Friday, August 28, 2009

Mutari (Capitolul 7)

Tocmai faceam inventarul mutarilor mele prin capitala, de cand am venit incoace, in martie 2007. Am "aterizat" pe peronul garii de nord cu 7 genti. M-am mutat de 7 ori. E ceva cu 7...

Prima jumatate de an la Bucuresti am petrecut-o in apartamentul matusii mele de pe la Piata Muncii si sub aripa ei protectoare. Se chema ca nu mai sunt acasa, dar, intr-un fel si asta era tot un fel de "acasa". Apoi, in octombrie, mi-am intins un pic aripile, cat sa zbor, cu tot cu cele 7 genti, care intre timp facusera pui si se inmultisera, pana la Eroii Revolutiei. De fapt, un pic mai departe. Am stat intr-o chirie oarecum improvizata, despre care am si scris pe blog mai demult, unde n-am rezistat decat o luna. Apoi am gasit o garsoniera, a carei proprietara era dusa rau cu capul. Si despre asta am scris pe blog. Am ajuns la garsoniera cu tot cu bagaje, am stat vreo doua ore, si m-am hotarat sa ma intorc la matusa mea. Am mai stat o luna la ea, dupa care am plecat din nou in chirie, in Drumul Taberei. Acolo am stat din decembrie 2007 pana in mai 2008. In mai m-am mutat la prietenul meu in Vitan, si acolo am ramas pana in iunie 2009, cand ne-am despratit si am plecat. Din nou, la aceeasi matusa, oaza mea de... nici nu stiu cum sa-i zic, cred ca safety ar fi cel mai potrivit. Si de la 1 septembrie, ma mut la Iancului. A 7 mutare pe teritoriu bucurestean. Si sper, dar sper din tot sufletul sa nu mai trebuiasca sa ma mut prea curand.

Evident, fiecare mutare implica o anumita logistica. De data aceasta, dimensiunile calabalacului nu sunt prea mari, pentru ca, atunci cand am plecat din Vitan, am dus la Cluj mare parte din lucruri. Dar, urmeaza calatoria la Cluj, de unde imi voi aduce multe chestii. Acela va fi un drum "distractiv", cu diverse genti de diferite marimi. Not looking forward to it, no, no, not at all. Si apoi, tot parte din logistica, va trebui sa-mi cumpar mobila: in camera in care voi locui eu, nu se afla decat un pat. Iar dulapul e o debara pe hol. Mai trebe masa pentru calculator, niste rafturi... perdele...

(Note to self: Do not ever move in with a guy if you think it's not gonna last forever and ever!)

Saturday, August 22, 2009

Pitic de gradina



Nu mi-a venit sa cred.... piticii de gradina ar trebui sa fie draguti. Nice and lovable. Si cineva are in gradina un pitic ce pare a se intinde cu ura sa te stranga de... ce gaseste mai aproape. Te intrebi daca oamenii au ochi atunci cand isi fac amenajarea peisagistica din fata casei.

Friday, August 21, 2009

Trenul de dimineata, sau cum sa ajungi cu mult prea devreme atunci cand esti in pericol sa intarzii

La sase si un sfert dimineata, dupa aproape 3 ore de somn, m-am trezit cu chiu si vai ca sa ma duc la gara sa astept trenul de la Cluj, caci mama ii daduse mecanicului de locomotiva pretioasele mele costume de baie. Am mers la gara cu un metrou plin de oameni somnorosi.

Incepusem sa ma ingrijorez, nu stiam daca reusesc sa ajung la timp. In sfarsit, in fatza panoului ce afiseaza plecarile si sosirile, ma uitam cu usor regret la glorioasa intarziere de 40 de minute a trenului meu. Oricum, coltii foamei incepeau sa se insinueze treptat, asa ca m-am indreptat catre un magazin alimentar. Apoi, inarmata cu un sandwich si o limonada, mi-am cautat un peron linistit si nepopulat, unde sa pot sa-mi savurez mancarea in tihna. Cinci minute mai tarzi un personal se tarai alene pana in fatza mea si varsa o multime pestrita, la a carei defilare spre capitala am asistat mestecand placid. Dintre toate persoanele care au trecut prin fatza mea privindu-ma nepasator sau intrigat, voi mentiona doar o fosta femeie, actualmente o bila de grasime, ce se rostogolea diform si dificil, incaltata intr-o pereche de tenisi ce se straduiau sa-i cuprinda picioarele umflate. Si oare la ce se putea uita fascinata bila de grasime, decat la sandwich-ul meu?

Limonada aceasta este cat se poate de chimica! Mai bine imi luam sticla de apa pe care pusesem mana initial! Pearl Jam imi tine o companie placuta, in timp ce trenul din spate, care imi tinea umbra, a plecat. Acum soarele diminetii ma incalzeste si sper ca mica si placuta mea visare matinala sa nu ma faca sa ratez venirea trenului meu.