Noua mea viata

Job: de cacao, ca de altfel multe din Romania. Convorbiri stupide cu americani stupizi despre cum n-ar vrea ei sa plateasca si cum de fapt ar trebui sa plateasca. Asta pe un voice-over ip, la casca, in intervale orare ce exclud iesitul in oras seara, cand iese toata lumea. Colegii, din fericire, sunt simpatici si sunt singurul lucru care face jobul suportabil.

Casa: cu chirie, la Iancului, o camera intr-un apartament de 3 camere. Camera, evident, a necesitat o vopsire, din cap pana in picioare. Aveam 3 pereti de un alb dubios, marmorat, ca sa nu zic prost vopsit. Si un perete maro-cacaniu, care si ala se prezenta in vreo 3 nuante. O zi de lucru intens a remediat aceasta problema, iar albul a devenit alb, iar maro a devenit portocaliu. Bineinteles, pentru cei ca mine, care si-au petrecut timpul prin biblioteci si/sau in fatza tastaturii, varuirea unei camere e o adevarata aventura, care se lasa cu dureri de maini si de picioare catre sfarsitul intreprinderii.

Social: aproape inexistent, din cauza programului de la job. Cu greu mai reusesc sa ma vad cu cate cineva, si asta cu mari eforturi de sincronizare. Norocul meu ca in octombrie ma duc la Cluj, la nunta unei prietene si acolo voi avea sansa sa ma vad cu mare parte din prietenii din Cluj, adunati toti in acelasi loc in acelasi timp.

Love: none. Momentan e bine asa.

Bani: indeajuns cat sa plateasca chiria si mancarea si bucatile de mobila pe care trebuie sa le mai cumpar ca sa umple camera mea cea alb-portocaliu si destul de goala.

Mutari (Capitolul 7)

Tocmai faceam inventarul mutarilor mele prin capitala, de cand am venit incoace, in martie 2007. Am "aterizat" pe peronul garii de nord cu 7 genti. M-am mutat de 7 ori. E ceva cu 7...

Prima jumatate de an la Bucuresti am petrecut-o in apartamentul matusii mele de pe la Piata Muncii si sub aripa ei protectoare. Se chema ca nu mai sunt acasa, dar, intr-un fel si asta era tot un fel de "acasa". Apoi, in octombrie, mi-am intins un pic aripile, cat sa zbor, cu tot cu cele 7 genti, care intre timp facusera pui si se inmultisera, pana la Eroii Revolutiei. De fapt, un pic mai departe. Am stat intr-o chirie oarecum improvizata, despre care am si scris pe blog mai demult, unde n-am rezistat decat o luna. Apoi am gasit o garsoniera, a carei proprietara era dusa rau cu capul. Si despre asta am scris pe blog. Am ajuns la garsoniera cu tot cu bagaje, am stat vreo doua ore, si m-am hotarat sa ma intorc la matusa mea. Am mai stat o luna la ea, dupa care am plecat din nou in chirie, in Drumul Taberei. Acolo am stat din decembrie 2007 pana in mai 2008. In mai m-am mutat la prietenul meu in Vitan, si acolo am ramas pana in iunie 2009, cand ne-am despratit si am plecat. Din nou, la aceeasi matusa, oaza mea de... nici nu stiu cum sa-i zic, cred ca safety ar fi cel mai potrivit. Si de la 1 septembrie, ma mut la Iancului. A 7 mutare pe teritoriu bucurestean. Si sper, dar sper din tot sufletul sa nu mai trebuiasca sa ma mut prea curand.

Evident, fiecare mutare implica o anumita logistica. De data aceasta, dimensiunile calabalacului nu sunt prea mari, pentru ca, atunci cand am plecat din Vitan, am dus la Cluj mare parte din lucruri. Dar, urmeaza calatoria la Cluj, de unde imi voi aduce multe chestii. Acela va fi un drum "distractiv", cu diverse genti de diferite marimi. Not looking forward to it, no, no, not at all. Si apoi, tot parte din logistica, va trebui sa-mi cumpar mobila: in camera in care voi locui eu, nu se afla decat un pat. Iar dulapul e o debara pe hol. Mai trebe masa pentru calculator, niste rafturi... perdele...

(Note to self: Do not ever move in with a guy if you think it's not gonna last forever and ever!)

Pitic de gradina

Nu mi-a venit sa cred.... piticii de gradina ar trebui sa fie draguti. Nice and lovable. Si cineva are in gradina un pitic ce pare a se intinde cu ura sa te stranga de... ce gaseste mai aproape. Te intrebi daca oamenii au ochi atunci cand isi fac amenajarea peisagistica din fata casei.

Trenul de dimineata, sau cum sa ajungi cu mult prea devreme atunci cand esti in pericol sa intarzii

La sase si un sfert dimineata, dupa aproape 3 ore de somn, m-am trezit cu chiu si vai ca sa ma duc la gara sa astept trenul de la Cluj, caci mama ii daduse mecanicului de locomotiva pretioasele mele costume de baie. Am mers la gara cu un metrou plin de oameni somnorosi.

Incepusem sa ma ingrijorez, nu stiam daca reusesc sa ajung la timp. In sfarsit, in fatza panoului ce afiseaza plecarile si sosirile, ma uitam cu usor regret la glorioasa intarziere de 40 de minute a trenului meu. Oricum, coltii foamei incepeau sa se insinueze treptat, asa ca m-am indreptat catre un magazin alimentar. Apoi, inarmata cu un sandwich si o limonada, mi-am cautat un peron linistit si nepopulat, unde sa pot sa-mi savurez mancarea in tihna. Cinci minute mai tarzi un personal se tarai alene pana in fatza mea si varsa o multime pestrita, la a carei defilare spre capitala am asistat mestecand placid. Dintre toate persoanele care au trecut prin fatza mea privindu-ma nepasator sau intrigat, voi mentiona doar o fosta femeie, actualmente o bila de grasime, ce se rostogolea diform si dificil, incaltata intr-o pereche de tenisi ce se straduiau sa-i cuprinda picioarele umflate. Si oare la ce se putea uita fascinata bila de grasime, decat la sandwich-ul meu?

Limonada aceasta este cat se poate de chimica! Mai bine imi luam sticla de apa pe care pusesem mana initial! Pearl Jam imi tine o companie placuta, in timp ce trenul din spate, care imi tinea umbra, a plecat. Acum soarele diminetii ma incalzeste si sper ca mica si placuta mea visare matinala sa nu ma faca sa ratez venirea trenului meu.

Funny cartoon

Pentru iubitorii de animatie.

Aventurile unei fumatoare in "No wonder " Land

Pe la 11 seara am fumat satisfacuta ultima tigara din pachet, stiind totusi ca nu ma voi duce la culcare pentru inca vreo 3-4 ore. Ma gandeam, ei, si ce, ma voi abtine. Dar gandul nu se potrivea cu realitatea ce m-a lovit strasnic mai pe urma. Pe la 2 noaptea imi ardea deja buza pentru o tigara. Dar gandul de a ma imbraca, de a cobori 8 etaje si a ma duce pana la chioscul de la coltul strazii, 5 blocuri mai incolo, nu ma ademenea deloc. Asadar, am inceput sa caut solutii prin casa.

Amintirea pastreaza inca vii momentele din vacanta de vara cand ne apucasem de fumat, si cum parintii inca nu stiau ca fumam si nu primeam bani de tigari, gaseam tot felul de improvizatii. Intr-o zi eram la liziera padurii, cu varul meu si inca vreo 2-3 prieteni din vecini. Ei adusesera frunze uscate de menta si de ceai negru, si hartie igienica. Si am produs tigari din aceste resurse. La 2 noaptea, x-shpe ani mai tarziu, arsa de nevoia acuta a tutunului, si de memoria improvizatiilor tabacice, am inceput sa umblu prin casa ca un leu intr-o cusca prea stramta. Sa ma cobor la nivelul improvizatiilor, sa nu...? Dar odata gandul infiripat, gandul rau, "imi trebuie o tigara" devine scopul suprem, scopul de neoprit. Bine ca nu m-am apucat de droguri, as fi fost narcomana perfecta, decedata in urma unei supradoze.

