cele mai vechi timpuri, cu religia ca factor dominant in vremuri mai vechi, si cu politica si sistemul bancar mai nou. Toate razboaiele lumii au fost farse bancare, pentru ca buzunarele unora sa se umple si sa limiteze libertatile populatiei. 11 Septembrie la fel, razboiul din Irac la fel.... Recomand acest film spre vizionare.Ne deschide ochii si cred ca fiecare individ al planetei ar trebui sa vizioneze acest film.

Saturday 21 July 2007

M-am ars... Blame Vama Veche!

2009-06-16T23:29:00.000+03:00

Concert Tori Amos vineri seara. M-a incintat si m-a uimit, mai ales in fazele cind cinta concomitent la pian si la orga. Dupa terminarea concertului am plecat direct catre Vama. Venisem pregatiti, cu tot cu bagaje. Am reusit sa ajungem in vama cam 10 minute inainte de rasarit. La Ovidiu la terasa inca se dansa, lumea era infofolita, desi, in ciuda frigului si a vintului rece mai erau unii viteji la bustul gol sau in tricou, chiar si unii care au facut baie cu tot cu haine.

Clantanind din dinti, am fumat prima tigara pe malul marii si am luat-o de una singura la plimbare, catre nord, catre faleza. Simteam nevoia sa fiu singura, si sa fie liniste, sa aud doar valurile si pescarusii. Intre timp a rasarit si soarele. Plasele pescarilor erau intinse in nisip la uscat, pregatite pentru o noua zi de pescuit. Incet-incet, zgomotele si muzica din Vama s-au pierdut in urma si am intrat in atmosfera pe care mi-o doream pentru acest nou inceput de zi. Dar... vorbind de atmosfera... erau tot mai multe alge pe mal, si mirosul marin (putoarea marina, cred ca ar fi mai bine spus) devenea insuportabil de puternic. Voiam sa vad ce e dupa "colt". Un alt golf, am descoperit, gol si salbatic, as fi ramas acolo. Doar ca la marginea apei era un strat gros de alge. Ceea ce insemna si mai multa putoare.

M-am intors. Un caine alb care venise cu mine pina in punctul aceala, vazind ca nu merg mai departe, s-a intors si el in fuga. La intoarcere am trecut pe linga un obiect... pe care imi doresc sa nu-l fi vazut: un cioc osos, pielea alba se incretea ca un pergament sifonat pe linga carnea in descompunere, ochiul atirna ca un glob inutil si fara culoare, o bucata de coloana continua catre nicaieri. Un cap de delfin.... Mi-s dragi delfinii, dar si ei sunt vietuitoare, ceea ce inseamna ca si ei mor (si iarna nu-i ca vara, asa-i?).

Edith a pus corturile, toate cele 2 (hihi), si Sergiu a umflat salteaua de cort, in mai multe reprize. La umflarea saltelei am participat si eu, si Alex, aveam nevoie de putere si rabdare sa umplem monstrul cu aer. Dar, pina sa terminam cu salteaua, am facut si plaja. De data asta mi-am luat ulei de plaja cu un oarecare factor de protectie solara. M-am dat cu ulei, mi-am intins prosopul pe plaja si m-am intins pe spate, la soare. Si am adormiiiit.... Vestea buna e ca nu m-am ars. Am facut o baie... intre timp s-a facut de ora 12... si m-am intins cu spatele la soare... Ei, de data asta n-am mai scapat. Pina dupa amiaza aveam frisoane, ma dureau picioarele, fundul si spatele. M-am imbracat eu si m-am plantat pe o terasa la umbra, dar era deja cam tirziu.... Fundul a avut cel mai mult de suferit, am facut si flictene (am si poza, vreti? :D). Plus ca e asa de rosu, ca in intuneric lumineaza ca doua nasuri de Rudolf.

Dupa amiaza m-am dus sa dorm, seara m-am trezit cu febra. Ma simteam ca dracu' in spini, asa ca nici poveste sa ma duc la baut si la distractie cu ceilalti. Am ramas la cort, sa dorm pe burta, cum dormisem si dupa amiaza. Duminica dimineata mi s-a facut rau. Iesisem din cort, sa ma duc la toaleta cea mai apropiata, dar n-am ajuns decit pina la El Comandante. Incepusem sa vad alb-negru, cu umbrele accentuate, si imaginea de parca ar fi fost prelucrata in photoshop, sa arate ca desenata. Plus senzatia de lesin aferenta. Asa ca am cerut repede o Cola si am primit un Pepsi. Intre timp mi se facuse negru aproape cu totul in fata ochilor, abia am intrezarit banca cea mai apropiata, unde m-am asezat repede. Acum stau sa am gindesc la modul ironic in care ne functioneaza mintea citeodata. Chiar fiindu-mi foarte rau, cind am cerut Coca Cola si am primit Pepsi, mi-am amintit de o reclama, in care cica era Jimmy Hendrix copil, si vrea un suc, si are de ales intre un tonomat de Cola si unul de Pepsi, alege Pepsi, si pe cind isi bea sucul, constata ca este linga un magazin de chitari, e fascinat de chitara din vitrina, si intra in magazin. Peste drum se vede tonomatul de Cola si un magazin de acordeoane... Fix la asemenea reclame nu-i cazul sa te gindesti cind ti-e rau.

Prietenii mei voiau sa ramina pina luni, dar eu nu mai puteam sa stau, asa ca duminica la 12 ieseam in drum sa astept microbuzul, gindindu-ma cu groaza la inghesuiala care va fi, si la posibilitatea ca unii sa frece diverse bagaje de pielea mea cea dureroasa. Am avut bafta cu un nene care a zis ca ia 3 oameni cu masina pina la Bucuresti, 45 lei de caciula, si am preferat varianta asta. Back home, am parte de diverse alifii, si dorm in continuare pe burta. As fi vrut sa mai povestesc, dar deja ma doare iar fundul de la sezut pe scaun, asa ca imi mut ambasada in dormitor.

Tuesday 17 July 2007

Rest

2009-06-16T23:27:00.000+03:00

La cel mai apropiat magazin de casa, de unde imi iau tigari in mod frecvent, mai nou si-au luat vinzatoarele obiceiul sa dea rest bomboane in loc de 2 mii. Le-a comentat vara-mea, m-am strimbat si eu, pina ieri, cind m-am enervat, si m-am uitat lung si indesat la vinzatoare, si am intrebat-o: "Daca eu vin maine cu astea doua bomboane si o moneda de 5 mii, imi dati o paine pe ele?" Painea e 7 mii la magazinul cu pricina. Si femeia s-a uitat senina la mine si a zis: "Da, daca bomboanele sunt de la noi, da, sigur."

Azi cind ma intorc acasa, intentionez sa ma duc la magazin si sa cumpar o paine pentru o moneda si doua bomboane, sa vad daca functioneaza, daca isi recunosc propria valuta forte.

Rezultatul, mai tirziu, intr-un later edit.

LATER EDIT: Da, am primit o paine pe o moneda da 50 de bani si doua bomboane. Si fara nici un fel de comentariu sau intrebare. Magazinul se cheama Monion (non stop), si e pe Bd. Basarabiei.

Thursday 12 July 2007

Spam II

2009-06-16T23:26:00.000+03:00

Intre multe alte feluri de spam, cel care se regaseste cel mai des este cel sexual: sa-ti maresti dimensiunile, sa fii mai virt(u)os mai multa vreme, sa etc.... Ei, de obicei sterg tot fara sa citesc, dar din cind in cind, poate o data la 2 saptamini, sau mai rar, ma mai ajunge curiozitatea din urma. Azi am deschis unul din aceste mailuri si am ris atit de bine, incit am zis ca trebuie sa impartasesc cu voi:
Titlul (captator de interes si atentie pentru inocenti):
Increase Your Cum By 5-times More, Sperm Enhancement Pill

Si de aici, totul e poveste:
::Cum Pills : Increase Ejaculate::
A large, volumous and Intense orgasm is an experience like no other and it is very satisfying for both partners - especially for the man. I'm sure there have been times in every man's life where he has had a truly intense and incredible orgasm. But for most men, an explosive and mind-blowing orgasm doesn't happen every time, which is why they are searching for a product that can help them achieve this feeling of complete euphoria much more frequently. In such circumstances Xtracum Cum pill is the only product that can help them. This is why we have sold over 800,000 Bottles of our cum pills Globally

De asemenea, aveti urmatoarele avantaje:
* Longer orgasms - Squirt for longer
* Erections like steel - Also increased size
* Increaase Sexual desire - Enhanced libido
* More Staying Power - Last all night
* Multiple Orgasms - Cum 4 times in a row
* 5x more sperm - Cover your lover in it
Si cireasa de pe tort:
* Sweeter taste - It improves the flavor

Ooooo, daa, "flavor" e tot ce vreau de la o sperma, de parca ar fi condiment de supa. :))

Wednesday 11 July 2007

What a wonderful... Dambovita

2009-06-16T23:25:00.000+03:00

De la statia de metrou pina la mine la birou am de mers o bucata pe linga girla, respectiv, Dimbovita, apa dulce. De obicei prefer sa merg pe trotuarul de linga apa, si sa o privesc. Nu-i cel mai curat si mai frumos riu care exista, dar eu il privesc ca fiind "riul", ideea de riu, prototipul. Si... pina la urma nici nu-i chiar asa de rau. Se vad pesti si plante, nu-i chiar asa de puturos pe cit ma asteptam din povestiri... Si pina la urma, ocazional am vazut si Somesul mai murdar si mai imputit decit atit. Asta pina acum citeva zile, cind au golit Dimbovita intre podul Grozavesti si podul Eroilor. Albia goala, cu mil pe fund, se fac ceva lucrari, se monteaza niste conducte mari in albia riului.... si o putoare de nedescris. Miroase a... cadavru, a pesti morti, a latrina si alte mirosuri nedeslusite, dar la fel de ofesnsatoare. Azi dimineata am trecut pe trouarul celalalt, pe linga albie nu e de mers... In casti cu Luis Armstrong: I see skies of blue, and clouds of white... Si mai da o boare de vint cu putoare Bright blessed days, dark sacred nights. Si din nou o pala cu mirosuri And I think to myself .....what a wonderful world. O, da, fix. Abia astept sa ajung la birou. Lucrez intr-o cladire retrasa de la drum, in spatele cortinei de fier: cladirea Kiss Fm. Constat acum cu groaza ca mirosul incepe sa ajunga pina aici. Daca o tine tot asa, imi iau concediu! Acum!

Wednesday 4 July 2007

Lista initiatica - partea 1

2009-06-16T23:24:00.000+03:00

De fapt, cea mai mare parte din munca a fost a lui Sergiu, caruia ideea mea i-a placut foarte mult, si la putin peste 24 de ore de cind i-am zis ce vreau sa fac, a venit cu urmatoarea lista ( varinata pe care o prezint arata asa dupa adaugirile si fitzele mele: gen nu vreau Child in Time, ca vreau Smoke on the Water, nu uita Uriah Heep, mai pune o piesa de Beatles, nu Purple Haze ca Hey Joe, nu Money ca Wish You Were Here):

"British Invasion"
The Beatles - I wanna hold your hand
The Rolling Stones - Satisfaction
The Who - My generation
The Animals - House Of The Rising Sun

Beach Boys - Good Vibrations

Surf rock
Beach Boys - Good Vibrations

Folk rock
Bob Dylan - Times they are a changin'
Joan Baez - Diamonds and rust
The Byrds - Mr. Tambourine Man

Hippies: from The summer of love ('67) to Woodstock and Altamont ('69)
Doors - Light My Fire
Cream - Sunshine Of Your Love
Jimi Hendrix - Hey Joe
Jefferson Airplane - Somebody To Love
Creedence Clearwater Revival - Proud Mary
Steppenwolf - Born To Be Wild
The Beatles - Here comes the sun
Janis Joplin - Piece Of My Heart

The godfathers of punk
Stooges - I Wanna Be Your Dog
MC5 - Kick Out The Jams

Birth of hard rock & heavy metal
Led Zeppelin - Whole Lotta Love
Deep Purple - Smoke on the Water
Uriah Heep - Lady in black
Black Sabbath - Paranoid- desi aici cred ca o sa vreau totusi Planet Caravan

Glam rock
T. Rex - Get It On
New York Dolls - Personality Crisis
The Sweet - Ballroom Blitz
Slade - Cum On Feel the Noize
David Bowie - Ziggy Stardust

Progressive rock
Pink Floyd - Wish you were here
ELP - C'est la vie
Yes - Roundabout
Jethro Tull - Aqualung

Arena rock
Kiss - Rock'n'roll all nite
Aerosmith - Dream On

Pre-NWOBHM
Motorhead - Ace of spades
Judas Priest - Victim of changes

Punk rock
Sex Pistols - Anarchy in the UK
The Damned - New Rose
The Clash - London calling
Ramones - Sheena Is a Punk Rocker

Post-punk & New Wave
Joy division - Love will tear us apart
Blondie - One way or another
The Police - Message in a bottle

Big thanks to Sergiu! Cred ca e o lista indeajuns de cuprinzatoare.

