Am venit cu zorile in brate si am intins catre tine un curcubeu pe care sa urcam unul spre celalalt. Am transformat roua in lacrimi si le-am plins pe obrajii tai, am intins degetele spre buzele tale si ele s-au transformat in capsuni. Si le-am mincat. Mai tirziu, visatoare, m-am pierdut in codrii ochilor tai si, subit, m-am impiedicat de marginea sprincenei tale drepte. M-ai cules de pe sprinceana cu degete lungi de pianist si m-ai depus intr-o cimpie brazdata de linii peste linii peste linii.Te-am cautat printre linii si te-am gasit intre inima si viata, unde ne-am asezat impreuna.
M-ai sarutat intre degete, mi-ai intins bratele in laturi si mi-ai urcat picioarele pina la cer. Si te-ai contopit cu mine in cea mai dulce uitare. Cel putin asa cred ca-mi aduc aminte din ziua de maine... Sau asa voi visa ieri.
Totusi am o banuiala ca tu nu vei exista, asa cum n-am existat nici eu.
Wednesday 18 October 2006
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment