Calul din Marlboro

E 4 noaptea si nu pot sa dorm. Mi-e capul plin de "Calul din Marlboro", piesa formatiei Vama Veche. Nu stiu de ce imi canta in cap, n-am mai auzit Vama Veche demult. E o piesa despre un baiat care merge la oras ca sa gaseasca calul din Marlboro si ajunge sa-si petreaca viata cautandu-l (de fapt o metafora despre urmarirea visului). Ajuns batran, intreaba un copil despre cal, iar copilul ii raspunde "Batrane esti nebun...". Ma enerveaza ca nu-mi aduc aminte decat franturi de versuri. "Dar calul din Marlboro? El mi-a raspuns razand: Vedem noi mai incolo... Pe drum am intalnit o proasta; am incercat sa fug, mi-a devenit nevasta. De-atuncea pan-acum eu in oras tot ratacesc. E fum si este scrum si simt ca-nnebunesc... Batrane esti nebun... " Piesa asta am auzit-o prima data la chitara. Eram toti undeva la iarba verde, eram cu Ane, Mita, si alti prieteni. Mita canta asta cu calul. Mai tarziu am auzit si originalul, pe caseta. Caseta! Ce vremuri!

Imi placea Vama Veche. Nu indeajuns de mult ca sa-mi cumpar muzica lor, in fond, la vremea aceea eram prea preocupata de Doors, Led Zeppelin, Deep Purple si altii ca ei, ca sa mai cumpar muzica romaneasca. Dar indeajuns ca sa apreciez mesajele din "Armata", "Calul din Marlboro" si o alta piesa al carei nume imi scapa, dar stiu ca era despre copii drogati si o printesa care trebuia sa-i "duca la castel". Mai era si piesa aia delicioasa "fetelor, n-ati putea sa m-ajutati cumva sa pot sa strig si eu: uite-o e ea!" Piesa asta a fost "a noastra" pe vremea cand eram indragostita de un baiat din Bucuresti, eu fiind inca studenta la Cluj. Si cu piesa asta in cap am mers si am facut ca in cantec: Ea sa ceara-un kil de mere, eu s-o tin nebuneste de-o mana; s-avem bani noi amandoi dar sa plateasca ea... Si s-a intamplat intentionat, pentru ca, in mod normal, el ar fi cerut merele.

Hotel Cismigiu iar era una din piesele preferate la cantari improvizate cu chitara prin padure. Si cred ca eu am putut sa ma bucur de Vama Veche mai mult decat alti tineri, pentru ca in vremea facultatii ma feream de tot ce insemna media. Nu citeam nici un fel de ziar sau revista pentru ca ma enervau, nu mai ascultam radio si refuzam cu indarjire televizorul. Astfel incat, ferita fiind de scandalurile mediatice, de publicitate sau de barfe, m-am bucurat de muzica. Cu atat mai mult cu cat cei din formatie existau doar sonor pentru mine, in spatiul celor cateva cantece pe care le stiam. Am aflat ca Tudor Chirila era socotit sex simbol dintr-un interviu cu el in revista Salut. Revista asta mi-era tare draga prin liceu. A aparut - din cate stiu - la initiativa lui George Mihaita, care mai si scria prin ea. Interviul era pe o pagina, iar pagina de alaturi era in intregime ocupata de o poza - portret - a lui Tudor Chirila. Si zicea el acolo in interviu ca-l deranjeaza statutul de sex-simbol care-i este atribuit... moment in care m-am uitat cu atentie la poza lui si n-am putut sa nu ma intreb " sex-simbol? uratul asta? oare cum ar putea sa-i placa cuiva?" Si cu asta am clasat problema definitiv si n-am mai revenit niciodata asupra acestei decizii luate la inceputul liceului.

Iar acum, la 4 si ceva noaptea ma intreb de ce-mi canta Calul din Marlboro in cap si nu pot sa intrerup "soundtrackul" cu versuri iritant de partiale. Poate pentru ca in perioada asta alerg si eu dupa calul meu din Marlboro?!