Partea a doua, urmeaza.

Tuesday 3 July 2007

Initiere

2009-06-16T23:23:00.000+03:00

Cu ocazia unei conferinte la Sinaia, unde colegii mei de serviciu au venit cu familiile, am cunoscut-o pe Diana, fetita unui coleg. Diana are 9 anisori si tocmai a terminat clasa a 3a. E desteptuta (a luat locul 3 la olimpiada la mate) si finuta. Si e rockerita. Mi-a zis ea ca-i place Tokyo Hotel, si inca vreo doua formatii, dar cind am intrebat-o de diverse alte formatii, mai vechi si mai noi, n-a prea recunoscut nici un nume. Asa ca m-am hotarit sa o "introduc" in lumea rockului, facindu-i niste cd-uri cu citeva piese reprezentative pentru formatiile mari din rock. Din rockul mai vechi vreau sa-i dau Led Zeppelin, Deep Purple, Beatles, Jimmy Hendrix, Rolling Stones, Janis Joplin, Eric Clapton, Pink Floyd, Emmerson Lake and Palmer, Doors, si... lista e deschisa.
Dintre formatiile mai noi ma gindesc sa-i dau Metallica, Iron Maiden, Lake of Tears, Placebo, Radiohead, Amorphis, Guns'n Roses, U2...

Acuma, lista pe care am facut-o eu aici e provizorie, si incompleta. Dar astept sugestii de la voi, ce credeti ca ar trebui sa mai fie aici? Doar sa luati in considerare ca e un playlist pentru cineva de 9 ani, nu veniti cu Sepultura si alte greutati, ca nu-i dau asa ceva!

Friday 29 June 2007

Ploaia

2009-06-16T23:22:00.002+03:00

Ieri in sfarsit am avut temperaturi mai decente. Plecasem catre casa, toata fericita ca nu mai ajung la metrou acoperita de un val de transpiratie, stil tzunami, si dupa ceva zeci de minute la subsol, cind sa ies de la Muncii, vad ca un grupulet de oameni sta si priveste fascinat si fix catre exterior, blocind cu aceasta ocazie accesul catre iesire. Ies, ma uit, ploua. Na, si ce? Un pic de apa n-a facut rau nimanui. N-s de zahar, nu ma topesc. Ies. Nu ploua tare, dar in interval de jumate de minut si citiva metri mai incolo, s-a pornit un adevarat potop, ploaie calda de vara, ce a fugarit mai toti oamenii sub stresini sau copaci. Eu in schimb zimbeam printre stropi. Mi-am ridicat palmele sa primesc in ele picaturile, in pas de plimbare, Metallica mai tare in casti, si chef de alergat prin balti. Imi intra apa in ochi si in gura, dar eu zimbeam, privind oamenii care se uitau la mine ca la o lunateca. Tenisii erau plini de apa, hainele ude, mp3 playerul la fel. E a doua oara cind ma prinde ploaia in interval de 3 zile.

Asta asa... din micile miracole ale vietii. :)

Friday 29 June 2007

Vara la Bucuresti

2009-06-16T23:22:00.001+03:00

Este prima vara pe care o petrec la Bucuresti, si simt pe pielea mea ce inseamna asta. Noaptea dorm cu toate geamurile larg deschise, in speranta unei temporare si aproximative racoriri. La ora 6 dimineata se inchid toate geamurile si se trag jaluzelele. La 7 jumate cind ma trezesc si eu sa ma duc la serviciu, aerul e fierbinte si irespirabil, ceea ce imi da impulsul sa deschid ceva sa se mai aeriseasca, dar ma abtin, pentru ca stiu ca asta duce la o incalzire aditionala a atmosferei. 30 de grade la ora 8 jumate dimineata in sufragerie e putin mai mult decit acceptabil.

Biroul meu nu beneficiaza de aer conditionat, de pe la amiaza bate soarele in geamuri, plus ca mai toata aparatura firmei e la mine in birou. Asta inseamna 3 calculatoare, o imprimanta de dimensiuni impresionante, 2 servere, diverse modemuri si alte magarii care nu stiu la ce servesc. Si surpriza, toata aceasta aparatura degaja caldura. Cu geamul si usa deschise, cu ventilatorul pus in functiune, si nemiscata in scaun, asud ca un cal (iapa? :p ). Iesind de la birou pe la 5.30-6 dupa amiaza, aerul fierbinte imi arde narile, asfaltul incins de pe Podul Grozavesti imi infierbinta talpile tenisilor si imi vine sa topai ca ursul pe carbuni aprinsi.

Ajng acasa si mai scot o sticla de apa din baxul cumparat recent. Un numar de sticle, sigilate si in folie de plastic. Ma uit timp cum nu sunt decit 2 degete de apa in sticla noua si cu dopul sigilat. Am dat banii pe o sticla goala? Nu trece mult si ma lamuresc. Plasticul are o spartura.

Am nevoie de o pauza. Vreau sa plec. I want out! Vreau sa ajung intr-un loc cu aer respirabil si cu racoare macar noaptea. Poate ar fi momentul sa-mi iau concediu si sa ma duc la Cluj. :)

Wednesday 27 June 2007

Artmania Sibiu 2007

2009-06-16T23:20:00.000+03:00

Aici trebuia sa fie o frumoasa poveste despre cum a fost la Sibiu. Dar calculatorul meu a hotarit ca nu e cazul ca acest text sa apara, si s-a blocat. Restart... Imi pusesm toate sperantele in miraculosul "Restore Session" al Fierefoxului, dar... Yahoo nu mi-a pastrat textul muncit cu sudorile fruntii.

Asadar, voi povesti cind o sa am chef sa reiau tot.

Thursday 21 June 2007

Viagra la mine in Inbox

2009-06-16T23:19:00.000+03:00

Pe contul de mail de la mine de la birou intra mai mult spam decit chestii utile. Si ce s-au gindit spamuitorii, ca unei fetiscane suave ca mine i-ar trebui cu preponderenta oferte on line de Viagra si Cialis. Vezi:

"CIALIS is the only ED (Erectile Disfunction) tablet clinically proven to work both up to 36 hours and in as fast as 30 minutes. And because CIALIS has an extended period of effectiveness, you don’t have the pressure to perform within a few hours. You and your partner can relax and take your time choosing the moment that is right for both of you."

VIAGRA
Sex can be one of the most enjoyable parts of your life. It may strengthen your relationship with your partner.

Imi puneam la un moment dat problema, oare ce s-ar intimpla daca as lua eu aceste pastilute? Mi se va intari un picior? Asaa..... sa continuam. De ce dracu as avea eu, EU, nevoie de: "Are you looking for an effective, cheap, and simple way to enlarge your penis? Penis Enlarge Patch is just for you".

Oferte de dieta, replica Rolex watches, diverse diplome de universitati on-line, ok, nu imi face placere sa sterg citeva zeci de mesaje din inbox in fiecare zi, dar daca e vorba despre ceva ce ar putea sa mi se aplice si mie, nu am nici o problema. Insa mi se pare total exagerat ca majoritatea spamului sa fie despre tratarea/ajustarea disfunctiilor erectile, dimensiunile penisului pe care nu-l am si etc.

Wednesday 6 June 2007

Unde sunt padurile noastre?

2009-06-16T23:18:00.000+03:00

In Piatra Craiului, in drum spre refugiul Grind, este un loc ce miroase a moarte. Coaste intregi despadurite, cu trunchiurile retezate lasate pe loc, cu gramezi intregi de crengi... Un adevarat cimitir de copaci. Si asta, in conditile in care Piatra Craiului este rezervatie naturala. Este deprimant, este disperant. Si tot acest macel, pentru ce? Lemnul nu a fost folosit, copacii taitati de cel putin unul sau doi ani stau acolo, inutil.

Wednesday 6 June 2007

Timpul nedrept

2009-06-16T23:17:00.000+03:00

"Cea mai nedreapta parte a vietii este felul in care se termina. Vreau sa spun ca viata e grea. Iti mananca foarte mult timp iar la sfarsit cu ce te alegi? - cu o moarte. Ce-i asta, un cadou? Cred ca ciclul vietii este pus pe dos. La inceput ar trebui sa invii dintre morti, dupa care sa traiesti intr-un azil de batrani, de unde vei dat afara atunci cand vei ajunge prea tanar, vei primi un ceas de aur si te vei duce la munca. Vei munci 40 de ani inainte sa te bucuri de retragere. Te vei droga, te vei imbata, te vei distra, vei fi pregatit pentru facultate. Apoi liceul, scoala generala, vei deveni copil fara nici o responsabilitate, apoi un bebelus. Te vei duce in burta mamei unde iti vei petrece ultimele noua luni plutind... ...si vei sfarsi ca un orgasm..."

Citatul acesta l-am primit. Nu stiu de unde e, dar e prea haios ca sa nu-l postez.

Thursday 24 May 2007

Cele 7 minuni ale comunismului

2009-06-16T23:16:00.000+03:00

1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4. Desi planul se facea peste 100%, nu gaseai nimic de cumparat.
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Thursday 24 May 2007

Real vs. Virtual

2009-06-16T23:14:00.000+03:00

Da, stiu, n-am mai prea scris. Mi-am neglijat blogul cu nesimtire, am cam iesit din virtual. Asta pentru ca viata reala a dat navala peste mine cu toate fortele ei. Am fost sfatuita in diverse rinduri, de diverse persoane, sa nu ma mut la Bucuresti, ca e un oras infect, mizer, etc. Ei bine, de cind sunt aici ma simt mult mai "alive" (o sa imi iertati englezismul). In Cluj n-as fi avut nicicind ceva de genul: "Joi, 17 mai: Timpuri Noi pe Motoare, Kumm in Utopia, Vita de Vie la Agronomie, Zob la Suburbia si Erin Daye la Princeton Club (cum ati uitat?) iar Travka in B52 aniverseaza 5 ani." (citat din blogul lui [idiot]). Ei bine, si daca s-ar fi intimplat asa ceva, la Cluj sansele erau sa mi se faca lene si sa nu ma duc la nici unul din aceste evenimente. N-am fost la nici unul din aceste concerte, dar asta doar pentru ca am fost la un alt eveniment, din cvasi-undergroundul cultural, un eveniment despre care am postat anterior.

Am fost la munte, si mi-a placut enorm, m-am simtit super bine, dar n-am mai avut chef sa scriu despre asta. Voi mai merge la munte inca o data, in curind, si probabil ca in continuare nu voi scrie despre asta. Ma dispera faptul ca pisica matusii imi umple hainele de par, dar nu am de gind sa scriu nici despre asta. Ma uit afara pe geam, e soare, ma cheama aerul acesta de (aproape) inceput de vara, asa ca inchid calculatorul, si ma duc sa zimbesc culorilor din viata mea.

Monday 21 May 2007

Eveniment

2009-06-16T23:13:00.000+03:00

Azi se va desfasura un eveniment la care voi lua parte cu cea mai mare placere. Detalii aici.

Thursday 17 May 2007

Fiica ploii

2009-06-16T23:11:00.000+03:00

M-am nascut intr-o noapte furtunoasa. La propriu. Furtuna cu ploaie si grindina, copaci cazuti si fire electrice rupte. Cica as fi fiica furtunii. Unele momente din viata mea sustin aceasta teorie.

Sunday 6 May 2007

Pictura

2009-06-16T23:10:00.000+03:00

Hiiiii... am furat de la Uwrite ideea cu pictura. Iaca ce mi-a iesit mie.

