Aventurile unei fumatoare in "No wonder " Land

Pe la 11 seara am fumat satisfacuta ultima tigara din pachet, stiind totusi ca nu ma voi duce la culcare pentru inca vreo 3-4 ore. Ma gandeam, ei, si ce, ma voi abtine. Dar gandul nu se potrivea cu realitatea ce m-a lovit strasnic mai pe urma. Pe la 2 noaptea imi ardea deja buza pentru o tigara. Dar gandul de a ma imbraca, de a cobori 8 etaje si a ma duce pana la chioscul de la coltul strazii, 5 blocuri mai incolo, nu ma ademenea deloc. Asadar, am inceput sa caut solutii prin casa.

Amintirea pastreaza inca vii momentele din vacanta de vara cand ne apucasem de fumat, si cum parintii inca nu stiau ca fumam si nu primeam bani de tigari, gaseam tot felul de improvizatii. Intr-o zi eram la liziera padurii, cu varul meu si inca vreo 2-3 prieteni din vecini. Ei adusesera frunze uscate de menta si de ceai negru, si hartie igienica. Si am produs tigari din aceste resurse. La 2 noaptea, x-shpe ani mai tarziu, arsa de nevoia acuta a tutunului, si de memoria improvizatiilor tabacice, am inceput sa umblu prin casa ca un leu intr-o cusca prea stramta. Sa ma cobor la nivelul improvizatiilor, sa nu...? Dar odata gandul infiripat, gandul rau, "imi trebuie o tigara" devine scopul suprem, scopul de neoprit. Bine ca nu m-am apucat de droguri, as fi fost narcomana perfecta, decedata in urma unei supradoze.

Deci, imi trebuie o tigara. Umblu prin casa, ma invart, imi trebuie o foita fina de hartie. De unde, de unde? Explorez cu mintea prin casa, la tipurile de hartie ce ar putea exista si ajung la biblioteca. Exista acolo cateva volume de poezie in format mic, de buzunar. Eminescu, Arghezi si Alecsandri inghesuiti in carti mici, 8 cm pe 6, pe foi fine. Iau cartile in mana, mi se pare o blasfemie ceea ce urmeaza sa fac. Oare care dintre ei s-ar potrivi mai bine pentru o tigara? Ma gandesc la caracterele si temperamentele lor, la genul de poezie scrisa de fiecare, si ma hotarasc pentru Eminescu. Rup ultima pagina, pe care nu sunt inscrise decat ceva date cu privire la tiparirea cartii.

Ma duc cu pagina la bucatarie si incep sa caut prin ceaiuri. Are mama un ceai de aloe cu scortisoara, ma gandesc la ceai, cat de placut si aromat este el. Zic, ok, asta trebuie sa fie. Rup plicul, torn continutul in hartie si o infasor destul de rau. Ma stradui vreo 2 minute pana cand reusesc sa aprind "tigara" asa cum trebuie. Dezastru! Fumul e dulce si gretos. Dupa vreo cateva fumuri, renunt. In fond, am mai mult de jumate de pagina ramasa, hai sa incerc altceva. Aaa.... hai ceai negru. Earl Grey ar trebui sa se descurce, nu? Rup plicul de ceai, vars continutul, incerc sa infasor hartia, vars jumate din ceai pe masa. Il adun la loc, mai infosor inca o data hartia, nu-mi prea iese, acum mi-e dor de masinuta mea de facut tigari, abia astept fumul, stiu ca nu va avea acelasi gust ca tutunul, dar voi fuma! Rreusesc in final sa infasor hartia cat de cat, ma stradui sa aprind tigara, trag cu disperare din ea si in loc de fum, inspir bucatele minuscule de ceai. Ma inec, tusesc, parca am nisip in gura. Mai incerc, stau doar cu bricheta aprinsa la capatul tigarii, vad ca incepe sa iasa fum, trag iar, ma inec iar. La a treia incercare vine si fum, dar putin de tot, si tot cu bucatele de ceai. Un fum iute si usturator, si atat de putin, incat sunt complet dezamagita. Ma uit la ceas. E aproape 3 noaptea, mi-e somn deja, nu vreau sa ma duc la chioscul din colt.

Imi bag picioarele, ma duc sa ma culc!