Deci, imi trebuie o tigara. Umblu prin casa, ma invart, imi trebuie o foita fina de hartie. De unde, de unde? Explorez cu mintea prin casa, la tipurile de hartie ce ar putea exista si ajung la biblioteca. Exista acolo cateva volume de poezie in format mic, de buzunar. Eminescu, Arghezi si Alecsandri inghesuiti in carti mici, 8 cm pe 6, pe foi fine. Iau cartile in mana, mi se pare o blasfemie ceea ce urmeaza sa fac. Oare care dintre ei s-ar potrivi mai bine pentru o tigara? Ma gandesc la caracterele si temperamentele lor, la genul de poezie scrisa de fiecare, si ma hotarasc pentru Eminescu. Rup ultima pagina, pe care nu sunt inscrise decat ceva date cu privire la tiparirea cartii.

Ma duc cu pagina la bucatarie si incep sa caut prin ceaiuri. Are mama un ceai de aloe cu scortisoara, ma gandesc la ceai, cat de placut si aromat este el. Zic, ok, asta trebuie sa fie. Rup plicul, torn continutul in hartie si o infasor destul de rau. Ma stradui vreo 2 minute pana cand reusesc sa aprind "tigara" asa cum trebuie. Dezastru! Fumul e dulce si gretos. Dupa vreo cateva fumuri, renunt. In fond, am mai mult de jumate de pagina ramasa, hai sa incerc altceva. Aaa.... hai ceai negru. Earl Grey ar trebui sa se descurce, nu? Rup plicul de ceai, vars continutul, incerc sa infasor hartia, vars jumate din ceai pe masa. Il adun la loc, mai infosor inca o data hartia, nu-mi prea iese, acum mi-e dor de masinuta mea de facut tigari, abia astept fumul, stiu ca nu va avea acelasi gust ca tutunul, dar voi fuma! Rreusesc in final sa infasor hartia cat de cat, ma stradui sa aprind tigara, trag cu disperare din ea si in loc de fum, inspir bucatele minuscule de ceai. Ma inec, tusesc, parca am nisip in gura. Mai incerc, stau doar cu bricheta aprinsa la capatul tigarii, vad ca incepe sa iasa fum, trag iar, ma inec iar. La a treia incercare vine si fum, dar putin de tot, si tot cu bucatele de ceai. Un fum iute si usturator, si atat de putin, incat sunt complet dezamagita. Ma uit la ceas. E aproape 3 noaptea, mi-e somn deja, nu vreau sa ma duc la chioscul din colt.

Imi bag picioarele, ma duc sa ma culc!

Despre valoare

Am ajuns acasa si mi-am trantit pe pat asa-zisa poseta, care, de fapt, are volumul unei genti mici de voiaj. Peste geanta am trantit mapa cu diploma mea de licenta si o copie legalizata a ei. Mai tarziu, pe cand citeam o carte, mi-am dat seama ca pe cand ma schimbam de hainele de oras, am trantit neglijent peste mapa cu diploma perechea de sosete cu care fusesem incaltata mai devreme. Am muncit mult ca sa obtin diploma aia. Facultatea de Litere nu e una usoara, sunt multe cursuri, multe examene si bibliografii interminabile. Si uitandu-ma la sosetele murdare, intoarse pe dos si trantite nepasator peste diploma, n-am putut sa nu ma intreb cata valoare pun eu de fapt pe diploma mea.

Tineam in mana o pereche de cercei primiti de la fratele din America al prietenului meu, acum fost. Si cu aceeasi mana am luat o cutie ce trebuia aruncata la gunoi si vreo doua bonuri. Si cand am aruncat, am aruncat tot din mana, inclusiv cerceii. Oare cata valoare au ei pentru mine, din moment ce n-am fost suficient de atenta ca sa nu-i las sa cada cu restul?

Am primit mai demult un ursulet de plus, cadou de ziua mea. Asta in conditiile in care eu nu suport sa primesc jucarii. Pe moment am fost dezamagita de cadou. Dar au trecut ani de atunci, si mi-am luat ursul sa locuiasca cu mine in toate locurile unde am stat cu regim mai mult sau mai putin permanent. Se pare ca valoarea lui pentru mine este una mai mare decat cea estimata initial.

O fata se cupleaza cu iubitul prietenei ei inainte ca acestia sa se desparta. Si atunci, ma intreb, cata valoare are prietenia pentru ea?

El, care se cupleaza cu prietena iubitei, avea obiceiul sa-i tina iubitei intrminabile predici si teorii cu privire la fidelitate absoluta, profesan-o si pretinzad-o. Spunea ca fidelitatea este principiul lui de capatati, dupa care traieste. Si atunci cand isi incalca principiile, nu pot sa cred decat ca ele sunt false principii, care de fapt nu au nici o valoare si ca nu va putea trai dupa ele niciodata. Si ca sa fie totul perfect, o mai si minte pe iubita lui la despartire, spunand ca nu a intalnit pe nimeni. Oameni ca acestia nu valoreaza nimic.

In Romania viitorul este minunat!

Sfantul Petru da anunt de licitatie pentru executarea unui gard imprejmuitor pentru Gradina Raiului. Primul liciteaza un constructor african care solicita 5.000 Euro Justifica: 3.000 Euro materialele si 2.000 Euro manopera. Al doilea liciteaza un constructor italian care solicita 8.000 Euro si justifica: 3.000 Euro materialele si 5.000 Euro manopera pentru ca el este un constructor foarte cunoscut. Al treilea liciteaza un constructor roman care cere 25.000 Euro. El justifica Sfantului Petru: 10.000 Euro pentru tine, 10.000 Euro pentru mine si 5.000 Euro pentru african sa faca lucrarea!

Tuesday 31 March 2009

Reclame romanesti

Este o foarte mare diferenta intre a privi reclame la televizor si a le asculta doar, cu ochii in monitorul calculatorului de alaturi. De exemplu. Auzeam o reclama in care vocea "personajului principal" suna absolut inept, un adult care vorbea ca un copil retardat, fara dictie si reusind cu greu sa recite fluent cele doua fraze ale unei reclame pentru un produs x. Ma revolt cu voce tare, injurand castingul nepotrivit, si Dan imi raspunde:
- Tu stii cine-i asta de care zici tu ca e ca un retardat?
- Nu...
- Este unul din cei mai mari boxeri romani. E Leonard Doroftei! Si tu zici ca e retard?
- O fi, nu m-am uitat la ecran. Dar tu ai ascultat cum vorbeste? Eu nu i-am contestat performantele sportive. O fi cel mai bun boxer al nostru, dar daca stiu cine e, nu inseamna ca vorbeste mai bine.

Minunat! O stea a sportului romanesc. De apreciat. Dar cred eu ca vocea putea fi inlocuita cu totul, cu una asemanatoare, ca sa si sune bine. Romanii mai au mult de invatat la capitolul publicitate.

Wednesday 4 March 2009

Similaritati

Am gasit pe onesentence.org urmatoarea propozitie:

"I was a Jedi until I got my boobs and then was told I had to be Princess Leia and wait to be rescued."

Presupun ca aceasta propozitie a fost scrisa de o fata de prin America, dar in cuvintele acestea ma regasesc pe mine, copilaria mea si trecerea mea spre maturitate.

Friday 16 January 2009

Thank You Note

Dear Ex-Boss,

I would like to thank you for the opportunities that I have been given by your employing me. The position I had in your company helped me learn and develop my knowledge and skills as a photographer. I had exposure to many types of people, tasks and requirements and therefore I was able to take in a lot of information, which then served me as a basis for further development.

During the time in which you employed me, I was able to become a much better photographer than I was before, and I honestly appreciate the chance you have given me.

Sincerely,
D I M

Pentru ca Dan s-a mutat de curand cu serviciul, m-a rugat sa-i scriu a thank you note pentru fostul sef. Si pentru ca mi-am reinstalat sistemul pe PC nu de mult, dupa care am virusat calculatorul si am reinstalat totul din nou, acum nu-mi gasesc Wordul si am folosit blogul ca editor de text. Si daca textul era aici, l-am si postat. Simplu, nu?

Tuesday 2 December 2008

Fire si margele

***
E nasol sa fii femeie in Romania de azi, am constatat eu dupa ce am dat cu nasul de niste baieti in fatza carora, oricum o dai, esi rau:
Daca te futi esti curva.
Daca nu te futi, esti nefututa.
Daca te futi constant cu unu' singur, se aplica versurile Parazitii: "numai femeile aduse de-acasa-s belelele." (O stare de spirit)

***
Ma intrebam zilele trecute despre originea sentimentului patern, pe care mi-am dat seama ca nu-l inteleg. Sentimentul matern mi-e clar de unde provine: e simplul fapt ca femeia poarta in sine o noua fiinta, o simte crescand si miscand, ii da nastere, cu durere, si o alapteaza. Dragostea materna apare instinctiv. Dar tatal? Dragostea lui pentru copil de unde provine? Copilul lui cum ii devine drag? Este pentru ca e odrasla femeii pe care o iubeste? Ma indoiesc, pentru ca sunt si oameni care fac copii cu femei pe care nu le iubesc. Este pentru ca ii impune societatea, ca datorie de neinlaturat? Este grija pentru propriul lui cod genetic transmis? Sau este un fel de atasament pe care il dezvolta in timp, asa cum s-ar atasa de un catel?

***
Oare Ana lui Manole chiar e zidita acolo? Cam asta ma intrebam eu uitandu-ma lung la locul insemnat de pe zidul bisericii, unde se spune ca este Ana. Sunt convinsa ca tehnologia moderna ar putea stabili daca in zid se afla ramasite umane, sau este doar un mit. Si de asemenea sunt convinsa ca nimeni nu vrea sa caute. Daca legenda este adevarata, se adevereste un fapt sinistru. Daca legenda este neadevarata, ar fi putin dezamagitor, pentru ca inseamna ca este doar o minciuna. (Dar daca Ana era o oaie?)

***

Mi-e dor de Barcelona. Mi-ar placea sa ma intorc in orasul acesta cu multe fetze. Barcelona este un oras cu plaja, mare si soare arzator, si ca atare are aerul acela de vacanta si de libertate. Barcelona este un oras de cultura, arhitectura si pictura si vizitatorii au ce vedea pe strazi si in muzee. Barcelona este un oras industrial, cu fabrici si blocuri, unde muncitorii au iesit pe strazi sa protesteze atunci cand a fost cazul. Barcelona este un oras cu strazi inguste, pietruite, intre cladirile medievale, cu balcoane pline de rufe intens colorate, fluturand in vant si in soare. Barcelona este un oras cu oameni prietenosi acolo unde nu sunt turisti, sau cu turisti si fara oameni. M-as intoarce azi, doar sa ma mai plimb putin pe strazi.

***
Daca esti obisnuit cu un status quo, orice schimbare este greu de suportat.

Friday 28 November 2008

Bloody sunday

Zilele trecute ma intrebam in gand oare cum reusea mama sa se taie atat de des facand mancare, ca eu nu m-am taiat niciodata pana acum la bucatarie. Ei, ieri am aflat, pe cand ma prefaceam ca stiu sa gatesc. M-am taiat cu cel mai mare si mai ascutit cutit din casa, fix in buricul degetului mare de la mana dreapta (pentru ca fiind eu stangace, stanga manuia unealta periculoasa).

Si pe cand lasam sa picure in chiuveta suvoiul de stopi densi, visinii, ma intrebam daca imi va ramane cicatrice pe amprenta, si daca asta ar avea vreun efect la politie (nu ca ar fi interesat pe cineva sa-mi amprente pana acum). E clar, cred ca am vazut prea multe filme politiste in ultima vreme.

Monday 17 November 2008

Profesii

Copil fiind, existau pentru mine anumite profesii invaluite in mister. De exemplu, in capusorul meu cel mic, nu intelegeam cum faci ca sa devii sofer de autobuz. Cativa ani mai tarziu mi-am dat seama ca nu-i asa o problema, doar iti iei permis de conducere profesionist si te angajezi la compania de transport local. Dar aviator? Cum ajungi sa zbori pe avion? Ei, e o scoala si pentru asta, militara sau civila. Dar asitenta medicala, strungar, tapiter? Si cum ajungi sa lucrezi la gara?

Si profesor? Profesorii sunt insa un capitol aparte. Nu puteam sa mi-i imaginez facand altceva decat citind sau scriind. Si intotdeauna trebuia sa aiba haine frumoase. Abia dupa vreo 5 ani de scoala mi-am dat seama cu uimire ca si ei sunt ca toti oamenii, ca fac si ei cumparaturi, ca au o familie, ca spala vase si haine, ca acasa poarta papuci de casa.

Au trecut anii si am aflat cam ce fel de scoala trebuie oamenii sa faca pentru meseriile astea. Dar inca mai sunt unele care ma eludeaza. Ce trebuie sa faci ca sa ajungi mecanic de locomotiva? Sau cum ajungi vatman pe tramvai? Iti iei permis de conducere categoria T? Dar pentru metrou?

Wednesday 5 November 2008

La aniversara

Ca barbatii uita zilele de nastere, e lucru stiut, dar atunci cand cel care uita e propriul tata, lucrurile devin ceva ma triste. Ieri, cand mi-a mai crescut o petala, am vorbit cu tata de doua ori, fara ca el sa-si aduca aminte ceva... Nu i-am amintit, dar nici nu mi-a placut.

Noroc de iubit si de prieteni dragi, care mi-au facut o seara frumoasa.

Wednesday 7 May 2008

Ce vezi la Barcelona si nu vezi in Romania

Palmieri pe strada

Papagali in libertate

Tramvai SF, cu camera in loc de oglinda retrovizoare, comod, silentios si ne-zgaltaitor

Banda de biciclete, care chiar se respecta

Loc de parcare pentru scutere

Multe scutere si biciclete

O singura masina parcata aiurea in trei zile

Oameni care canta pe strada si nimeni nu se uita ciudat la ei

Ratze prietenoase, chiar tupeiste, care isi baga capul sub haina ta ca sa caute de mancare

Metrou foarte bine marcat

Incaltaminte deschisa la culoare, care dupa o zi de plimbare ramane la aceeasi culoare pe care o avea dimineata

Oameni care danseaza in piata publica

Oameni binevoitori, care se ofera sa te ajute cand te vad ca te uiti lung pe o harta, sau care iti atrag atentia ca iti aprinzi filtrul de la tigara

Punkeri, adica "the real shit", cu infatisare de semi-boschetari, si care sunt dispusi sa-ti dea in gura doar pentru ca te-ai uitat prea lung la ei

Arta la tot pasul, uneori produsa din resturi (de ex, cutii goale de bere).

etc

Wednesday 30 April 2008

Taximetristul si maritisul

Putin ametita de calatoria de 8 ore, coborasem din tren in soarele cald al Clujului si, ascultand de unele imbolduri fiziologice, am hotarat sa iau un taxi spre casa.

-Liber?

-Sigur!