Paintball

2009-06-16T23:09:00.000+03:00

Duminica, adica ieri, am avut ocazia sa ma joc de-a soldateii si sa tin in mina o arma pentru prima data. Pusca cu aer comprimat si cu munitie de bile cu vopsea portocalie. Am tras la tinta, de proba, la inceput, sa vad daca nimeresc, si a mers din prima. Teoretic, stiam cum se tinteste, acum am si pus in practica ceea ce stiam. Am nimerit din prima. Mai greu, insa, de nimerit in teren, cind oamenii se ascund dupa diverse chestii. Plus masca care incomodeaza grozav de tare.... dar a fost foarte fain, inca ceva de facut care iti pune singele si adrenalina in miscare. Fugi, stai in sant sau in diverse cutii cu gauri, si tragi, se trage spre tine, te lasi jos, fugi in sant, te uiti spre bilele ce zboara spre tine si stii ca esti ori tu ori celalalt. Cine nimereste primul. Foarte fain, recomand cu caldura.

Si daca dupa paintball te intilnesti cu cineva care iti zice "am jucat counterstrike azi" iti vine sa rizi si sa-i zici ca a avut parte de un surogat.

Monday 23 April 2007

Fragment 3

2009-06-16T23:08:00.000+03:00

Isi dadu brusc seama, asezindu-se ostenit pe malul riului, (in vreme ce pietrisul i se ascutzea alb printre degetele de la picioare), isi dadu asadar seama ca de fapt nu se intimplase nimic. Nimic, in ciuda faptului ca abia isi tragea sufletul dupa fuga nebuna. Abia reusise sa scape. Inca se mai uita terorizat peste umar din timp in timp, cind mai auzea cite un sunet, doar ca sa-si dea seama ca e doar un sunet inofensiv al naturii ce-l inconjura. Dupa o vreme reusi sa se relaxeze si se intinse in pietrisul taios. Oricum, durerea nu mai conta, avea talpile pline de rani. Dar cel putin reusise sa scape, sa ramina singur. Ceata de urmaritoare ramasese departe, in urma, incurcata in labirintul de ulite din mahalaua de la marginea orasului. Se intreba pentru o clipa ce ar fi facut daca ar fi reusit sa puna mina pe el. Cum ar fi rezistat? Fusese o urmarire nebuna, in care el profitase de toate cotloanele si de toate smecheriile pe care le stia ca sa scape de ele. Daca nu ar fi stiut sa se fereasa, l-ar fi atacat din plin. Insa reusise, prin maiestria cursei lui, sa le incurce, sa le rataceasca, sa se intilneasca toate intr-un punct venind din directii diferite, si fiecare sa creada ca el a luat-o in alta directie. Cam asa cum facusera ele cu el in ultima vreme. Daca gindurile nu i-ar mai fi dat pace si ar mai fi continuat sa-l urmareasca inca o jumatate de zi, ar fi cedat nervos. Dar acum scapase de ele, si avea liniste sa stea lungit pe marginea riului si sa admire apa si cerul albastru. In liniste. Nimeni nu-i mai striga numele.

Monday 23 April 2007

Fragment 2

2009-06-16T23:07:00.000+03:00

Pescarusii tipau. Cerul se lumina. Fiinta privea neconsolata la spectacolul naturii, in vreme ce, pe un alt mal, intr-o alta lume, intr-un alt timp, o alta fiinta astepta inceputul propriei epopei. Fiecare din ele privea lucirea soarelui pe sprafata marii. Una din fiinte privea apusul, cealalta, rasaritul. Fara sa stie, isi oglindeau gesturile, trecindu-si simultan mina prin par, pasind aerian, sau stergind o lacrima. Calculind ce a fost sau ce va fi, aruncu pietricele mici pe suprafata apei, facind cercuri. Un gind fugar le trecu prin minte in acelasi moment: Daca cineva ca mine face acum acelasi lucru si se gindeste la acelasi lucru ca si mine, numai ca in partea celalta de lume? Naaah, nu se poate, asa ceva nu exista. Se intoarse fiecare cu spatele la marginea apei si pasira catre restul lumii.

Friday 20 April 2007

Fragment 1

2009-06-16T23:06:00.000+03:00

Aparuse tiptil in tocul usii cu doua mere in mana si imi zambea strengar asteptandu-mi reactia. Nu m-am putut opri sa nu ma gindesc cit de tare semanau merele cu sinii ei. Probabil ca mi-a vazut gindul in ochi, caci a inceput sa rida, cu dintii albi si perfecti stralucind in soarele dupa amiezei ce se revarsa in camera de pe fereastra deschisa. Mi-a aruncat unul din mere. Cel rosu. L-am prins si ma uitam nedumerit la el.
-Nu, nu e otravit, a ris ea. Am muscat adinc din mar, ca si cum i-as fi muscat sinul. Oricum imi doream sa fac asta. Ea a continuat sa se sprijine de tocul usii cu tot corpul, lasindu-si usor capul pe spate. Cu mina a rostogolit marul ce-i ramasese de-a lungul celuilalt brat si l-a oprit pe umarul rotund. Ma privea agresiv si timid printre genele intredeschise. Genul de privire in care te poti ineca, care cheama si tintuieste pe loc in acelasi timp. Din marul muscat se desprinse o picatura de zeama pe care am prins-o cu virful degetului aratator in ultimul moment. Ea si-a dus virful degetului ei aratator la buze, ca si cum picatura ar fi fost pe degetul ei. Am lasat marul pe masa, m-am ridicat incet din scaun si m-am indreptat catre ea. S-a intors cu spatele catre mine si a fugit usor, saltat, cu pasi de pisica alintata.

Am gasit-o pe terasa, soarele ii cadea pe fata din lateral, dind ochilor o culoare si o lucire stranie.
-Stii, se face tirziu, trebuie sa mergem.
-Da, dar n-as vrea sa mai plecam din locul acesta. Totul a fost atit de minunat. Inca mai este. I-as fi marturisit totul atunci, dar n-am avut puterea.

Pe peronul de unde trebuia sa plecam inapoi spre vietile noastre, ea cauta nelinistita biletele.
-Trebuiau sa fie in poseta, stiu sigur ca aici le-am pus. Mi-am rascolit toate lucrurile, si tot nu le gasesc.
M-am prefacut mirat si usor alarmat.
-Cum, nu-s la tine biletele ?!?

Tuesday 17 April 2007

Dedicatie taximetristilor bucuresteni

2009-06-16T23:05:00.002+03:00

Un cetãtean opreste un taxi:
- Du-mã si pe mine un milimetru!
- Hai dom'ne, nu mã lua la misto!...
- Dacã te-as fi luat la misto, ti-as fi spus "cu opriri"...

Monday 16 April 2007

Vreau tema de casa

2009-06-16T23:05:00.001+03:00

In liceu, la orele de engleza, ni s-a explicat la un moment dat structura unui paragraf. Si o parte din exercitiile pe care le primeam era sa facem noi un paragraf in care prima sau ultima propozitie ne era data, si paragraful nostru trebuia sa inceapa sau sa se termine cu propozitia respectiva. Nu stiu de ce brusc, azi, mi-am amintit de exercitiile acelea si mi s-a facut dor. Asa ca va rog sa-mi dati propozitii, si sa specificati daca vreti sa fie ultima sau prima propozitie. Nu promit ca va fi un singur paragraf, poate imi vine inspiratia si scriu mai mult, dar propozittile pe care mi le dati vor aparea cu siguranta. Multumesc. :)

Friday 13 April 2007

La intoarcere

2009-06-16T23:04:00.000+03:00

Am revenit in Bucuresti tot cu un tren de noapte. Pe holul vagonului se plimba unul care avea oarece dificultati in a-si mentine echilibrul, dificultati induse de consumul excesiv al unor substante lichide studiate de chimia organica. La Teius am coborit pe peron sa fumez o tigara. Pe peronul gol eram doar eu, controlorul si acest individ, mentionat mai sus. Clatinindu-se usor, intreaba pe cineva de la fereastra vagonului:
-Mai e mult pina la Teius?
-Suntem la Teius.
-Da? La Teius?
-Da, suntem la Teius.
-Sigur?
-Da.
-Am ajuns deja la Teius?
-Da, la Teius.
-Nu recunosc nimic. (Intre peronul unde eram si cladirea garii stationa un tren de navetisti, cu etaj, care nu lasa sa se vada gara.)
-Pai du-te pina in capatul trenului si o sa vezi.
-Da sigur la Teius suntem?
-Da! La Teius.
-Atuncea inseamna ca sunt beat!

S-a mai uitat un pic in jur, s-a dumirit si a plecat.

Wednesday 11 April 2007

Trenul de noapte

2009-06-16T23:03:00.000+03:00

Am venit la Cluj, ca doar de sarbatori fiecare fuge acasa cite un pic, nu? M-a tinut seful la birou mai mult decit trebuia, asa ca m-am impachetat in mare graba, am uitat sa-mi iau cu mine lucruri importante, cum ar fi haine de gala pentru vizite la rude, si am fugit la metrou. Metroul si-a facut treaba si am ajuns la gara cu indeajuns de mult timp inainte de ora plecarii ca sa pot sa-mi iau o cafea cu lapte de la Gregory's si s-o pot savura pe peron, la o tigara.

7.30. Plecam. In compartiment, doi batrinei, un cuplu, si doua fete. Una a coborit la Ploiesti, celalta a continuat sa-si butoneze telefonul. Cuplul a coborit la Brasov si au fost inlocuiti de un cuplu de pensionari si inca doua babe. Fata cu telefonul s-a mutat in alt compartiment, si eu am ramas cu pensionarii. Intimplarea facea ca toti batrineii sa mearga la bai la Felix. Nu stiu cum i-a adunat CFR-ul pe toti in acelasi loc cu mine, dar cred ca tot contingentul de septagenari doritori de bai era prezent, in par, in prezenta mea. Dupa o saptamina obositoare si somn putin, as fi dorit sa atipesc, cel putin. Ei, de unde, aveau o limbarnita nemaipomenita! Pensionari odihniti, deh! Mosuletii care se urcasera de la Bucuresti, in special, aveau o melitza asurzitoare. Am ajuns sa le cunosc familia, locurile de muncain ordine cronologica, colegii de armata, vecinii, bolile, si tot ce se mai poate imagina. Pot sa le si scriu memoriile. Unuia dintre ei, cu precadere, ii doream, privindu-l indesat printre gene, sa i se fringa limba in gura, sa raguseasca, si in general sa dispara, cu tot cu mirosul de la tara pe care-l aducea in haine.

O baba s-a indurat si a stins lumina. Oamenii au tacut si ei. Ma pregateam cu satisfactie sa adorm, dar CFR-ul si-a adus aminte ca inca n-a prajit calatorii, si au inceput sa dea multa, prea multa caldura. Am atipit, dar m-am trezit in scurta vreme cu un picior amortit si gitul uscat. Baba a prins momentul cind a trecut controlorul si a inceput sa se isterizeze in auzul lui. Asta era dupa Medias. Cind am coborit in Cluj, baba ii explica controlorului tot despre nivelul mult prea ridicat al temperaturii din vagon. Ma intrebam daca va continua asa pina la Oradea, hihihi.

PS. Anul asta, indiferent cit va veti stradui, nici unul dintre voi nu va fi primul care imi ureaza la multi ani de ziua mea, pentru ca azi am primit primele felicitari. Cu fix o luna in avans, asa ca in ziua H mai astept o tura de felicitari de la amicul grabit! ;)

Friday 6 April 2007

Perle din armata

2009-06-16T23:02:00.000+03:00

· Sergentul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv ca imitand vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou...

· Instructia domnului medic militar Ionescu, cu tema "Cum raman sanatos" se amana pe motiv de boala...

· Bagati la tartacuta, regulamentul nu poate fi incalcat absolut niciodata, cu exceptia situatiilor prevazute de regulament!

· Fruntasul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv ca a fost gasit cu o persoana de sex feminin la gardul unitatii in loc sa fie in pat...

· Mai rahat, nu mai misca in formatie ca te mananc!

· O mana criminala a dat cu piciorul si a spart chiuveta!

· Am auzit un zambet in formatie!

· Bateti trei pasi si incepeti sa cantati cu stangul!

· Sa nu mai prind picior de soldat nebarbierit prin unitate!

· Sa nu mai prind televizorul mergand noaptea prin camera!

· Varianta:
Daca sunteti prea prosti sa va aduceti aminte scrieti-va pe ceva. Si eu imi scriu totul.

