Poezii, scrisori si declaratii de dragoste

De fiecare data cind am incercat sa scriu ceva declarativ sau poetic de(spre) dragoste m-am lovit ca de un zid. N-am putut nicicum sa trec de ceea ce mi se parea mie a fi platitudine, loc comun sau penibilisme. S-a scris atit de mult, sunt generatii intregi de poeti care au scris despre ochii, buzele si orice-altceva-al iubitei, incit au cam epuizat subiectul. Cine scrie acum, o poate face cu metafore noi ( de ex: ma uitam cu nesat in ochii ei mari si visatori ca de broasca) sau abordind o alta perspectiva... habar nu am care, clar nu este specialitatea mea. Din punctul meu de vedere, o alta perspectiva, ar putea fi una ironica, dar asta anihileaza efectul de "inima albastra", romantic si mai ce vreti voi.

Citind un interviu dat de Martin Amis lui Chistopher Bigsby, am descoperit ca probabil am dreptate; Martin Amis zicea: "It's remarcably hard to make happyness work on the page. Happyness writes white."
Nu pot sa nu ma infior citind poezele scrise de poetastrii amatori catre "sufletul pereche" si care sunt atit de jenante ca rosesc eu in locul lor, si de o calitate inferioara daca am face o analiza mai amanuntita de text. Si cum nu mi se pare ca as fi in stare sa produc un text, fie el in proza, fe in versuri, care sa aiba o calitate cit de cit apropiata de una literara, prefer sa ma abtin. Asta in legatura cu poezia de dragoste din titlu.

Scrisorile de dragoste intotdeauna mi s-au parut apropiate in continut si intentie de poeziile de dragoste si au cam aceleasi sanse de (ne)reusita ca si primele. Eu nu prea scriam scrisori de dragoste nici in adolescenta, acum n-as face-o in ruptul capului. In liceu o colega tot voia sa-i scrie o scrisoare de dragoste prietenului ei, si nu stia ce sa-i zica, si i-am zis ca las' ca-ti scriu eu. Si am bagat din top cu ochi albastri ca cerul de clestar si alte celea la fel de comune si de plate, am ris pe rupte pina am scris-o, insa a produs un efect foarte bun in partea recipientului. Citiva ani mai tirziu, am dat intimplator peste scrisorica aia, la care ii pastrasem originalul, si recitind-o, mi-am oferit un nou scurt moment comic.

Asa, si declaratiile de dragoste.... oh, o intreaga oroare... rar, se mai intimpla ca ceva spus din adincul sufletului, simplu si fara zorzoane, sa atinga coarda potrivita, si sa fie frumoasa.

Deci, nu ma hazardez in cuvinte de amor, si-i sfatuiesc si pe altii sa aiba grija ce si cum spun.

Saturday 21 October 2006