Taximetristul era un pusti blond, cret si dragutel, foarte vorbaret si cu aere de cool, sustinute de marimea ochelarilor negri de soare, ultima moda, desigur, de pe fatza sa. Dupa o peroratie despre cum se produce inghesuiala in trafic, s-a apucat sa ma intrebe diverse. Dupa un an si ceva de Bucuresti, accentul lui pronuntat ardelenesc mi se ascutea in timpane.

-De unde vii?

-Din Bucuresti.

-No, io am facut armata acolo, am sta vreo 7 luni, da nu mi-o placut!...

-A, eu n-am probleme.

- [teori edespre cum sunt nashpa oamenii la capitala] Si cu taximetria cum e? Cum sunt tarifele?

-Depinde, la Bucuresti tarifele variaza, nu-i ca aici, unde toata lumea are tarif la fel. La Bucuresti gasesti tarife intre 1,6 lei pe km si 1, 8; si la firmele de lux, mai mult

-Serios?

Se uita la mine cu ochii mari si nu-i venea a crede ca se poate ca lucrurile sa stea si altfel decat cum stie el.

-Si tu cum ai ajuns la Bucuresti? Te-ai maritat?

-Nu, am plecat pentru un job. A fost aproape intamplator.

-Ahaa...

Parea foarte nemultumit de decizia mea. Am mai facut, cand unul , cand altul, o serie de considerente despre bucuresteni si viata la Culj versus viata la Bucuresti, dupa care ma intreaba daca nu ma intorc.

-Pai eu de unde sa stiu? Lumea-i mare. Bucurestiul e doar un pas, cine stie, poate plec si mai departe.

-Hai serios, vrei sa ramai la Bucuresti pentru totdeauna? Nu te mai intorci?

-Cine stie, poate ma marit la Bucuresti, i-am zis, cu gandul la intrebarea lui de mai devreme.

-No, hai tu numa inapoi, ca te cer eu in casatorie!

[ sigur, era visul vietii mele sa ma marit cu un taximetrist!]

Thursday 24 April 2008

Puzzle de primavara

Acum un an (si ceva) deschideam ochi proaspeti catre cerul Bucurestiului, pe atunci nou si necunoscut, o mare de posibilitati. Acum un an imi aduc aminte ca scriam despre primul copac inflorit pe care l-am vazut. Acum un an imi era frica sa nu ma pierd in furnicarul de oameni si de strazi, imi era frica sa iau un taxi de una singura, ca sa nu ma plimbe in exces…

Acum doar am remarcat intr-o zi ca sunt copaci infloriti. Acum stiu aproximativ unde ce este, incotro sa ma duc, poate chiar si cu ce mijloc de transport, de unde se cumpara ciorapi, baterii si alte lucruri simple sau mai complicate, taximeristii au incetat sa mai fie figuri hidoase, ce vor sa stoarca si ultimul banut. Acum, Bucurestiul nu ma mai asteapta cu miros de vanilie la metrou, ci cu inghesuiala si certuri in tramvaiul 41 si cu iz de urina in pasajul din Piata Presei Libere.

Mi-s dragi insa oamenii care umbla printre blocuri, strigand „Fiare vechi, fiare vechi cumparam!...”. Ei imi aduce aminte de doua lucruri: geamgii din Cluj, care umblau cu o rama de lemn in spate, cu sticle de geam pe ea, si strigau, cum poate mai striga si acum, cu o intonatie alungita si inconfundabila „Geamuuuuuuri! Geamuuuuuuri! Io’s cu geaaaamurileee!.....” Celalalt lucru de care imi aduc aminte, este dintr-o memorie dobandita mai ales din literatura interbelica, in care se descria un intreg comert stradal, cu diversi vanzatori ambulanti, care vindeau cele mai variate si mai pestrite lucruri. Culmea, comertul acesta de strada s-a pastrat. Poate nu la fel de pitoresc ca pe vremuri, dar mai exista. Sambata dimineata ma bucur sa ma plimb pe un anume trotuar, intre piata din Drumul Taberei si statia Dr. Taberei 34, pentru ca acolo se practica acest fel de comert bland si prafuit. „3 bureti la 1 leu”, sau „lapte proaspat, bun! Ieftin, doamna, ieftin!”, sau „1 leu esarfa, domnisoara....” Aceasta din urma era o pensionara, femeie normala dar cu pensie mica. „50 de bani de paine mai am, si pensia vine abia joi!”. Am luat doua esarfe si i-am dat 10 lei. Mi-a multumit exagerat, tinandu-ma de brat. Bratul a carei mana tinea tigara... Eu voiam doar sa ma lase sa fumez...

Mai incolo, pe o banca la soare, un grup de pensionare povestesc diverse. Una din ele are pe brate o cutie de margele si cercei. Evident, nu ma pot stapani si cumpar ceva de acolo. De o luna stau zorzoanele in dulap, si eu inca nu le-am purtat, cica astept ocazia potrivita.

Puterea obisnuintei. (...) In a saptea (oare a saptea?) zi, o oaie a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort. In fiecare zi lucratoare ma stradui sa ajung la birou, cat de cat la timp, cu tramvaiul 41. Intr-o seara, trebuia sa cobor la Crangasi, sa iau metroul si sa ajung intr-o cu totul alta directie decat Piata Presei. Sedeam linistita in tramvai, era caldut, comod, eu pierduta in ganduri... si constat ca am ajuns destul de aproape de Piata Presei. ...s-a intors cu lupul mort. Cobor, ma intorc, merg 3 statii, Crangasi. Puterea obisnuintei....

Tuesday 25 March 2008

Administrare pe cale orala

Cum adica 3 mui? Si mai ales, cum arata o muie din cutia aceea?

Tuesday 12 February 2008

Gol

Candva ma simteam bine eu cu mine. Imi eram de ajuns. Azi nu mai e asa. Nu stiu ce am pierdut pe drum, dar cand sunt singura ma simt golita de tot si de toate. Prezenta unui partener, indiferent care ar fi el, nu e decat o rezolvare temporara si superficiala a golului si nu rezolva problema. Inca ma mai intreb de unde sa incep sa ma umplu din nou..

Tuesday 29 January 2008

Eu, versiunea de sarbatori

Noroc de colegii de la Creatie, care mai vin cu idei... ;))

Thursday 13 December 2007

Vampirul macelar

Am fost ieri, la solicitarea unui colag care are o ruda bolnava de cancer, sa donez sange. A fost... de cosmar. Mai intai intrii intr-o sala mare, fara geamuri, cu vag aspect de cripta, unde stau oameni care asteapta... nimeni nu-ti spunce ce trebe sa faci, unde sa te duci... decat cei care au fost inaintea ta, si deja stiu ce e de facut. Urci la etajul 1, unde doua cucoane foarte plictisite iti spun cu mare greatza sa le lasi buletinul pe masa, apoi te intorci in cripta si mai astepti. Dupa un interval oarecare, iti (aproape) auzi in difuzoare numele, si numarul cabinetului catre care trebuie sa te indrepti, urci din nou la etaj, completezi un chestionar, ti se ia temperatura, tensiunea, eventual ti se asculta si inima, dar nu neaparat, si te trimit pachet sa ti se faca analiza de hemoglobina si cea de grupa sangvina, desi tu stii foarte bine ce grupa ai. Dupa care ti se indica sa urci la etajul 2, unde mai astepti, pana cand cineva iti striga numele... si intrii la camera de exangvinare. Pana aici, toate bune.

Am fost intinsa pe un semi-scaun-semi-pat, si un nene a infipt expert un ac gros in vena, cu iesire catre o punguta. Dupa 5 minute, aparatul pe care era punguta, incepe sa piuie. Cica nu-mi curge sangele afara indeajuns de repede. Si se apuca nenea si suceste acul, si-l invarte, si-l mai soate putin, si-l mai baga, si-l mai misca, si imi venea sa mi se iste brusc un reflex in picior, catre capul dumnealui... Pana la urma constata ca mi-a curs sangele atat de incet, incat s-a facut cheag pe tub, si nu mai poate sa mai treaca nimic catre punguta. 100 grame de sange (cu tot cu cel din eprubete, menit analizelor de hepatita, hiv si alte asemenea, care se fac automat) donat, si game over.

Azi imi arata bratul de parca as fi folosit heroina o luna, ma doare de-mi vine sa ma sui in varful biroului, si toate astea aproape degeaba! Cum sa nu-mi fie ciuda?

Thursday 13 December 2007

Mare ti-e gradina, si multi nebuni au sarit gardul!

Stateam eu cu status "Caut chirie!" la messenger si, dupa cum zice vorba din batrani, "cine cauta, gaseste". M-a anuntat o prietena ca se muta din apartamentul in care a stat pana acum, daca vreau sa vin sa-l vad. Zis si facut. Mi s-a parut ok, chiria suportabila, acum hai sa gasim coleg(a) de apartament, ca totusi, sunt 2 camere si e mai ok sa imparti chiria pe din doua. Din nou, status pe messenger: "Caut coleg(a) de apartament". De data aceasta n-am mai avut noroc. Din prieteni si cunoscuti nu s-a ivit nimeni, sau cel putin, nu la timp. Asa ca am procedat la faza urmatoare: anunt pe cautcoleg.ro, de unde am primit multe raspunsuri, unele mai in conformitate cu cererile mele, altele mai putin, dar este un raspuns care.... le intrece pe toate. Un... personaj incerca sa ma convinga sa-l iau cu mine in casa trimitandu-mi un mail cu povestea vietii lui. In urma acestui mail am decis ca nu are nici o sansa. De ce? Et voila:

Buna!

Dupa cum am promis, iti scriu acest mail din dorinta de a ma cunoaste mai bine... Nu neaparat tu pe mine, cat mai ales eu, pe mine insumi. :)

Nascut in 22 09 `79 in Bucuresti sect 4. Lasat la 2 ani pe o banca in Gr. de N., cu poze de la botez si certificat de nastere in hainutze. M-a luat de acolo o familie care se intorcea de la mare, o familie fara copii din Alba Iulia. M-au crescut fara sa ma adopte pe numele lor, pana la 16 ani, cand s-au stins intr-un accident de masina. Bineinteles, casa a revenit rudelor lor de gr. 1, iar eu m-am "trezit" in strada, negasind intelegere si compasiune la nimeni.

Incepand din acel moment, am trait un cosmar, nu din cauza situatiei ca atare, cat din pricina faptului ca, facand investigatii, mi-am gasit mama si fratii (CULMEA!!!) tot in Alba-Iulia, de data aceasta in oras, (eu stateam cu adoptivii in Sebes). Le-am facut o vizita, "mama" s-a aratat surprinsa 1-ma data apoi m-a luat cu texte s-o iert ca a fost tanara si nu a gandit atunci ce inseamna a avea un copil... etc etc. Am iertat-o... si m-am mutat la ea. Ma intelegeam de minune cu fratii mei, mai ales ca munceam si le dadeam bani toata ziua :P.

Asta a fost pana de curand, cand mama s-a "cuplat" cu un betiv (tatal meu natural a murit) pe care nu-l pot suporta... l-am lovit deoarece incerca sa o loveasca pe sora mea care era gravida... si de-atunci nu mai locuiesc acolo.

Present days >>> In prezent, am muncit la o firma de securitate din Bucuresti, stateam in ap de protocol si am renuntat, deoarece seful meu m-a lasat cu ochii in soare tocmai in Botosani, unde ma aflam in interes de serviciu.

Am terminat liceul HCC profil En-Fr, am dat mai departe la litere si am reusit dar nu am terminat nicodata studiile... cred ca iti inchipui de ce. Am mai multe calificari, electronist sist. securitate aprobat ISCIR, Insp. Resurse Umane (Eurocor, studii finalizate), dep R-TV (curs finalizat cu diploma) si altele ... Toate acestea si totusi nu te angajeaza nimeni, daca nu ai undeva un domiciliu stabil.. stii asta. Iar daca totusi o face, isi bate joc... atat stiu angajatorii din ziua de azi... sa profite, mai ales in Bucuresti.

Am avut atelier reparatii Tv - l-am desfiintat ca nu mai mergea, am predat Ed Muzicala la Clubul El. in Sebes 3 ani, cu "pile", am dat meditatii de pian si En-Fr (la un moment dat am avut peste 40 de copii de meditat pe saptamana), am cantat si intr-o formatie (ai mai jos atasata 1 din cele foarte multe piese compuse de mine; cant la clape si vocea a 2-a; sper sa-ti placa)... si-am mai facut multe altele, poate o sa-ti povestesc candva...

In plan sexual, am avut o singura prietena, care era un "copil" pe langa mine... am fost doar un moft al ei... cand mi-a fost greu si nu am putut-o vedea o zi sau doua din terte motive, nu a inteles si a dat cu piciorul unei relatii care putea dainui o vesnicie (din p-ctul meu de vedere)... si o prietena cu care urma sa ma casatoresc, dar la fel, a dat cu piciorul fiind "vrajita" de un coleg de-al ei din liceu... acela a convins-o sa avorteze copilul nostru pe care mi-l doream foarte mult.

Cam asta este in mare situatia... au fost momente grele, in care poate ca nu aveam incotro sa alerg, nu aveam ce manca si dormeam in parc... nu mi-e rusine sa spun asta... Dar tot timpul am avut acea 'hotarare' si/sau determinare de a reusi prin propriile puteri, de a nu depinde de nimeni, de a nu face ceva ilegal cand se poate trai prin munca. In perioadele de singuratate care sunt foarte frecvente, minute, ore, zile in care ma invart in valcarmul acesta de oameni si totusi, ma simt singur (seule - de aici si ID-ul)... si stau si ma rog lui D-zeu sa "indeparteze acest pahar de la mine" deoarece asa, in stilul acesta nu mai rezist mult.

Nu vreau sa fie trist acest mail, dimpotriva, el reflecta o biruinta (oare?) asupra necazurilor, problemelor cotidiene sau asupra unui destin crunt, asupra unui lant al slabiciunilor care pare ca nu se mai sfarseste.

Te las pe tine sa tragi consecintele din ceea ce ai citit mai sus.

Retine, te rog, ca am fost foarte deschis ; tot ce vreau este prietenia ta si incredintarea ca vei fi acolo 4 me.. ceea ce eu pot sa promit si-mi place dupa cum o sa vezi, sa ma tin de promisiuni.

Asta este tot deocamdata. Sper ca nu o sa te plictisesti citind acest mail, o sa mai fie multe altele in care o sa incerc sa "descurc" ceea ce viata asta nedreapta a incurcat.

Mult succes in ceea ce faci si fie ca D-zeu sa-ti daruiasca ceea ce-ti doresti cel mai mult!

Ms de atentie,

Dany

Tuesday 4 December 2007

Cutia cu fusta si alte aventuri in Wonderland

M-am mutat. Din nou. De 2 zile muncesc din greu impreuna cu colegul meu de apartament ca sa facem din apartamentul ala un loc traibil. Chiriasii prealabili probabil nu au avut nici dorinta si nici timp sa sorteze toate chestiile ramase acolo din batrani. In primul rand, am ascuns toti cateii si domnitzele penibile de portelan ce decorau oribil vitrina din camera mea, apoi am procedat (mai mult Alex decat mine) la curatarea si debarasarea camarii.

Camara e un loc magic. Contine toate lucrurile pe care le poti imagina, si chiar unele care nu credeai ca pot sa existe. Printre lucrurile imaginabile, se aflau pahare de mustar din era comunista - pahare din acelea groase si butucanoase de sticla, cani cu flori pe ele, si diverse obiecte scoase demult din uz si pline de praf. Din seria imaginabil, dar gretos, se aflau muraturi atat de vechi ca erau aproape in stadiu de putrefactie, piper antic, zacusca din vremuri imemoriale. Acestea toate au zburat gratios catre ghena. Si din seria inimaginabil, doresc sa precizez un singur obiect: o cutie cu fusta. Jur ca asa ceva n-am crezut ca se poate face. Apoi cineva si-a facut mila de mine si mi-a zis ca asa ceva se foloseste drept dar de nunta... :))

Mai avem vreo 2 zile de munca sustinuta ca sa scoatem locul la lumina cu totul. Tineti-mi pumnii. :)

A, si sa nu uitam omniprezentul tablou din casele romanilor, cu cosul cu ramuri inflorite de liliac in diverse nuante, care rezida imperial la mine in camera pe perete, si care nu poate fi scos, ca ramane peretele gol si cu urma. Cred ca voi lipi un colaj de poze decupate de pe te miri unde peste el.

Monday 3 December 2007

Ana sais...

Ana sais...

Ana se daduse pe maini cu crema de la mine. Cand am muscat-o de mana m-a 'lovit' cu urmatoarea replica:

"Dupa ce ca ai plantat bale in gradinita de semne pe care mi le-ai lasat, iti mai si gusti din propria crema!"

Monday 26 November 2007

Xerox, chiloti si pompe funebre

Xerox, chiloti si pompe funebre

Pe strada Horea in frumoasa urbe Cluj, langa facultatea de litere era un magazin in care, daca intrai, te trezeai brusc in Wonderland. Avea de toate: xerox, produse de papetarie, flori, jerbe si coroane, decoratiuni interioare si lumanari (decorative si de morminte), farduri si cosmetice, lenjerie, haine si accesorii de imbracaminte, asternuturi, fete de masa, etc, SI.... Pompe funebre. Adica sicrie, accesorii pentru sicrie si cruci. O combinatie minunata. Incaperea mai mare, din fata, gazduia toata diversitatea de obiecte, mai putin sicriele, care erau ostracizate in camera mai mica din spate.

Sesiunea de vara, eu la coada la xerox, ca tot studentul "constiincios". O cucoana se uita la un costum de baie, si a intrebat-o pe vanzatoare daca poate sa il probeze, si unde. Sigur ca se poate proba! In incaperea din spate! Mai lipsea un anunt in geam: "Cabina de proba decorata cu o gama variata de sicrie, pentru toate gusturile si dimensiunile"

Bwahahaha!

Tuesday 13 November 2007

Exorcizare

Azi mi-am exorcizat nervii tuzandu-mi parul. Pornisem cu intentia sa imi fac o ferza frantuzeasca, dar cand am inceput sa tai, m-am razgandit. Rezultatul se vede in poza de mai sus. Din pacate, poza nu reda si culoarea. Voiam sa imi vopsesc parul rosu aprins, si mi-a iesit un fel de roz, mai ales pe suvitele din fata, unde e mai deschis la culoare. ;)) Si, fiindca am trecut cu bine de sesiunea de "terapie intensiva", viata brusc pare mai frumoasa... Sper sa nu mai am o criza majora in curand, pentru ca nu mai am prea mult par de taiat...

Sunday 4 November 2007

Cine fuge mai repede de proprietara nebuna?

Eu, eu, eu!

In postul anterior redam prima conversatie pe care am avut-o cu proprietara garsonierei unde urma sa ma mut. Conversatia de fata a fost de jumate amuzanta, de jumate absurda, si mai presus de toate, ridicola si... unica in felul ei. Continuare:

In ziua urmatoare am mers sa facem schimb de bani si chei. Toata treaba ar fi trebuit, in mod normal, sa dureze jumatate de ora. A durat trei ore, timp in care mi-am luat si mai multa m... ahem, am exersat arta negocierilor. Si de data asta n-a mai fost amuzant. A fost stupid si jignitor. Si foarte stresant. Dar, pana la urma schimbul cheie-bani a fost executat. Am si scris, dupa dictarea babei, cu manuta mea proprie si personala, o hartie care decurge asa:

"Subsemnata Baciu Iraida, identificata cu CI serie numar, eliberata de Pol. Mun. Cj Napoca, la data de, cu domiciliul stabil in Mun Cj N, Stra, nr, ap, prin prezenta decalar ca am platit suma de 400 RON doamnei Pana Aurelia, Bd. 1 Mai, bl. C13, ap 44, Bucuresti [n-o cautati acolo, ca baba locuieste de fapt prin Vatra Luminoasa pe undeva], reprezentand chiria pe o luna pentru apartamentul cu adresa mai sus numita [care din doua, imi venea sa o intreb] de la data 01 nov. 2007 pana la 30 nov. 2007. Ma oblig sa respect cerintele d-nei Pana, constand in:
1. Pastrarea si ingrijirea tuturor bunurilor din apartament, revenind asupra mea plata daunelor cauzate, [de parca urama sa ii daram peretii cu barosul! apropo, nu veniti sa-i punem o bomba mica? >:) ]
2. Sa nu introduc in apartament alte persoane in afara rudelor de sange, [in prima varianta incepusem sa scriu 'sa interzic in ap. accesul...' si m-a oprit, pe motiv ca nu suna bine :)) ]
3. Sa platesc cheltuielile de intretinere la zi,
4. Sa nu produc dezordine in bloc si sa nu deranjez locatarii."

Apoi urmau semnaturile de rigoare, si o fraza stupida: "Urmand din a doua luna de chirie sa intram in legalitate" Adica voia sa-mi fac flotant... si telefonul ei: 653.5135. Si... jur ca alta de genul nu mai semnez in viata mea!

Ei, asa s-au potrivit lucrurile ca in 1 nov sa fie prima mea zi de locuit in Drumul Taberei, dar si prima zi la un nou job. Si prin 'bunavointa' acestei cucoane, care nu mi-a dat voie sa intru in garsoniera cu o seara mai devreme, am aparut in prima mea zi ca un personaj foarte pitoresc, cu un rucsac mare in spate, si in bocanci... cand toata lumea era imbracata office! Si... cand a venit ora de plecat acasa, numai nu ma lasam dusa. Am mers catre noua mea casa cu o mare strangere de inima, asteptandu-ma sa o gasesc acolo, asteptandu-ma cu scandal. Ma astepta doar un biletel, scris cu creionul, care suna asa: "Domnisoara Ida, S-a reparat toul! [erau niste tevi pleznite] Este in ordine! Voi veni dupa lucrurile mele joi - 01 nov ora 18.00. Va rog sa aveti disponibil plusul cerut." Si se semna... Plusul cerut se refera la inca un milion, pe care mi l-a cerut in plus ca urmare a faptului ca s-a enervat ca am cerut sa fie facuta o citire a apometrelor la venirea mea in garsoniera.