· Aveti grija la pragul ala de sus. Daca va dati cu capul de el ramaneti prosti pe toata viata. Si eu mi-am dat de trei ori, de aia stiu...

· Unuia i se face morala in fata plutonului:
Aveti in fata un magar si un porc...(urmeaza mustruluiala si la sfarsit)... treci la loc in formatie magarule!...

· Daca sunteti prosti si nu tineti minte cumparati-va un carnetel si un pix si tineti-le la buzunarul de la piept, si va puteti nota. Uite asa ca mine...

· La instructia de front, dom' plutonier ordona: "Pluton, alinierea in front cate unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicati piciorul drept!"
Unul dintre soldati ridica, din greseala, piciorul sting, la care dom' plutonier, vazand si un bocanc stang ridicat, striga imediat: "Ba, care ai ridicat amandoua picioarele?"

· Dupa dus: V-ati parfumat ca niste curve! Numai nevasta-mea si fiica-mea se mai parfumeaza asa.

· Sergentul catre soldati:
Trebuie sa tineti dusmanul tot timpul in ochi... Ce te holbezi asa la mine soldat!?....

Tuesday 3 April 2007

O plecare

2009-06-16T23:01:00.000+03:00

Am ajuns la el aproape de 12 noaptea, asa cum ne-am inteles. Facea ultimele pregatiri. M-a rugat sa ma asez pe valiza lui ca sa-i poata inchide fermoarul. A venit si soferul, cu masina, si am pornit. In zori treceam muntii spre sud, si inainte de 8 am ajuns la aeroport. Am iesit in soarele dminetii de iunie, vintul imi imprastia parul si ar fi fost o dimineata frumoasa daca n-as fi stiut ca sunt ultimele minute impreuna, ca asta a fost ultima noapte cind mi-am mai sprijinit capul pe umarul lui. Si-a luat valiza, a dat mina cu soferul, si-au urat numai bine. Am mers cu el in holul aeroportului. Oameni multi, bagaje, asteptare. S-a uitat putin in jur, s-a uitat la ceas, m-a pupat si m-a trimis inapoi in soarele diminetii. Am iesit putin stinghera, dintr-o data echilibrul meu pe tocurile inalte se diminuase, si plingeam cu fata in maini. Am scos un servetel si mi-am acoperit lacrimile. Cumva, am ajuns inapoi la masina. Soferul se uita neputincios la mine, mi-a atins umarul intr-o incercare timida de a ma consola. A pornit masina si a plecat, cel putin sa nu mai vad cladirea aeroportului. Putin mai tirziu a oprit la umbra unor copaci, a scos doua sandwichuri, mi-a dat si mie unul. Nu-mi era foame. Imi tremurau mainile, si nodul din git nu ma lasa sa inghit.

Au trecut doi ani de atunci, dar vederea aeroportului imi face la fel de rau ca in dimineata aceea.

Monday 2 April 2007

Otaku Magazine Otaku Magazine

2009-06-16T22:59:00.000+03:00

Ieri seara Club El Comandante.

Lansarea celui de-al doilea numar al revistei Otaku si concert, cu trupele de pe afisul de la postarea mea anterioara. Audienta a fost surprinzator de mica.

In incaperea din spate se gaseau de vinzare exemplare ale noului numar al revistei, insigne si stickere. Si desene pe pereti, practic, o parte din continutul revistei la scara mult mai mare. Acuma, cind zic revista, asta insemna ceva mai apropiat de forma unei carti. 134 de pagini, hirtie foarte frumoasa, grafica si culori perfecte. Continutul articolelor este substantial. Isi merita cei 13 lei pe care i-am dat. Mai multe despre acest subiect se pot vedea pe site-ul Otaku.

In incaperea din fata, oamenii se ocupau de coloana sonora a evenimentului. Din pacate n-am stat sa asist toate trupele, cred ca le-am prins doar pe primele 3. Eram prea obosita si sonoritatea exagerata a basilor din ceea ce se auzea imi dadea o stare de ameteala continua. Asa ca am iesit sa iau aer, in parculetul de alaturi, si.... nu m-am mai intors.

Oricum, obiectivul meu pe seara de ieri fusese indeplinit, am plecat cu revista!

Tur de oras - Cluj Napoca

2009-06-16T22:58:00.002+03:00

Nu, nu m-am molipsit de la Uwrite. Intrarea de fatza este pentru Magic Popejly Tour. Have fun!

Scurt istoric

Arheologii au descoperit ca din negura timpurilor, pe locul orasului pe care-l vedem astazi, a fiintat o asezare dacica numita Napoca. Dupa ce au cucerit aceste meleaguri, romanii au continuat sa-l numeasca Napoca.

La scurta vreme dupa constituirea unei noi provincii, Dacia Porolissensis, care avea nevoie de un centru politic- administrativ, locul de resedinta al procuratorului prezidial si al unei armate, Napoca este inaltata la rangul de municipiu. Aceasta s-a intimplat in anul 124, cu prilejul calatoriei ‘de lucru’ a imparatului Hadrian. De aici inainte localitatea se va numi Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Alegerea acestei localitatidrept centru politico- administrativ a fost dictata de considerente multiple: economice, politice, strategice.

Aproape jumatate de secol mai tirziu, municipiul Napoca este din nou ‘inaltat in rang’ de imparatul Marcus Aurelius si primeste titlul de colonie: Colonia Aurelia Napoca, daruita cu dreptul italic (ius Italicum) , ceea ce inseamna pe linga alte privilegii politice si administrative, scutirea de obligatii funciare, inconjurarea cu un puternic zid de incinta, iar in centru ridicarea unui for propriu marilor orase.

Viata a fost prospera pina la retragerea oficialitatilor si a armatei romane, apoi au venit vremuri de restriste pentru locuitorii din asezarea de pe Somesul Mic. Sub presiunea valurilor migratoare, orasul s-a ruralizat. Apoi, la inceputul perioadei medievale, urmasii locuitorilor din Napoca si-au durat o cetate (castrum) pazita de valuri puternice de pamint si de palisade inconjurate de santuri; asa a aparut o asezare intarita alaturi de una sateasca, prin secolele XIII- IX, la Cluj- Manastur. Asezarea sateasca se intindea in vatra orasului de astazi, iar cimitirul in partea nord- vestica a asezari intarite. Oamenii si-au numit cetatea Cluj si de la aceasta si-a luat numele si satul iar mai tirziu si comitatul. Le-au numit Cluj deoarece atit cetatea cit si satul erau asezateintr-un loc inchis intre dealuri: Clausa- Clusa- Clus- Cluj. Numele latin se datoreaza faptului ca limba latina populara, evoluata si modificata, era limba oamenilor ce au durat asezarile.

In timp, alaturi de populatia daco-romana bastinasa, se mai alatura si grupuri etnice maghiare si germane.Aceste populatii refac incet- incet orasul (civitas) Cluj, care se naste din contopirea satului si a cetatii, refacuta la 1241 dupa distrugerea celei dintii in virtejul marii invazii tataro- mongole. Asezarea buna si viata infloritoare a orasului atrage tot mai multi oameni, asfel incit Cujul devine unul din cele mai infloritoare dintre orasele Transilvaniei. Cu un plan urbanistic radiar concentric, asemenea multor orase europene, este inconjurat de o centura de ziduri puternice, impodobite cu turnuri si bastioane, care comunica cu exteriorul prin 4 porti.

Breslele apar in a doua jumatate a secolului XIV. Exista un consiliu orasenesc de 100 de barbati (centumviri), jumatate din ei alesi dintre oamenii cu stare si jumatate dintre cei cu situatie mai modesta. Pe la mijlocul secolului XV, orasul se putea mindri cu o populatie relativ numeroasa, cca 5500- 6000 de locuitori. La sfirsitul secolului XV erau aproximativ 7000 de locuitori, iar la jumatatea secolului XVI aproximativ 8000. In secolul XVI orasul era chemat cu mindrie ‘orasul comoara’, orasul cel mai de seama al Transilvaniei, impodobit de cladiri din piatra si caramida, de scoli gimnaziale si o universitate (1581- 1603), cu 3 facultati.

Pe la 1660 populatia ajunge la cca 10000 de locuitori: dar, impreuna cu toata Transilvania, sufera o serie nesfirsita de nenorociri: razboaie si invazii otomane si ale Imperiului Habsburgic, epidemii, ploi torentiale si geruri prelungite, seceta, incendii si biruri grele. Toate acestea inseamna decaderea vietii urbane din toate punctele de vedere, economic si politic, cultural si demografic.

In primul deceniu al secolului XVIII, Cujul este ocupat de armatele habsburgice care-i cauzeaza un mare incendiu si o parte a orasului este mistuita de flacari. Intre 1703- 05, orasul trece de sub stapinirea Habsburgilor sub aceea a curutilor lui Francisc II Rakoczi si apoi din nou sub cea a labontilor imperiali. Suferintele orasului au fost mari: zidurile au fost aruncare in aer de beligeranti, numeroase bunuri au fost distruse, populatia scade la 5-6000 de locuitori in 1714. Raminind stapini pe Transilvania si pe oras, Habsburgii construiesc, intre 1713- 16, pe platoul de pe malul sting al Somesului, o cetatuie in stil Vauban. Stapinirea restaureaza catolicismul, construiesc biserici in stil baroc, redeschid la 1698 universitatea, permit patrunderea nobilimii in oras, care-si construieste palate tot in stil baroc.

Din deceniul 4 al secolului XVIII, orasul Cluj cunoaste o inviorare pe parcursul unei perioade mai linistite. Atelierele mestesugaresti sunt completate de manufacturi. Clujul devine locul de resedinta al guberniului, al procuraturii si locul de intilnire al dietei. Situatia demografica inregistreaza un spor sensibil: populatia se dubleaza pina la sfirsitul secolului, ajungind la 10660 de locuitori. Populatia sporeste si prin patrunderea mai masiva a populatiei rominesti, care isi poate acum construi o biserica ortodoxa proprie. Universitatea se modernizeaza, gratie vederilor mai largi ale piaristilor care o patroneaza acum: exista 4 facultati – drept, filosofie, stiintele naturii si chirurgie. Noi cartiere sau suburbii iau nastere, strazile incep sa fie pavate cu piatra,se initiaza iluminatul public cu gaz lampant, iar zidurile, care acum nu mai au practicalitate si impiedica extensiunea orasului incep, din 1820, sa fie demolate treptat.

Rascoala lui Horea din 1784 a avut ecouri pina in oras, unde populatia saraca incepe sa se agite. De aceea nobilimea isi concentreaza la Cluj puterile; aici se urzeste planul de infringere a taranimii. La Dieta din Cluj se sustin revendicarile social- economice, politice si culturaleale poporului roman. Si tot Dieta din Cluj dezbate marea petitie a natiunii romane, cunoscuta sub numele de Supplex Libellus Valachorum (1791); petitia este respinsa.

Revolutia din 1848 a cunoscut la Cluj o amploare deosebita. Orasul trece de la o stapinire la alta: habsburgica, maghiara, din nou habsburgica, asa ca activitatea stagneaza, dezvoltarea incetineste. Mersul vietii si al activitatii se reia dupa revolutie, mai incet in primii ani si mai impetuos din deceniul 7, dar ingradit de multe piedici, generate de compromisul dualist din 1867.

Industria este in dezvoltare, calea ferata se construieste la 1870. In ajunul Primului Razboi Mondial, Clujul era unul din cele mai insemnate centre economice si cel mai insemnat centru cultural. In 1872 se pun bazele unei universitati cu 4 facultati: litere, stiinte, drept si medicina. Apar clinicile universitare si Biblioteca universitara, care serveste si nevoile Institutului agronomic, ale conservatorului si ale institutelor teologice, infiintate la inceputul secolului XX. In 1906 este ridicata cladirea teatrului.

Romanii revendica emanciparea sociala si nationala; in acest scop inainteaza in 1892, imparatului de la Viena cunoscutul Memorand. Rezultatul a fost rasunatorul proces al memorandistilor de la Cluj, in mai 1894 si incheiat cu condamnarea fruntasilor romani la multi ani de temnita. In zilele procesului, peste 80000 de intelectuali, tarani si mestesugari au manifestat pe strazile orasului.

