La sase si un sfert dimineata, dupa aproape 3 ore de somn, m-am trezit cu chiu si vai ca sa ma duc la gara sa astept trenul de la Cluj, caci mama ii daduse mecanicului de locomotiva pretioasele mele costume de baie. Am mers la gara cu un metrou plin de oameni somnorosi.
Incepusem sa ma ingrijorez, nu stiam daca reusesc sa ajung la timp. In sfarsit, in fatza panoului ce afiseaza plecarile si sosirile, ma uitam cu usor regret la glorioasa intarziere de 40 de minute a trenului meu. Oricum, coltii foamei incepeau sa se insinueze treptat, asa ca m-am indreptat catre un magazin alimentar. Apoi, inarmata cu un sandwich si o limonada, mi-am cautat un peron linistit si nepopulat, unde sa pot sa-mi savurez mancarea in tihna. Cinci minute mai tarzi un personal se tarai alene pana in fatza mea si varsa o multime pestrita, la a carei defilare spre capitala am asistat mestecand placid. Dintre toate persoanele care au trecut prin fatza mea privindu-ma nepasator sau intrigat, voi mentiona doar o fosta femeie, actualmente o bila de grasime, ce se rostogolea diform si dificil, incaltata intr-o pereche de tenisi ce se straduiau sa-i cuprinda picioarele umflate. Si oare la ce se putea uita fascinata bila de grasime, decat la sandwich-ul meu?
Limonada aceasta este cat se poate de chimica! Mai bine imi luam sticla de apa pe care pusesem mana initial! Pearl Jam imi tine o companie placuta, in timp ce trenul din spate, care imi tinea umbra, a plecat. Acum soarele diminetii ma incalzeste si sper ca mica si placuta mea visare matinala sa nu ma faca sa ratez venirea trenului meu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
esti de la clooj? de cat timp esti in bucale?
ReplyDeleteDa, sunt din Cj, si sunt in Buc din martie 2007
ReplyDelete