M-am uitat la ceas: 18.37. Deci, a intarziat! Trebuie sa apara din clipa in clipa. Ma uitam tamp la bilet si simteam cum ma strang peretii ca intr-un corset, ca n-am aer, ca nu vreau sa vin acasa in fiecare seara cu stresul ca s-ar putea s-o gasesc acolo, si sa am parte de alta tura de scandal. Si m-am hotarat: nu merita sa-mi toc nervii, sa-mi omor neuronii pt o baba proasta si nebuna. L-am sunat pe Sergiu, un prieten bun, si l-am rugat sa vina cu masina sa ma ia cu bagaje cu tot. Am sunat-o pe matusa-mea sa-i zic ca momentan revin la ea pana imi gasesc alta varianta de chirie, si apoi pe colega care mi-a propus garsoniera, sa-i zic ca plec, ca imi iau banii inapoi si ca nu vreau sa o mai vad pe maica-sa niciodata. Femeia si-a cerut mai multe randuri de scuze, a zis ca imi inapoiaza banii si apoi am murit de nervi vreo doua ore pana a venit Sergiu dupa mine. Umblam ca leul in cusca. Am compus si un bilet pt baba, care suna cam asa:

"Doamna Pana, V-ati purtat cu mine mai urat decat oricine in toata viata mea, motiv pt care nu mai doresc sa stau aici. Cheia o veti gasi la administratoare. Ida" Si apoi m-am razbunat. Intr-un mod indeajuns de discret, si nedestructiv. Multi oameni tin pe frigider magneti draguti sau funny, sau etc. Ei bine, baba tine un magnet cu iconita. Am intors iconita cu capul in jos! Stiu ca e o copilarie, dar m-am usurat si eu un pic :)

Dupa ce m-am vazut cu toate bagajele in masina, si in drum spre matusa mea, brusc mi-a revenit buna dispozitie si zambetul pe fata. Sper sa reusesc sa sterg cu radiera momentul asta. As prefera sa nu o fi cunoscut niciodata pe baba cu pricina, si ii doresc sa i se intoarca ce mi-a facut cu varf si indesat.

Incet incet, imi revin pe linia de plutire... cu oarece mici modificari :) Acum, faptul de a avea par de pisica pe haine tot timpul, de exemplu, brusc nu mi se mai pare un capat de tara.

Saturday 3 November 2007

Chirii si proprietari

Conversatie cu proprietara garsonierei in care ma voi muta:
-M-a zis Veronica ca ai prieten...?
-Da.
-Si te viziteaza?
-Da.
-Nu, asa ceva nu se poate. Asta nu e loc de dezmat, nu-ti dau garsoniera la pretul asta [4 milioane/luna] ca sa-ti bati joc de casa mea. [plin de icoane pe toti peretii]
-Bine, dar nici in vizita, ziua?
-Domnisoara, eu nu sunt naiva. Nici poveste.
-Bine, atunci nu va veni.
-Si eu cum stiu ca nu va veni?
-Pai... va promit. Si am obiceiul sa ma tin de ceea ce promit. [sa-mi trag ceasul, n-am mai lins pe nimeni in cur in halul asta]
-Vezi ca ai vecini, si peretii au ochi. Aici n-a mai stat nimeni de 3 ani, iti dai seama ca toata lumea va sta cu ochii pe usa asta.
-Da, da, pai tocmai in ideea asta ziceam ca nu va veni... [aoleu, multa muie tre sa mai iau]
-Dar, prieteni, amici, pot sa chem in vizita?
-Domnisoara, asta nu e discoteca! Cu prietenii va intalniti la cofetarie. [vezi sa nu] Eu tin mult la lucrurile din casa, e si o chestiune de igiena. Tin la vana, la vasul de WC, si nu doresc sa trebuiasca sa schimb vasul de toaleta dupa ce plecati de aici! [pai tu ce crezi, ca prietenii mei sunt boschetari? culesi din strada? ca au lepra, sifilis, sida, cancer, ciuma bubonica, etc?]
-Bine...
-Stiti povestea, ca mai demult a fost un copil aici, nu?
-Da, mi-a povestit Veronica...
-Si stii si finalul, nu?
-... nu sunt sigura daca imi aduc aminte...
-I s-a spart o teava sub chiuveta de la bucatarie, si cand am venit sa reparam, era plin de reviste porno sub chiuveta. Si ce reviste... lucioase, scumpe! Si noi nu-i ceream chirie, ca bietul copil! Am stat cu sotul meu dupa aceea o dupa amiaza intreaga sa le rupem bucatele, ca sa nu mai... Copilul era orfan, dar foarte talentat. A intrat primul la liceul de arte plastice, era tot timpul al doilea in clasa, si ne-am gandit sa-l ajutam... Si... uite cu ce ne-am pomenit! Apoi ne-au zis vecinii ca tot vine cu o fata... Am venit aici si l-am confruntat. A recunoscut! Si, vai ce gretos, am gasit prezervative peste tot, inclusiv intre farfurii in bucatarie! Am suferit mult ca a trebuit sa-l dau afara, dar asa ceva...!!! Am suferit mult, m-am dus la preot si m-am spovedit, i-am spus ca-mi pare rau ca l-am dat pe copil in strada. Si preotul a spus "da bine ai facut, nu-ti mai face scrupule!" Da, am suferit mult. Deci, domnisoara, suntem o familie cu morala [vad, e plin locul de icoane, pfuuu] si nu vreau sa se pangareasca peretii astia.
-.......
-Si cu prietenul tau de ce nu te casatoresti?
-Pai, poate o sa ne casatorim mai incolo [sau nu, care-i treaba ta?] dar acum e prea devreme. Suntem impreuna doar din august.
-Pai si ce astepti? Un om, daca-l cunosti, si daca iti place, trebuie sa-l tii. Te-ai bagat in sufletul lui sa vezi cum gandeste? L-ai dus la biserica? L-ai intrebat daca stie tatal nostru?
-...... [eu sunt anti biserica, el e anti biserica... de-ai stii tu ca planuiesc sa dau jos toate icoanele...]
-Ai 27 de ani, ai o varsta, mama ta nu te intreaba de ce nu te mariti cu el?
-Aaa... nu! Mama a zis ca e decizia mea, si sa numa grabesc. Daca ma casatoresc, vreau sa o fac o data si bine. Sa ajungem impreuna pana la adanci batraneti ca bunicii mei. [mama,ce texte pe mine! bleah!]
-Domnisoara, viata e plina de surprize. Crezi ca daca astepti mai mult, se schimba lucrurile cu ceva? Nimic nu e o garantie. [da, stiu, esti la a doua casatorie, dar cu o isterica ca tine, nici nu ma mira!]
-Dar e bine totusi sa incerci sa cunosti omul cat mai bine.

etc etc etc

Tuesday 30 October 2007

Eternul "azi"

Iar e azi. Tot timpul e azi. Si marti, si miercuri, si in toate zilele saptamanii, e azi. Nu putea azi sa fie maine, sau ieri? De fapt, azi vreau sa fie acu o saptamana, sau peste o luna. De ce azi? Iar azi? Azi e o zi de kkt, azi as prefera sa nu fie azi, sa nu fie deloc, sa nu fie zi, sa nu fie timp si eu sa nu fiu.

Tuesday 30 October 2007

Bucuresti versus Fayeteville

ida baciu: fii atent ce comunist suna:
ida baciu: Technology precincts usually include at least one Sciece and Technology Park among numerous other components and seek to engage the wider community with a sense of ‘collectiveness’ and common purpose.

Mircea: mai, nu e ca suna
Mircea: este. pur si simplu, socialismul o pierdut in europa de est dar o castigat america.
ida baciu: mda, s-a cam dus pe pula lupta americanilor contra comunismului
ida baciu:
Mircea: adio, gata. nimeni nu ii mai socialist ca ei.
ida baciu: cam asa
ida baciu: na, faza ii ca seful meu vrea sa i sa faca aci, in bucale, un parc tehnologic de cercetare
ida baciu: si, evident, ca a cautat materiale de pe peste tot unde o gasit,
Mircea: lol bine bine
Mircea: lmao in bucuresti
ida baciu: si evident, je i-am tradus cea mai mare parte
ida baciu: da, in colaborare cu universitatea tehnica, si maturi
Mircea: bei, fraieru lumii, ca el crede ca ii dupa capu lor de clerks, cercetare se face unde vor cercetatorii sa stea, nu unde niste birocrati s-ar simti bine.
Mircea: bucuresti, cel mai imputit oras din cate am vazut io in toata lumea, de departe
Mircea: poate fayeteville, alabama sa se mai apropie de asa culmi de cacariseala

Wednesday 17 October 2007

Talente gospodaresti, lacul de pe alee si varia

Daaa.... sunt un mare talent in ale gospodariei. Episodul 1. Am inceput prin a-mi cumpara tirbuson, ca sa nu mai salivez in sec la cele 4 sticle de vin din colectia personala (nu, la tuica de acasa nu am dop de pluta) si o strecuratoare pentru lapte. Dar mai apoi am constatat ca nu am sare si nici hartie igienica. Si cum nu urma sa ma sterg la dos cu tirbusonul, nici sa dau gust la mancare cu strecuratoarea, dupa cateva zile m-am hotarat ca ar fi momentul prielnic sa imi cumpar si din astea. Episodul 2. Am gatit. Pui cu legume, pe care l-am ars in doua randuri, supa, pe care am reusit sa n-o ard, si porumb fiert, care de atata fiert era cat pe ce sa iasa copt. Episodul 3. Va urma...