Centru politic, economic si cultural, Clujul creste in suprafata si populatie, ajungind la aproape 61000 de locuitori la 1910. Este ridicata statuia lui Matei Corvin in piata centrala a orasului , de catre sculptorul Janos Fardusz. Desavirsirea unitatii nationale si statale din 1918, la care Clujul si-a adus o insemnata contributie, si-a vadit urmarile binefacatoare si asupra orasului de pe Somes. Acesta devine centrul cel mai important al Transilvaniei. Totusi, cea mai mare si mai insemnata dezvoltare a fost cunoscuta de oras in perioada interbelica. Clujul interbelic isi datoreaza stralucirea mai ales institutiilor de invatamint si cultura. Clujul numara acum peste100000 de locuitori; suprafata cladita a orasului insumeaza acum aproape 1900 ha. Orasul sufera ograva sincopa atunci cind, dupa dictatul de la Viena din 30 august 1940, intra sub stapinire fascista impreuna cu partea de nord a Transilvaniei. Este eliberat in toamna anului 1944, la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In anii dictaturii socialiste s-a construit masiv, ridicindu-se noi cartiere de blocuri si cladiri in care functiona industria. Dupa evenimentele din 1989, industria comunista a colapsat, astfel incit, cu putine exceptii, cladirile industriale sunt lasate in paragina. Totusi, dezvoltarea orasului continua, atragind, ca intotdeauna, un numar mare de oameni. Universitatea este in continua dezvoltare, astfel incit pe perioada anului universitar media de virsta a populatiei clujene scade simtitor.

Obiective turistice

Teatrul National, in cladirea caruia functioneaza si Opera Romana, a fost ridicat in 1906 de firma arhitectilor vienezi Velmer si Helmer. Construit in beton armat, teatrul este tipic arhitecturii secesiunii vieneze, reunind intr-un singur ansamblu elemente discordante; cele mai caracteristice dintre acestea sunt grupate in portiunea centrala a fatadei principale, terminata intr- un arc imens si flancata de doua turnuri pe care sunt plasate cvadrigi trase de lei. In fata teatrului se afla doua statui: a lui Mihai Eminescu si a lui Lucian Blaga. Fata in fata cu Teatrul National se afla

Catedrala Ortodoxa, construita in perioada interbelica cu incepere din 1926, dupa planurile arhitectilor Constantin Pompoiu si George Cristinel. Acest edificiu este cel mai concludent exemplu de interpretare moderna, originala a stilului national. Dintre tipurile arhitectonice traditionale in arhitectura ortodoxa, proiectantii l- au ales pe cel triconic; structura interioara a cladirii este alcatuita dintr- un schelet de beton armat, umplut cu caramida, peste care s- a montat apoi imbracamintea din piatra ecarisata. Atit pe interior cit si pe exterior cladirea este impodobita cu bogate si elegante reliefuri cioplite in piatra. Este impresionanta bogatia acestui decor care include, combinate, motive geometrice, florale si zoomorfe.

In mijlocul pietei, se ridica statuia lui Avram Iancu. Aceasta a fost asezata aici in anii 1990.

Intre cladirile mai importante ce inconjoara piata, putem numara:

Palatul Tribunalului, Administratia Financiara, Seminarul Teologic, Cercul Militar si Palatul Prefecturii.

Palatul Tribunalului, construit in stil eclectic la inceputul secolului XX, face apel la un limbaj retoric, incuzind porticul doric cu balcon, frontoane lineare si triunghulare la ferestre, frize cu motive vegetale incarcate, console, ghirlande, volute si chiar figuri in rondo- bosso, realizate in intregime din teracota.

Cladirea Seminarului Teologic si cea a Administratiei Financiare, tot in stil eclectic, au o exprimare mai directa: parterele sunt rusticate si inzestrate uneori cu pseudo-porticuri, dar in compozitia etajelor se exploateaza detasarea sugestiva a ancadramentelor plastice pe fondul uniform de caramida aparenta.

Cercul Militar, construit in perioada interbelica dupa planurile arhitectului George Cristinel, adopta limbajul arhitecturii moderne. Sunt sugestive gruparea compacta a maselor si felul cum ferestrele ample alterneaza cu peretii redusi la simple elemente portante.

Palatul Prefecturii, prima cladire a Camerei de Comert si Industrie, a fost construit la inceputul secolului XX, in stilul secesiunii vieneze, cu un pompos decor eclectic pe o fatada pretentioasa, cu turn dezaxat.

Zidul cetatii si Bastionul Croitorilor: dupa distrugerea Castrului de la Cluj- Manastur in 1241, locuitorii isi reconstruiesc cetatea in vatra orasului de azi, ridicind ziduri masive din blocuri de piatra, intarite cu turnuri la colturi si peste portile de acces. Vestigiile incintei indica un perimetru patrulater, al carui traseu evolua in jurul unui centru, situat pe locul actualei Pieti a Muzeului si cunoscut sub numele de ‘Cetatea Veche‘. Dezvoltarea rapida a Clujului a impus extinderea ariei urbanistice. In 1405 Sigismund de Luxemburg acorda clujenilor dreptul de extindere a fortificatiilor si noua incinta de aparare ce se ridica este de 4 ori mai ampla decit aceea a cetatii, inglobind- o. Prevazute cu creneluri si metereze, cu balcoane de straja si coridoare de aparare sustinute de 2 registre de console, curtinele de piatra au suprafata interioara articulata, la intervale egale, prin contraforturi aplatizate, dar solide. Patru bastioane in colturi si 14 turnuri puternice, aparate de bresle, interpunctau noul traseu. Bastionul Croitorilor (reconstruit intre 1627 – 29) apara coltul de sud- vest; acesta si citeva portiuni din incinta sunt singurele vestigii ce au supravietuit zelului de modernizare si demolarilor amlple din secolul XIX. In fata Bastionului Croitorilor a fost ridicata in 1975 o statuie a capitanului Baba Novac din armata lui Mihai Viteazul.

Catedrala Reformata: din initiativa regelui Matei Corvin se deschide la 1486, in imediata apropiere a Bastionului Croitorilor santierul manastiresc al fratilor minoriti franciscani, condus initial de calugarul Ioan. Lucrarile de ridicare a bisericii s- au extins pina in 1516. Planul este al unei biserici- sala, avind un cor amplificat si o singura nava, foarte larga, plan in genere preferat de ordinele de predicatori. Boltile corului marcheaza prin traseul complex al nervurilor tendinta de trecere de la boltile stelate la cele in mreaja, ce apar deasupra navei. Desi orga este in stil baroc, amvonul este realizat in stil renascentist. Cu toate ca la elaborarea lui au participat trei artisti ce au utilizat tehnici si materiale diferite, de asemenea motive ornamentale diferentiate, rezultatul este o opera unitara, splendid stilizata. In exterior, zidaria de piatra bruta, ramasa aparenta dupa ultima restaurare, imprumuta cladirii o infatisare austera, ce se conformeaza conceptiei dictata de severul spirit minorit. Portalul principal etaleaza un stil gotic tirziu, prezentind deschideri geminate, delimitate de un cadru cu baghete fin profilate.

Statuia Sfintului Gheorghe ce se afla in fata Catedralei Reformate este copia in bronz a celei pe care Regele Carol IV le- o comanda fratilor Gheorghe si Martin din Cluj, pentru Palatul Regal din Praga.

Liceul Gheroghe Sincai a fost ridicat in 1801. Fatada cladirii ce a apartinut initial Colegiului Reformat, tine de neoclasicism prin simplitatea organizarii fatadei, inzestrata cu pilastri aplatizati numai in corespondenta intrarii; curtea cu foisor insa, copiaza inca formele barocului.

Palatul Teleki, actualmente sediul Bibliotecii Judetene ‘Octavian Goga’, a fost construit intre 1790- 95, de Joseph Leder, care organizeaza fatada principala in jurul unui rezalit central, marcat sub acoperis de o balustrada cu urne. Balconul din fier forjat se sprijina pe cheia de arc devenita consola, si pe capitelurile compozite ale coloanelor si pilastrilor alcatuind un fel de culisa in flancurile portalului.

Vis a vis se afla Biblioteca Academiei Romane, cladire moderna, inaugurata in toamna anului 1971.

Liceul Bathory Istvan, initial Liceul romano- catolic, a fost construit intre 1817- 21 in stil neoclasicist de Friederich Thallinger. In peretele rusticat al parterului se deschid ritmic nise semicirculare, cu adincime abia marcata, incadrind ferestrele dreptunghiulare. Pe intreaga inaltime a celor doua etaje, fatada este apoi articulata cu pilastri monumentali, cu tipice capiteluri compozite cu frunze de acant. Deasupra primului etaj se afla casete ornamentale cu reliefuri formate din vaze, vrejuri si ghirlande de flori.

Filarmonica si Casa Universitarilor este construita intre 1935- 37 pe baza planurilor arhitectului G. Cristinel. Edificiul, inglobind doua curti interioare, este organizat in pavilioane diverse. Fatada, careia simplitatea elementelor si dimensiunile ii confera monumentalitate, este flancata de o casa a a scarilor transformata intr- un turn.

Universitatea Babes- Bolyai a fost construita intre 1893- 1902 , in stil eclectic, pe baza planurilor arhitectului Carol Meixner. Peretii din caramida aparenta sunt strapunsi de portaluri si ferestre semicirculare, cu ancadramente de piatra ecarisata.

In fata Universitatii se afla statuia celor mai de seama reprezentanti ai Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior. Grupul statuar este opera lui Romul Ladea.

Internatul Colegiului Iezuit ( Convictus Nobilium ), adaposteste acum numeroase institutii. Construit in stil baroc, este grupat in jurul unei curti dreptunghiulare. Relativ simpla, fatada are un expresiv portal cu frontonul despicat, flancat de 2 pilastri cu capiteluri ionice, asezati pe volute, in fata carora, pe baze foarte inalte se ridica 2 coloane. Biserica Iezuitilor, ridicata intre 1718- 28 are o fatada monumentala, flancata de doua turnuri, articulata cu pilastri monumentali dublati si inzestrata cu nise pentru statui si cu sprincene de cornisa de forme variate. Motivele cele mai dinamice ale fatadei sunt pilastri in planuri verticale oblice, fontonul despicat si balconul de sub fereastra centrala. In interior, nava are capele laterale, deschise prin arcade incalecate de balconase si de ferestre trilobe. Peretele estic este ocupat in intregime de altarul ce imita marmura rosie, impodobit cu ghirlande si cu ingeri in zbor, cu aripile si vestmintele aurite. Amvonul, datorat lui A. Schuchbauer, se retine prin proportiile de ansamblu, prin elocventa coronamentului si prin modelajul sigur al statuilor asezate intre curbele sinuase ale parapetului.

Hotelul Continental a fost construit in primii ani ai secolului XX, in stil eclectic, inspirat din stilurile arhitectonice traditionale.

Prima Societate de Asigurari al carei parter gazduieste Libraria Universitatii, apartine aceleiasi perioade si aceluiasi stil eclectic, inspirat, de data aceasta, din secesiunea vieneza.

Statuia regelui Matei Corvin a fost dezvelita in 1902 fiind opera lui Ioan Fardusz. Grupul statuar este alcatuit dintr- o statuie ecvestra a regelui situata pe un piedestal de piatra, iar mai jos, in fata, sunt dispuse statuile lui Blasiu Magyar, Paul Chinezul, Stefan Zapolya si Stefan Bathory.

Catedrala Sfintul Mihail; santierul bisericii a carei costructie incepe pe la mijlocul secolului XIV functioneaza aproximativ 13 decenii, concentrind alaturi de pietrarii locali si mesteri vienezi si slovaci. Edificiul a fost ridicat in etape succesive, fiind conceput la origine pe un plan probabil bazilical si mai restrins, ulterior amplificat. Corul si altarele laterale, inaltate intre 1350- 80 poarta amprenta goticului matur, prin potentarea verticalitatii si prin raportul echilibrat dintre golurile alungite ale ferestrelor si portiunile pline ale zidariei. Apoi planul a fost modificat in sensul unei biserici- hala cu 3 nave acoperite cu bolti in forma de stea, sprijinite pe stilpi puternici cu profilarea bogata si in mare parte lipsiti de capiteluri. Impresionant ca armonie si unitate spatiala, interiorul se desfasoara cu limpezime. Ferestrele ofera privirii ornamente flamboaiante, in stilul goticului tirziu. Portalul principal a fost asezat la 1444 pe fatada de vest. In timpanul delimitat de un amplu arc in perdea, se zareste ststuia Sfintului Mihail cu sulita. Portalul sacristiei a fost executat in 1528 de un sculptor anonim. Reinterpretarea motivelor din Renasterea italiana sugereaza derivatii stilistice si inrudiri cu atelierul Daucher, dar si cu atelierul vienez al lui Anton Pilgram. Amvonul apartine stilului baroc; a fost sculptat in 1740 de Anton Schuchbauer, care executa coronamentul cu statuia impetuos miscata a arhanghelului, si de Johann Nachtigall, autor al corpului sustinut de proeminente volute si ghirlande, decorat cu figuri in relief si in rondo- bosso, precum si al parapetului scarii, cu basoreliefuri. In altarul lateral de sud se afla tabloul baroc “Inchinarea Magilor”, executata de artistul vienez Franz Anton Maulbertsch, caracteristica pentru dozarea luminii, pentru vivacitatea ansamblului cromatic si pentru axele multiple ale compozitiei. Turnul neogotic este alipit fatadei nordice in anii 1834- 63 si reproduce formele de structura si decorative ale catedralei.

