Aventurile unei fumatoare in "No wonder " Land

Pe la 11 seara am fumat satisfacuta ultima tigara din pachet, stiind totusi ca nu ma voi duce la culcare pentru inca vreo 3-4 ore. Ma gandeam, ei, si ce, ma voi abtine. Dar gandul nu se potrivea cu realitatea ce m-a lovit strasnic mai pe urma. Pe la 2 noaptea imi ardea deja buza pentru o tigara. Dar gandul de a ma imbraca, de a cobori 8 etaje si a ma duce pana la chioscul de la coltul strazii, 5 blocuri mai incolo, nu ma ademenea deloc. Asadar, am inceput sa caut solutii prin casa.

Amintirea pastreaza inca vii momentele din vacanta de vara cand ne apucasem de fumat, si cum parintii inca nu stiau ca fumam si nu primeam bani de tigari, gaseam tot felul de improvizatii. Intr-o zi eram la liziera padurii, cu varul meu si inca vreo 2-3 prieteni din vecini. Ei adusesera frunze uscate de menta si de ceai negru, si hartie igienica. Si am produs tigari din aceste resurse. La 2 noaptea, x-shpe ani mai tarziu, arsa de nevoia acuta a tutunului, si de memoria improvizatiilor tabacice, am inceput sa umblu prin casa ca un leu intr-o cusca prea stramta. Sa ma cobor la nivelul improvizatiilor, sa nu...? Dar odata gandul infiripat, gandul rau, "imi trebuie o tigara" devine scopul suprem, scopul de neoprit. Bine ca nu m-am apucat de droguri, as fi fost narcomana perfecta, decedata in urma unei supradoze.

Deci, imi trebuie o tigara. Umblu prin casa, ma invart, imi trebuie o foita fina de hartie. De unde, de unde? Explorez cu mintea prin casa, la tipurile de hartie ce ar putea exista si ajung la biblioteca. Exista acolo cateva volume de poezie in format mic, de buzunar. Eminescu, Arghezi si Alecsandri inghesuiti in carti mici, 8 cm pe 6, pe foi fine. Iau cartile in mana, mi se pare o blasfemie ceea ce urmeaza sa fac. Oare care dintre ei s-ar potrivi mai bine pentru o tigara? Ma gandesc la caracterele si temperamentele lor, la genul de poezie scrisa de fiecare, si ma hotarasc pentru Eminescu. Rup ultima pagina, pe care nu sunt inscrise decat ceva date cu privire la tiparirea cartii.

Ma duc cu pagina la bucatarie si incep sa caut prin ceaiuri. Are mama un ceai de aloe cu scortisoara, ma gandesc la ceai, cat de placut si aromat este el. Zic, ok, asta trebuie sa fie. Rup plicul, torn continutul in hartie si o infasor destul de rau. Ma stradui vreo 2 minute pana cand reusesc sa aprind "tigara" asa cum trebuie. Dezastru! Fumul e dulce si gretos. Dupa vreo cateva fumuri, renunt. In fond, am mai mult de jumate de pagina ramasa, hai sa incerc altceva. Aaa.... hai ceai negru. Earl Grey ar trebui sa se descurce, nu? Rup plicul de ceai, vars continutul, incerc sa infasor hartia, vars jumate din ceai pe masa. Il adun la loc, mai infosor inca o data hartia, nu-mi prea iese, acum mi-e dor de masinuta mea de facut tigari, abia astept fumul, stiu ca nu va avea acelasi gust ca tutunul, dar voi fuma! Rreusesc in final sa infasor hartia cat de cat, ma stradui sa aprind tigara, trag cu disperare din ea si in loc de fum, inspir bucatele minuscule de ceai. Ma inec, tusesc, parca am nisip in gura. Mai incerc, stau doar cu bricheta aprinsa la capatul tigarii, vad ca incepe sa iasa fum, trag iar, ma inec iar. La a treia incercare vine si fum, dar putin de tot, si tot cu bucatele de ceai. Un fum iute si usturator, si atat de putin, incat sunt complet dezamagita. Ma uit la ceas. E aproape 3 noaptea, mi-e somn deja, nu vreau sa ma duc la chioscul din colt.

Imi bag picioarele, ma duc sa ma culc!