Palatul primariei, in stil eclectic, se inspira din stilul palatelor potentatilor florentini din Quattrocento. Inaltat intre 1843- 46, edificiul pe doua nivele, cu o intrare tripartita, a fost proiectat de arhitectul Anton Kagerbauer. Fatada a fost realizata insa dupa planurile lui Ioan Bohm, care a prevazut tratarea peretilor intr-o rustica subliniata si a inzestrat arhivoltele portilor si ferestrelor cu boltari proeminenti. Deasupra cornisei, pe console alternate cu lucarne o balustrada inalta sustine stema Clujului, cioplita in rondo- bosso si circumscrisa de o cununa de lauri.

Cele doua palate gemene apartin statusului romano catolic; au fost construite in stil eclectic, inspirat din stilurile arhitectonice traditionale. In prelungirea lor, pe strada Iuliu Maniu ce le desparte, ansamblul arhitectonic se continua in oglinda pina la prima intersectie, creind astfel singura strada in oglinda din Europa.

Palatul Banffy este cel mai de seama edificiu laic baroc al Clujului. Astazi cladirea adaposteste Muzeul de Arta. A fost proiectat si construit de arhitectul si sculptorul Johann Eberhardt Blaumann. Datind din anii 1774- 85, cladirea circumscrie o curte de onoare patrata, cu foisoare, cu arcuri semicirculare pe stilpi prismatici la parter si coloane ionice si arhitrave la etaj. Fatada principala se grupeaza in jurul rezalitului central al intrarii carosabile, flancata de intrarile laterale pentru pietoni. Corpul poligonal, puternic arcuit inspre afara, sustine la etaj o loggie cu balustrada si cu coloane compozite, zvelte si canelate. Plastica notabila a antablamentului este subliniatasi de arcuirea sa deasupra loggiei, incununata cu stema familiei Banffy, sustinuta de doi grifoni. Sub acoperisul strapuns de lucarne, pe balustrada cu un motiv de panglici impletite, se insiruie statui si urne decorative. Din coridorul intrarii o scara monumentala urca la etajul cu incaperile dispuse in anfilada. Pe vremuri, palatul avea si o curte de servici, fatada secundara reluind in forme mai modeste compozitia celei principale.

Casa Josika apartine stilului neoclasic. Elementul caracteristic in fatada este porticul sobru cu coloanele dorice dublate in perete de pilastri, sustinind un amplu balcon de fier forjat. Atica purtind inscriptia MDCCCXXVII, rustica atenuata a flancurilor si coronamentele ferestrelor ilustreaza si ele programul neoclasic al cladirii.

Casa lui Matei Corvin este singurul edificiu gotic civil din secolul XV ce mai sta astazi in picioare. Cladirea pare a fi anterioara anului 1440, dar a suferit transformari in veacurile urmatoare. Din primele decenii ale secolului XVI dateaza ferestrele cu ancadrament patrulater, decorate cu o sprinceana de cornise, evoluind deasupra unui sir de denticule ce vestesc tranzitia la stilul Renasterii. Portalul este construit in stil gotic tirziu.

Obeliscul din Piata Muzeului a fost ridicat in 1831 pentru a comemora vizita imparatului Francisc I si a imparatesei Carolina. Obeliscul propriu- zis, ingerul purtind efigiile intr-o cununa de lauri, precum si stema orasului sunt opera clujenilor Anton Csuros si Nagy Samuel, dar reliefurile cu momente ale vizitei au fost executate de vienezul Josef Klieber.

Muzeul de Istorie, odinioara casa Petrichevich- Horvath, este un exemplu de adaptare locala a limbajului neoclasic la decorul de palmete al frizei dintre etaje si la motivele florale si geometrice ale casetelor.

Biserica franciscana a fost initial o manastire dominicana construita in stil gotic cu ajutorul subventiilor acordate de Iancu de Hunedoara si de Matei Corvin. Complexul arhitectonic a fost initial realizat intre 1428- 1529. Incaperile monastice erau dispuse pe 3 laturi, inchise pe latura de sud de biserica. Trecind ordinului franciscan, biserica a fost refacuta in stil baroc in secolul XVIII. Fatada dobindeste un monumental turn prismatic pe baza patrata si incununat cu un acoperis in forma de bulb. In interiorul bisericii, tribuna din vest, sprijinita pe 3 arcade, se arcuieste sinuos inspre nava, fiind inzestrata cu un decor in stucatura, cu volute si vrejuri capricioase. Patrunderea pilastrilor in interiorul navei este gradata cu dibacie, folosindu-se uneori si arcuri concave, iar deasupra capitelurilor ionice cornisa se transforma intr-un adevarat antablament.

Cladirile Universitatii Tehnice se afla fata in fata , etalind, pe doua laturi ale aceleiasi strazi, doua ‘laturi’ ale stilului eclectic. Una dintre ele demonstreaza concludent reinterpretarea la sfirsitul secolului XIX fomelor barocului tirziu. Se reiau coloanele bogat decorate, volutele, scoicile, ghirlandele, rezalitul fiind incununat cu un fronton. Cealalta, care a gazduit initial Muzeul Tehnologic Industrial, reia in fatada limbajul clasic al arhitecturii.

Palatul Szeki este construit in stil neogotic, apartinind tot eclectismului. Suprafetele peretilor sunt acoperite de caramida aparenta, dar portalul, ancadramentele, arcadele oarbe, frizele dintre nivele si de sub cornisa sunt cioplite in piatra.

Cetatuia, cetatea austriaca, inaltata intre 1716- 35, dispunind de o pozitie strategica exceptionala, este exemplul cel mai timpuriu de arhitectura laica baroca din principat. Cetatea este inzestrata cu o simpla incinta cu val de pamint, cu patru porti relativ monumentale.

De linga cetate ni se ofera privirilor panorama orasului Cluj Napoca.

Monday 26 March 2007

Help!

2009-06-16T22:58:00.001+03:00

Povesteam intr-un post anterior cum un anume cersetor din metroul bucurestean joaca prea des tontoroiul pe nervii mei, recitind cu mare patos si jale oarece rugaciuni. Am avut si un moment de victorie, cind l-a cotonogit o alta practicanta a meseriei cu mina intinsa. Dar momentul a trecut, si el continua sa recite... aproape de fiecare data cind ma deplasez cu metroul.

Nu mai vreau sa-l aud. Nu-l mai suport! Va rog, dati-mi ceva idei, oare ce as putea sa fac sa-l opresc sa mai recite?

Safe Sex

2009-06-16T22:56:00.000+03:00

Dati mai des pe la magazin sa va cumparati safe-uri!

Thursday 22 March 2007

Pe garaj

2009-06-16T22:55:00.000+03:00

Foaia alba se uita la mine cu repros. Albul ei ma intimideaza, nu sunt in stare sa scriu nimic. "Hai, te mai gindesti mult?" pare ea sa spuna pe sub sprincenele incruntate. Pixul deja s-a plictisit. Se sprijina de marginea mesei si bate din degete cu nerabdare. Cu capul in maini, ma uit la suprafata imaculata. Ca o lumina prea puternica, care face ca obiectele sa-si piarda conturul precis, albul din fata mea imi dilueaza si urma de idee pe care o aveam. Pixul ma indeamna sa-l iau in mina. Sustine ca dupa ce voi incepe sa scriu, vor veni si ideile. Hai sa incerc...

Soarele ne batea pe spate, si acoperisul de tabla pe care sedeam era incins de lumina verii. Ne-am aprins inca o tigara, continuind discutia. Marul si alunul din spatele garajului intindeau crengi peste o parte din acoperisul pe care sedeam cu varul meu. Eram amindoi la inceput de liceu si lumea deschidea in fata noastra noi perspective si noi miracole, pe care evident, trebuia sa le discutam. Aerul linistit al dupa amiezei si locatia mai putin obisnuita in care ne aflam, ne imbiau sa dezvoltam toate filosofarile copilaresti ale virstei. Vorbeam cu ton indeajus de scazut, era de ajuns sa intretina calmul si aerul de intimitate al momentului. Totusi, discutia noastra era intrerupta indejuns de des.

In spatele garajului, cu sandalele pierdute in iarba, cu picioare subtiri si rochita de vara si cu obrajii uzi de lacrimi era sora varului meu, care se uita in sus la noi cu frustrare. Ne striga destul de des, sa o ajutam sa urce si ea pe garaj, cea ce-i atragea imediat un nou val de ironii. Rdeam de ea fara mila si refuzam sa o luam linga noi. Si faceam in asa fel incit frustrarea ei sa creasca. Cu voce tare ii spuneam tot felul de rautati. Credeam noi ca discutiile noastre nu sunt potrivite pentru urechile cuiva care este cu 5-6 ani mai mic. Si in plus, cu voce mica, ne puneam problema ca nu era prea sigur pentru ea. Fiind prea mica de statura, ne era teama ca nu vom reusi sa o urcam pe acoperis, si apoi sa o coborim fara sa pateasca nimic.

Pixul avea dreptate. Foaia ma priveste multumita. Toul este sa incepi, restul vine de la sine. Ma duc sa-mi iau un pahar cu apa. Apoi scriu mai departe.

Thursday 22 March 2007

Pozitia de transport

2009-06-16T22:54:00.000+03:00

-Cu ce ajungem acolo?
-Eu cred ca cel mai usor ar fi daca am lua un 69.
-Si 69 ce e? Autobuz sau troleibuz?
-E pozitie.

Friday 16 March 2007

My New Set of Wings

2009-06-16T22:51:00.000+03:00

I've got wings. I'll fly away any moment now! :)

N-aduce ceasul ce aduce metroul

2009-06-16T22:50:00.000+03:00

Ocupatia mea prefarata in metrou este sa ma uit la oameni. Atitudinea tipica pe care o vad in fiecare zi este de "blank": figuri fara nici o grimasa, ochi goi privind timp catre nicaieri. Rareori mai vad ca in spatele ochilor se desfasoara o activitate, ca posesorul ochilor se gindeste la ceva. Asta cind metroul este (relativ) gol. Cind este inghesuiala toti sunt preocupati sa nu fie despartiti fara voie de posesiunle lor lumesti ce rezida in diferite buzunare sau genti. Se mai dau telefoane cu subiecte cotidiene, in stil: "ce sa cumpar? ce vreti sa mincati azi? ai pus rufele la spalat? vezi ca ajung mai tirziu ca mai trebuie sa trec pe la... " Se birfeste despre sef/coleg/vecin/profesor/etc.

Personajele pitoresti insa, nu apar in vagoane prea aglomerate. Doar in cele unde atitudinea de "blank" este generalizata. Pitorestii se straduie sa rupa monotonia unei calatorii, solicitind atentia pasagerilor prin diverse stratageme. Unii tremura cu un baston intr-o mina si cu cealalta mina intinsa. Altii vin cu copii mici in brate si pancarde cu text telenovelistic. Altii cinta imnuri cvasi-crestine, sau trista este caprioara parasita intre munti/dar mai trist este copilul ce nu-are-ai sai parinti. Altii isi plimba ranile, cicatricile si desfigurarile spre eterna admiratie a celor din jur. Dintre acestia toti, un pitoresc mi s-a evidentiat prin repetata si exagerat de enervanta aparitie in acelasi spatiu de calatorie ca si mine. Aparea cu ochi de caprioara ranita si incepea sa recite rugaciuni la un capat de vagon, ca apoi sa avanseze prin lume repetind "bodaproste" la interval de 5 secunde. Din diverse motive pe care nu tin mortis sa le discut aici, eu sunt anti-crestinism, deci prefer sa nu se spuna rugaciuni in raza mea auditiva. Si pentru ca acest pitoresc a insistat sa ma distreze cu acest gen de divertisment, timp de citeva zile la rind, poate nu chiar de fiecare data cind am luat metroul, dar tot a doua sau a treia oara, am ajuns sa-i doresc in gind toate relele din lume. Si dorinta mi-a fost indeplinita.

Simbata mergeam eu catre centru. Stateam pe la mijlocul vagonului. Il vad pe pitorescul recitator de jelanii bisericesti ca intra pe usa din dreptul meu, si am afurisit in gind, convinsa fiind ca pret de o statie voi avea parte de un microrecitativ de camera in gama majora. Dar, surpriza, pitorescul tacea. Dintr-un capat de vagon avansa catre mijloc o tinara mama de rasa pura, cu puradelul in brate si cu pancarda telenovelistica, text scris aproape inteligibil, prea lung pentru lectura completa. Si, vai, ce miros de roze s-a raspindit catre narile mele cind a trecut ea pe linga mine, mai bine nu mai povestesc. Intorsesem capul catre celalat capat de vagon, ca sa constat ca de acolo venea o baba cu baston si cu jelanii dulcege catre asistenta relativ numeroasa. Primeste baba ce primeste din mainile oamenilor mai milostivi, si ajunge in dreptul recitatorului, acum redus la tacere de puterea concurentei. Si incepe baba sa stige la el, ridica bastonul (care era de dimensiuni considerabile, si in lungime si in grosime, cum isi doreste orice femeie ajunsa la virsta a treia) si-i articuleaza sanatos una peste picioare. Pitorescul recitator urla, se chirceste, isi acopera picioarele cu mina, baba continua sa-l ameninte cu bastonul ridicat.

M-am intors cu spatele si am inceput sa rid. Am ridicat ochii catre zeul "bulanului exagerat" (ca sa-l citez pe varul meu), care se pare ca mi-a zimbit larg in ultima vreme, si i-am multumit ca mi-a fost dat sa vad crunta pedepsire a celui care nu m-a lasat sa-mi vad in liniste de deplasarile mele citadine. Si de atunci pitorescul n-a mai aparut in calea mea.

Tuesday 13 March 2007

Vraiste

2009-06-16T22:49:00.000+03:00

Prea multe bagaje, prea putine maini. O ora cu metroul de acasa la birou, la Cluj faceam 17 minute. M-am curentat de pisica. M-am pierdut seara prin oras. Am iesit aproape in fiecare zi, m-am distrat mult si am dormit putin. Primii copaci infloriti pe anul asta si starea mea ciudata.... parca pasesc pe nori. Gradina zoologica si ursul cu ochi tristi care minca mere si bomboane. Where is my mind? De unde imi cumpar cartela de reincarcare Orange? Dar tampoane de uz zilnic? Unde pot sa imprim un tricou? Unde mi-e... a, acasa la Cluj. Toate strazile impinzite de flori de vinzare, trandafirii sunt parfumati pentru ca e in natura lor sa fie asa, dar (si) parfumul le aduce valoare comerciala. Cum spuneam, m-am curentat de pisica, sper sa nu patesc iar ca acum citiva ani, cind, fiind in vizita la Bucuresti, ma curentam de toate obiectele, chiar si cele aparent inofensive: o clanta, robinetul de apa rece de la bucatarie, o furculita... Hai sa cintam la doua voci si chitara pe holul de la etajul 4 al unui camin, cred ca toata lumea abia asteapta, se vor strange si vor aplauda frenetic... pe dracu'. Tot eu, alt loc. Hai la meci. Nu. Hai la muzeul Antipa. Nu. "Te-am si cultivat, Paraschivo, te-am dus la chermeza si meci."Seful 2 zice ca e bine, seful 1 zice ca nu e bine, hai sa ne plingem la seful 2. Intr-o zi voi muri de prea mult suflet. Nu, fata, nu te lasa sa conduci pina nu treci de testul de legislatie. A murit bunicul/am avut o problema si n-am prea fost pe acasa in ultimele zile. Iti doresc o primavara cu soare si anul asta sa ai parte de cit mai multe calatorii, sa ai ocazia sa intilnesti oameni deosebiti si prieteni sinceri. Wtf am I doing?

Thursday 8 March 2007

O saptamina la Bucuresti

2009-06-16T22:47:00.002+03:00

Maine se face o saptamina de cind am ajuns in Bucuresti cu multe bagaje, inca ametita de aceasta schimbare intempestiva. A fost o saptamina de "sleepwalking", adica inca mi se pare ca totul se petrece in vis, ca nimic din toate astea nu e real. Evident, am avut si momente de trezire la realitate, de exemplu cind am despachetat si mi-am inghesuit lucrurile intr-un dulap.

Bucurestenilor li se pare ca metroul e imputit si infect, ei bine, pe mine ma distreaza sa "ma dau cu" metroul. Pe acasa am stat putin de tot, fiind eu ocupata mai mult cu job si activitati recreative. Bine, majoritatea timpului nu stiu unde sunt, dar ma plimb tocmai ca sa scap de aceasta problema.
Angajez ghid!

Tuesday 6 March 2007

A New Plague

2009-06-16T22:47:00.001+03:00

... only this time it's worse. It's spam all right. I got a message, the same message, sent by 3 different people. It goes:

Describe me in one word.... just one single word.
Send it to me and to me only.
Then send this original message to all your friends and see how many strange and interesting things they say about you.
This is really fun!! Here's how:
1 Hit the reply key and send me my one word.
2. Then return to this message, and forward it to your friends
(including me) and see what people say about you when limited to one word.
The Game is On!

Riiiiiiiight! Like I'm going to piss everybody off by sending stupid messages. I was not going to send it anyway, still, I got a reply in advance and warning. It said: "Buzz off!" And the guy who sent it to me is perfectly right. I wold do the same thing. This is no fun, just spam.

Monday 5 March 2007

Inceput de primavara

2009-06-16T22:46:00.001+03:00

Azi am vazut primul copac inflorit de anul asta. O inflorire timida in spatele blocului gri, catre parcarea supra-aglomerata, cu gunoaie pe jos, si cu strigatele tigancii venite dupa fiare vechi.

Sunday 4 March 2007

N-aduce anul ce aduce primavara

2009-06-16T22:44:00.002+03:00

De citiva ani incoace, daca se intimpla sa calatoresc primavara devreme, cind inca mai nimic nu este inverzit, dar deja sunt facute araturile de primavara, automat imi vine in cap "S-a sculat mai an badita Traian... " Asa s-a intimplat si acum, pe cind priveam din trenul catre Bucuresti diverse bucati de piesaj mai mult sau mai putin agricol.

Vine primavara... un nou inceput, se spune. Anul acesta vad ca e un nou inceput pentru mine din toate punctele de vedere. Job nou, oras nou, oameni noi.

Povestea cu jobul: trimisesem eu, poate de vreo luna, un CV, si n-am avut nici un raspuns o gramada de vreme si nici nu ma mai asteptam sa primesc vreunul. Am fost la Bucuresti la plimbare, dupa care m-am intors la Cluj si la jobul de doi lei si trei bani vechi pe care il aveam acolo si exact miercuri, in ziua cind m-am intors, am primit un telefon: cind as putea sa vin la Bucuresti la un intreviu? Pai simbata e ok? Da. Simbata am fost la interviu, mi-au zis ca vor sa ma angajeze, si ca voi incepe de joi, 1 martie. Asa ca m-am intors fuga la Cluj, mi-am dat demisia luni dimineata, marti m-am impachetat, si miercuri am ajuns inapoi la Bucuresti, cu un maldar de bagaje.

Am trecut cu viteza luminii prin diverse crize de "where is my mind?" si am plecat, fara sa am convingerea ca vreau sa parasesc Clujul si tot ce inseamna el pt mine. Am inceput viata mea din Bucuresti sub semnul martisorului, deci s-ar putea sa fie cu noroc. Ma intreaba lumea cum e, daca imi place, daca m-am acomodat... eu inca nici nu am avut timp sa despachetez. Nu stiu daca-mi place. De displacut nu-mi displace. Iar de acomodat.... cam greu sa te acomodezi in 2 zile. Majoritatea timpului imi pun problema unde sunt. Cred ca am nevoie de o harta.

Zilele acestea zimbesc... privesc zilele ce urmeaza cu mult optimism.

Friday 2 March 2007

Unde dai si unde crapa

2009-06-16T22:44:00.001+03:00

Intorcindu-ma duminica la Cluj cu minunatul tren accelerat, am fost supusa unor succesive atacuri de tuse. Ca sa ma calmez, am tot baut apa, asa ca pe la jumatatea drumului am ramas fara. Stiam eu din calatorii anterioare ca la Teius trenul sta putin mai mult, asa ca m-am gindit eu ca ar fi bine sa cobor acolo sa-mi mai cumpar o sticla de apa. Cind a oprit trenul in statie la Teius, am iesit pe holul vagonului si, parca rasarit din gindurile mele, era si controlorul prin zona.

- Cite minute sta trenul aici?
- Puteti sa mergeti linistita sa fumati.
- ....
- Presupun ca de aia m-ati intrebat, nu?
- Nu, vreau sa stiu daca am timp sa ma duc sa-mi iau apa. Cite minute stam?
- Pai atunci ar trebui sa coboriti pe usa din fata vagonului, ca aici e gard.
- Si... am timp sa-mi iau apa? Cite minute are trnul oprire?
- Sa mergeti mai in fata, aici nu puteti cobori, ca e gard.

Indiferent cite minute avea trenul oprire la Teius, imbecilitatea unuia care nu stie sa raspunda la intrebari a risipit o parte din pretiosul interval de timp. Nu mai avea nici un rost sa fug dupa apa, asa incit am coborit sa fumez.

uesday 27 February 2007

Decizii

2009-06-16T22:41:00.000+03:00

Ma mut la Bucuresti. Simbata dimineata am fost la interviu si de joi voi fi bucuresteanca....
Inca nici nu stiu bine ce m-a lovit. Detalii mai tirziu.

Sunday 25 February 2007

Bucuresti - Bits and Pieces

2009-06-16T22:40:00.000+03:00

Simbata dimineata, ora 8.
In ciuda faptului ca tot auzisem despre putoarea din metrou, Bucurestiul m-a asteptat cu miros de vanilie la iesirea catre pasajul de la Universitate. Apoi cafeaua cu lapte de dimineata la Gregory's, si am urcat catre cerul gri al capitalei, impreuna cu Vera.

Simbata twighlight zone.
Daca tot n-am mincat niciodata la o cantina sudenteasca la Cluj, hai sa incercam cantina politehnistilor in Regie. Mincare buna, nimic de comentat, si cu siguranta mai putin toxica decit la orice fast-food, dar rece. Politehnica inca n-a inventat cuptorul cu microunde. Si nici masina de spalat, judecind dupa petele de pe fetele de masa.

Simbata tirziu.
Concert de hip-hop, la casa de cultura a studentilor, featuring Deceneu (cine pana mea e asta?) si Rimaru (fost Racla; nu ma ajuta mult, eu Racla am ascultat doar din contextul "noi suntem Cargo si Racla de celalata parte"). Deceneu a inceput prin a injura. S-a luat apoi de unu din public: "Tu si ma-ta sugeti p* lui Ceausescu!" etc. A Continuat prin a da o muie generalizata la tot publicul, care era in mare parte masculin, si cuprins de extazul neuronului comun. Eu am pretentia ca daca am platit un bilet, cel putin sa nu fiu injurata de banii aia.
Printre multe mutre de-a dreptul dubioase, personaje imbracate in niste haine de ar fi incaput tot neamul lor in aceeasi pereche de pantaloni si in jumate de camasa, se mai deosebeau si niscaiva personaje interesante: un individ cu par lung prins in codita impletita, trasaturi de amerindian si ochi albastri; un cuplu de rockeri care avusesera teribilul tupeu de a veni imbracati in negru si cu bocanci si care sedeau pe o canapea la fel de plictisiti ca si mine; o tipa ce arata mai degraba a rastafarian, si citeva pisi cu tocuri si decolteu generos.
Deceneu s-a prefacut a cinta vreo 10 minute, timp in care cei care se ocupau de sunet au reusit sa o dea in bara cu mai toate negativele, dupa care i-a lasat locul lui Rimaru. Si de aici a inceput sa sune binisor. Problema: de ce publicul il striga inapoi pe ala ce face muzica de doua parale, cind asta da din el chestii de vreo zece-mii-de-milioane-de-catralioane de ori mai faine? S-a intors si Weceneu in scena, au mai cintati ei doi si impreuna, Weceneu nereusind sa tina pasul nici una din dati, si asta a fost tot.