Despre valoare

Am ajuns acasa si mi-am trantit pe pat asa-zisa poseta, care, de fapt, are volumul unei genti mici de voiaj. Peste geanta am trantit mapa cu diploma mea de licenta si o copie legalizata a ei. Mai tarziu, pe cand citeam o carte, mi-am dat seama ca pe cand ma schimbam de hainele de oras, am trantit neglijent peste mapa cu diploma perechea de sosete cu care fusesem incaltata mai devreme. Am muncit mult ca sa obtin diploma aia. Facultatea de Litere nu e una usoara, sunt multe cursuri, multe examene si bibliografii interminabile. Si uitandu-ma la sosetele murdare, intoarse pe dos si trantite nepasator peste diploma, n-am putut sa nu ma intreb cata valoare pun eu de fapt pe diploma mea.

Tineam in mana o pereche de cercei primiti de la fratele din America al prietenului meu, acum fost. Si cu aceeasi mana am luat o cutie ce trebuia aruncata la gunoi si vreo doua bonuri. Si cand am aruncat, am aruncat tot din mana, inclusiv cerceii. Oare cata valoare au ei pentru mine, din moment ce n-am fost suficient de atenta ca sa nu-i las sa cada cu restul?

Am primit mai demult un ursulet de plus, cadou de ziua mea. Asta in conditiile in care eu nu suport sa primesc jucarii. Pe moment am fost dezamagita de cadou. Dar au trecut ani de atunci, si mi-am luat ursul sa locuiasca cu mine in toate locurile unde am stat cu regim mai mult sau mai putin permanent. Se pare ca valoarea lui pentru mine este una mai mare decat cea estimata initial.

O fata se cupleaza cu iubitul prietenei ei inainte ca acestia sa se desparta. Si atunci, ma intreb, cata valoare are prietenia pentru ea?

El, care se cupleaza cu prietena iubitei, avea obiceiul sa-i tina iubitei intrminabile predici si teorii cu privire la fidelitate absoluta, profesan-o si pretinzad-o. Spunea ca fidelitatea este principiul lui de capatati, dupa care traieste. Si atunci cand isi incalca principiile, nu pot sa cred decat ca ele sunt false principii, care de fapt nu au nici o valoare si ca nu va putea trai dupa ele niciodata. Si ca sa fie totul perfect, o mai si minte pe iubita lui la despartire, spunand ca nu a intalnit pe nimeni. Oameni ca acestia nu valoreaza nimic.

In Romania viitorul este minunat!

Sfantul Petru da anunt de licitatie pentru executarea unui gard imprejmuitor pentru Gradina Raiului. Primul liciteaza un constructor african care solicita 5.000 Euro Justifica: 3.000 Euro materialele si 2.000 Euro manopera. Al doilea liciteaza un constructor italian care solicita 8.000 Euro si justifica: 3.000 Euro materialele si 5.000 Euro manopera pentru ca el este un constructor foarte cunoscut. Al treilea liciteaza un constructor roman care cere 25.000 Euro. El justifica Sfantului Petru: 10.000 Euro pentru tine, 10.000 Euro pentru mine si 5.000 Euro pentru african sa faca lucrarea!

Tuesday 31 March 2009

Reclame romanesti

Este o foarte mare diferenta intre a privi reclame la televizor si a le asculta doar, cu ochii in monitorul calculatorului de alaturi. De exemplu. Auzeam o reclama in care vocea "personajului principal" suna absolut inept, un adult care vorbea ca un copil retardat, fara dictie si reusind cu greu sa recite fluent cele doua fraze ale unei reclame pentru un produs x. Ma revolt cu voce tare, injurand castingul nepotrivit, si Dan imi raspunde:
- Tu stii cine-i asta de care zici tu ca e ca un retardat?
- Nu...
- Este unul din cei mai mari boxeri romani. E Leonard Doroftei! Si tu zici ca e retard?
- O fi, nu m-am uitat la ecran. Dar tu ai ascultat cum vorbeste? Eu nu i-am contestat performantele sportive. O fi cel mai bun boxer al nostru, dar daca stiu cine e, nu inseamna ca vorbeste mai bine.

Minunat! O stea a sportului romanesc. De apreciat. Dar cred eu ca vocea putea fi inlocuita cu totul, cu una asemanatoare, ca sa si sune bine. Romanii mai au mult de invatat la capitolul publicitate.

Wednesday 4 March 2009

Similaritati

Am gasit pe onesentence.org urmatoarea propozitie:

"I was a Jedi until I got my boobs and then was told I had to be Princess Leia and wait to be rescued."

Presupun ca aceasta propozitie a fost scrisa de o fata de prin America, dar in cuvintele acestea ma regasesc pe mine, copilaria mea si trecerea mea spre maturitate.

Friday 16 January 2009

Thank You Note

Dear Ex-Boss,

I would like to thank you for the opportunities that I have been given by your employing me. The position I had in your company helped me learn and develop my knowledge and skills as a photographer. I had exposure to many types of people, tasks and requirements and therefore I was able to take in a lot of information, which then served me as a basis for further development.

During the time in which you employed me, I was able to become a much better photographer than I was before, and I honestly appreciate the chance you have given me.

Sincerely,
D I M

Pentru ca Dan s-a mutat de curand cu serviciul, m-a rugat sa-i scriu a thank you note pentru fostul sef. Si pentru ca mi-am reinstalat sistemul pe PC nu de mult, dupa care am virusat calculatorul si am reinstalat totul din nou, acum nu-mi gasesc Wordul si am folosit blogul ca editor de text. Si daca textul era aici, l-am si postat. Simplu, nu?

Tuesday 2 December 2008

Fire si margele

***
E nasol sa fii femeie in Romania de azi, am constatat eu dupa ce am dat cu nasul de niste baieti in fatza carora, oricum o dai, esi rau:
Daca te futi esti curva.
Daca nu te futi, esti nefututa.
Daca te futi constant cu unu' singur, se aplica versurile Parazitii: "numai femeile aduse de-acasa-s belelele." (O stare de spirit)

***
Ma intrebam zilele trecute despre originea sentimentului patern, pe care mi-am dat seama ca nu-l inteleg. Sentimentul matern mi-e clar de unde provine: e simplul fapt ca femeia poarta in sine o noua fiinta, o simte crescand si miscand, ii da nastere, cu durere, si o alapteaza. Dragostea materna apare instinctiv. Dar tatal? Dragostea lui pentru copil de unde provine? Copilul lui cum ii devine drag? Este pentru ca e odrasla femeii pe care o iubeste? Ma indoiesc, pentru ca sunt si oameni care fac copii cu femei pe care nu le iubesc. Este pentru ca ii impune societatea, ca datorie de neinlaturat? Este grija pentru propriul lui cod genetic transmis? Sau este un fel de atasament pe care il dezvolta in timp, asa cum s-ar atasa de un catel?

***
Oare Ana lui Manole chiar e zidita acolo? Cam asta ma intrebam eu uitandu-ma lung la locul insemnat de pe zidul bisericii, unde se spune ca este Ana. Sunt convinsa ca tehnologia moderna ar putea stabili daca in zid se afla ramasite umane, sau este doar un mit. Si de asemenea sunt convinsa ca nimeni nu vrea sa caute. Daca legenda este adevarata, se adevereste un fapt sinistru. Daca legenda este neadevarata, ar fi putin dezamagitor, pentru ca inseamna ca este doar o minciuna. (Dar daca Ana era o oaie?)

***

Mi-e dor de Barcelona. Mi-ar placea sa ma intorc in orasul acesta cu multe fetze. Barcelona este un oras cu plaja, mare si soare arzator, si ca atare are aerul acela de vacanta si de libertate. Barcelona este un oras de cultura, arhitectura si pictura si vizitatorii au ce vedea pe strazi si in muzee. Barcelona este un oras industrial, cu fabrici si blocuri, unde muncitorii au iesit pe strazi sa protesteze atunci cand a fost cazul. Barcelona este un oras cu strazi inguste, pietruite, intre cladirile medievale, cu balcoane pline de rufe intens colorate, fluturand in vant si in soare. Barcelona este un oras cu oameni prietenosi acolo unde nu sunt turisti, sau cu turisti si fara oameni. M-as intoarce azi, doar sa ma mai plimb putin pe strazi.

***
Daca esti obisnuit cu un status quo, orice schimbare este greu de suportat.

Friday 28 November 2008