Duminica 5.30 dupa masa.
-Ala e muzeul Antipa.
-Da? Intotdeauna mi-am dorit sa-l vad si n-am reusit niciodata.
-La ora asta nu cred ca mai e deschis, dar hai sa vedem ce program au, poate mergem maine.
-Hai.
Miercuri-Duminica 9.00-18.00
Luni-Marti Inchis
Accesul este permis publicului doar pina la ora 17.00
-Cit e ceasul?
-E cinci jumate.
-Deci nici de data asta...

Duminica seara.
La iesirea din statia Semanatoarea a metroului, ma intilnesc cu Geo si Dinu. Cu Geo jucasem biliard virtual de un numar de ori, si am luat-o pe coaja cam tot asa de des, asa ca ne propusesem sa jucam si in viata reala, desi eram convinsa ca o sa ma bata. Singurul lucru care mi-a salvat onoarea a fost numarul de asteptare trei-sute-si-ceva, care ne-a facut sa renuntam sa mai jucam in seara aia. Piranha ne-a primit cu mult alcool si voie buna, si ne-am inmuiat in bere si vin de casa pina catre sfarsitul programului acestui deosebi(r)t lacas [de cultura si progres stiintific].

Luni.
Somn. Somn. Somn. Somn. Somn. Zburator cu (negre) plete vin' la mine de ma fura.
Catre seara am vizitat Barfly pe durata unei sticle de bere. Primele siptome de raceala.

Marti, ora cu soare.
Am fost pina in Berceni, la o prietena ce locuieste acolo, si care insista ca Berceniul e tot asa de aerisit si de linistit ca si Clujul. O fi... de altfel, acolo am remarcat singurul sediu al unei sucursale de Banca Transilvania din Bucuresti. De la o taraba am cumparat banane si portocale, si mi-am uitat bananele acolo. Tarabagiul a fugit dupa mine si mi-a adus bananele.

Marti 6.45.
Aveam intilnire la Piata Romana cu Uwrite si am ajuns prea devreme, asa ca am colindat o vreme in cautarea unei farmacii, sa-mi cumpar ceva gloante petru virusi. La ora stabilita ne-am recunoscut mai mult din ce ne-am descris noi la telefon ca vom purta, dar identificarea n-a fost deloc grea. M-am bucurat mult ca ne-am intilnit. De altfel, ne-am strans un grupulet vesel, au mai venit si Popej, Blogdan si Geo (in ordinea cronologica a aparitiei).

Marti 11.30
Trenul rapid Bucuresti- Undeva cu oprire prin Cluj era in statie la linia 9. Am plecat cu buchetul de zimbete al serii respective si l-am ascuns intr-un colt, pina cind am reusit sa-l revars aici, in citeva rinduri.

Friday 23 February 2007

Bucuresti - Preview

2009-06-16T22:39:00.000+03:00

De jumate de ora ma tot chinui sa produc un text inteligibil despre cum a fost la Bucuresti. Cum a fost? Pai foarte tare, frate! Si auzi, fata, sa nu crezi ca mint!

Da, a fost frumos, m-am simtit foarte bine, problema e, mi-au dat sudistii virusi. Multumesc, puteam sa ma lipsesc. Asa ca acum, printre frisoane, nu am eu mare chef si putere de scris. O las pe maine.

Fie-mi patura usoara!

Wednesday 21 February 2007

Animale de casa (epilog)

2009-06-16T22:38:00.000+03:00

Am aflat azi sfirsitul povestii.

Jerry nu a venit nici la cartonul meu cu lipici si brinza, nici la cartonul mamei cu lipici si salam. Vreo doua zile au tot stat cartoanele alea prin casa, mi-era ca vom calca noi intr-unul din ele pina se prinde soricelul. De pe cartonul mamei cursese ceva lipici pe podea, linga perete, in locul unde il pusese prima data, pe hol. A povestit mama ca azi dimineata, cind trecea ea prin hol, cind spre camera, cind spre bucatarie, cind la baie, se tot intreba de ce scirtaie parchetul asa de tare. Pina la urma s-a dumirit ca nu parchetul scirtaie, ci soricelul, care se lipise de parchetul de pe hol cu labutele din spate si cu coada. Saracul, se zbatea de parca era sfirsitul lumii. A luat mama un borcan si l-a pus peste soricel, i-a dezlipit picioarele din spate cu niste scobitori, a inchis borcanul cu un carton, si l-a dus la gunoi. Imi povestea ca i-a fost asa de mila de el, ca pina a terminat cu toata tevatura, tremura si ea din toate incheieturile. Si a trebuit sa-si schimbe brelocul de la chei: avea un soricel, pe care acum nu mai putea sa-l mai vada dupa aventura de azi dimineata.

Nici nu vreau sa ma gindesc ce pisica l-o fi gasit pe saracul de el la gunoi.

Ar fi trebuit sa iau totusi o capcana.

Thursday 15 February 2007

Mi-am luat un bilet....

2009-06-16T22:37:00.000+03:00

...catre inima ta...

Da, ma duc la Bucuresti. 4 zile de vacanta pentru mine, abia astept. Si sper sa ma intilnesc si cu cit mai multi dintre oamenii cu care ma citesc reciproc. As vrea sa-mi pot exprima entuziasmul mai infocat, dar pentru asta ar fi trebuit sa scriu postul aseara, cind mi-am luat biletele, nu azi dimineata cind sunt mahmura.

Deci ne vedem, sper? Ma asteptati la gara cu flori, da?

Wednesday 14 February 2007

Animale de casa (continuare)

2009-06-16T22:35:00.002+03:00

Ieri, dupa ce m-am ridicat din lene (a se citit pat), am mers in bucatarie si i-am raportat mamei prezenta soarecelui la mine in camera. Mama ii pregatise un fel special: o bucatica de cozonac, din care oricum rontaise soarecele, imbibata cu o fiola intreaga de heparina. Heparina este un medicament anticoagulant, folosit in boli cardio-circulatorii. Mai aveam una ramasa din stocul defunctei mele bunici, pe care mama s-a hotarit sa o foloseasca in interes casnico-sanitar (fiola, nu bunica), ca auzise ea de la cineva ca soarecii mor daca le dai anticoagulante. A dus mama cozonacul cu heparina la mine in camera, eu am protestat: I don't want him to bleed all over! Mama a zis ca nu singereaza, doar moare. Hhmmmm..... Mai pe seara am intrebat daca a mai auzit cineva soarecele, amindoi parintii mi-au raspuns ca nu.

Azi dimineata m-am trezit sa ma duc si eu la birou ca tot omul muncitor. Pe cind ma imbracam, dupa ce am fost la baie, am auzit din nou soarecele zgraptanind undeva la capul patului meu. Deci, heparina n-a functionat. Asa ca trebuie sa luam masuri mai drastice. Fiindca tot nu aveam mare brinza de facut la birou, mi-am facut drum la cel mai apropiat magazin de feronerie sa cumpar o capcana. Dar acestia nu aveau capcane in dotare. Am intrat la un alt magazin unde au tot felul de chestii casnice, intrebind tot de o capcana. Capcane nu aveau, in schimb aveau otrava, sub forma de graunte rosii, sau lipici pt soareci. Am preferat lipici. Ma duc sa-l aplic pe un carton, cu o brinza la mijloc, si....

VA URMA

Monday 12 February 2007

Animale de casa

2009-06-16T22:35:00.001+03:00

Aseara fumam linistita in bucatarie, cind am constatat optic prezenta unui soarece in casa. Vara-mea era venita la noi, si era si ea cu mine in bucatarie.
-Vezi ca avem un soarece, am anuntat-o.
-De unde stii?
-Ca l-am vazut. A intrat de-acolo de la usa sub dulapul de la bucatarie si cred ca se deplaseaza catre tine. A inceput sa tipe si s-a ridicat de pe scaun. Dar.... soarecele nu stiu unde a disparut, ca nu l-am mai vazut seara. Ok, stam noi la parter, dar balconul a stat inchis, la geamul de la camara este plasa.... oare pe unde o fi intrat? Capcana de soareci nu avem. Cine s-ar astepta sa aiba soareci la bloc? A improvizat mama un fel de capcana, dar azi dimineata, dupa ce m-am trezit, si inca mi-era lene sa ma ridic din pat, l-am auzit pe Jerry fosnind pe la mine prin camera, asa ca m-am lamurit ca improvizatia nu a functionat. Primul meu gind a fost, pacat ca nu mai avem pisica din balcon.

Pisica a fost alt animal care a venit singur la casa noastra. Pe linga blocul meu exista pisici si caini vagabonzi. Intr-o primavara, acu vreo doi ani, o pisica a considerat balconul nostru, care este plin de saci, pachete si valize cu tot felul de resturi antedeluviene, un loc potrivit pentru a-si fata progeniturile. A facut 4 pui, din care doi au murit cind erau foarte mici. Noi am adoptat o politica de neutralitate in ceea ce privea neamul pisicesc ce rezida la noi in balcon: nu le-am dat de mincare, nu le-am introdus in casa, dar nici nu le-am alungat si nu le-am facut nici un rau. Cind puii au fost destul de mari, pisica a plecat cu ei, lasind in urma alti locatari in balcon, la fel de neinvitati ca si ele: un trib de purici, ce se instapinisera pe cirpele de acolo. Toata vara a trebuit sa stam cu balconul inchis, pentru ca puricii sa nu patrunda in apartament. Din cind in cind mai deschideam usa si dadeam un raid mortal cu deodorant de purici, ca sa se mai rareasca neamul lor. In final problema s-a rezolvat de la sine, imediat ce a venit iarna si a dat inghetul.

Tot pe principiul puricidului, azi dimineata cind m-am ridicat din pat, m-am uitat pe dupa dulap, poate vad unde e soarecele. Ma intrebam daca pateste ceva daca il dau si pe el cu insecticid.

VA URMA

Sunday 11 February 2007

The Addiction

2009-06-16T22:32:00.000+03:00

I spend way too much time in front of the computer. My back hurts, my eyes hurt, my legs went numb half an hour ago, and I don't sleep enough because I stay up late in front of the damned monitor.

Thursday 8 February 2007

Killing Time

2009-06-16T22:31:00.000+03:00

I found this in my archives:

3.20 in the University yard. I am cutting a class against my will: I could find neither my colleagues, nor the proffesor. So now I have time to kill, just like the other students in the yard. I sit lazily in the warm afternoon sun and look at the bright tiny insects that fill the air this gentle autumn day. I enjoy every moment and I take in every split second, as I know this is one of the last warm and beautiful days of the year. I feel my face and hair sofly caressed by the slanting rays. The air is dotted by spots of light, graceful stars of the day, the tiny insects that fill the space, here, and there, and farther away. I feel engulfed and trapped in the span of Here and Now: no flash-backs, no memories, no regrets. No hopes, no dreams, no plans. No thoughts. Just the calm and peace that surroud me.

A girl presently comes up and asks permission to sit on my bench. Permission granted. A girl that I don't know sits now by my side, reading a book. After a while, her phone rings. "Yes?" She listens for a moment, then: "Mao, are you guys staying there a while? I don't think I'll be there soon. I might have a lecture from 4 o'clock, but I'm not sure. We might not find a room that is big enough for us all." A gust of wind tears yellow leaves off the branches. I watch them float and swirl in the air. "Yes, I'll let you know if I'm coming. All right, bye!" A guy dressed in black, sitting on the bench in front of me blows his nose. The birds are singing in the trees above our heads. The wind blows softly in the amber light that brought many of us out in the yard today. The people sit on benches or on the grass, alone or in groups of two or three, talking or reading, but everyone's activities seem to be dissolved, diluted. The conversations are carried in rather low voices, and seem to lack continuity. Those who are reading cannot concentrate on the pages. We all are a little bit less ourselves today.

Sunday 4 February 2007