Aleea pe care ma deplasez eu pe propriile picioare intre statia de tramvai si intrarea in scara blocului face o curba pe parcurs. o curba inofensiva ca toate curbele, pana la proba contrarie: o ploaie abundenta. Curba s-a transformat in decurs de cateva ore intr-un adevarat lac, ce interzice accesul pietonal fara cizme de cauciuc sau barca. Lacul face si valuri la trecerea masinilor. Ei, sper sa sece la un moment dat.

Am in mp3 player 2 albume Amorphis (Tuonela si Tale of a Thousand Lakes), putin Lake of Tears, si ceva Kreator. Fetita (6 ani) unei colege de serviciu mi-a cerut instrumentul, ca sa asculte si ea la casti. Eram convinsa ca n-o sa-i placa muzica, fiind ea cam dura, si ca o sa mi-l returneze in 3 minute sau mai putin. Ei bine, am avut dificultati in recuperarea aparatului, pentru ca, se pare ca i-a placut!

Sambata am fost la o galerie de arta digitala, unde avea loc lansarea numarului 3 al revistei Otaku. Era frig si ploua, si strada, pe care o localizasem de pe harta, produce o intersectie intr-un loc. Ca sa aflu directia corecta de deplasare, am intrebat-o pe vanzatoarea de la magazinul de pe colt in ce directie se continua strada respectiva. Femeia imi indica "catre dreapta, acolo de unde vin masinile, e sens unic. La galerie mergeti?" Am raspuns ca in vis ca da, si am plecat stupefiata. De unde pana mea stia femeia ca ma duc la galerie? Am fatza de galerie?

Tuesday 16 October 2007

Piciorul de un metru

ida baciu: scuze ca am tacut, ma ocupam cu alte chestii
eu Alexandru: aa no bine
ida baciu: am de tradus unb text extrem de "interesant"
ida baciu: In total, there are 287 buildings in 51 parks that are not owned and managed by those parks, for an average of 5.6. The total square footage of these 287 buildings is about 17.1 million for an average of about 60,000 square feet per building and 336,000 per park.
eu Alexandru: hmmm
eu Alexandru: ce-i cu textul asta ?
ida baciu: o statistica
ida baciu: un fragment, de fapt, dintr-o statistica despre parcuri de cercetare
eu Alexandru: aha
eu Alexandru: cred ca as innebuni sa fac traduceri
ida baciu: unele sunt mai ok
ida baciu: dar asta e complet criminala, prin subiect in sine
ida baciu: e un text foarte arid
ida baciu: apropo, ca aprte din traducere, am facut si conversiile picior-metru si yard-hectar
eu Alexandru: da, chiar ca-i nasoala
eu Alexandru: vezi numai daca vezi textul "sa-mi bag picioarele", sa nu il traduci in metri

Tuesday 9 October 2007

Noua mea locuinta (bune si rele)

Ca tot omul picat din luna la Bucuresti sa munceasca si el ceva pe lumea asta, mi-am inchiriat si eu o camera intr-un apartament: doua camere, baie, bucatarie, hol si balcon. Partea proasta: locuiesc cu proprietarul; partea buna: proprietarul e de varsta mea si foarte ok.

In asteptarea mea, sus-numitul proprietar a lacuit parchetul din camera unde urma sa ma mut eu. Doar ca vanzatoarea i-a spus ca nu are nevoie sa puna intaritor in lac, asa ca, desi s-a uscat, lacul a ramas lipicios si eu ma deplasez pe el in sistem lip-lip-lip, auzibil din partea cealalta a casei. Ma consolez insa cu lampa din tavan, un glob cu schelet metalic invelit in hartie, marca Ikea, si cu veioza care e sora cu lampa de tavan. A fost dificil sa mut intrerupatorul veiozei, care sta pe podea si se cam lipise...

Baia e frumoasa.... cam verde pentru gustul meu, dar treaca... Deschizi usa la baie, nu de tot ca nu se poate, faci un pas, si daca vrei sa mai faci inca un pas, calci in vana, care e o mareata instalatie de colt, cu sistem de jacuzzi (care nu functioneaza din lipsa de electrician priceput la asemenea smecherii) si care nu permite statul in picioare in fata chiuvetei. Doar in lateralul ei. Deci, pana la urma, baia e o mare vana.

Masca de chiuveta functioneaza pe post de dulap de bucatarie, unde sed claie gramada diverse oale si olite, si obiecte semi-identificate. In rest, nici urma de dulap. Deschid camara, un dulapior mic-micut-miculut sade linistit pe frigider. E plin. Nici urma de raft. Ma intorc in camera si ma uit cu tristete la cele doua plase de borcane cu gem care se uita la mine cu interes. Dau din cap ca nu, si se intristeaza toate, lasand nitel capul in jos, la fel ca si umerii.

Bagajele tipa dupa mine sa le desfac, cica stau sa crape daca le mai tin asa mult. Deci, trebe sa spal dulapurile, care sunt jegoase peste poate.

Wednesday 3 October 2007

Mutari

Si... m-am mutat. Am plecat de la matusa mea, care m-a gazduit primele 7 luni ale mele in Bucuresti. Motiv ca mama sa se agite, sa vina pana aici, ca ii pleaca puiul in lumea mare, chit ca lumea mare e doar in alta parte a orasului. Sambata si duminica am tot dus bagaje la apartamentul unde locuiesc acum, si... am primit o gramada de cadouri :) Ma simteam de parca venise craciunul, hihiii. Canite, boluri, tacamuri, prosoape, mancare atat de multa ca ma tem ca se va strica inainte sa apuc sa o termin, fructe, vin de Cotnari, si o magnifica trusa de cutite.

Aseara a fost prima zi... ahem, noapte, cand am dormit la noua mea locuinta. Ajunsesem tarziu, cu inca un rucsac mare in spinare, ma durea coloana, eram foarte obosita, imi era foame si ma dispera ideea ca trebuie sa fac ordine mai intai ca sa pot sa dorm. Multe lucruri erau imprastiate peste tot locul, unele trebuiau distribuite in bucatarie/camara, ca sa pot sa-mi intind canapeaua sa dorm. Si ma iau eu cu harnicie sa-mi duc vesela nou primita catre bucatarie, si scap din mana exact cana albastra, cea care imi era mai draga. Mai intai ma supar, si imi aduc aminte de o alta cana albastra foarte draga sufletului meu, pe care am spart-o, si ma gandesc "i'm not meant to have a blue cup". Dar, pe urma... zambesc: cioburi de casa noua; trebe sa fie cu noroc :)

Am dormit precum cel mai lemn dintre lemne, si m-am trezit cu 5 minute inainte sa imi sune ceasul, zambind la soarele care imi inunda camera prin jaluzele.

It's the first day of the rest of my life! :)

Tuesday 2 October 2007

Help

Pentru cei care nu o stiu, Smaranda este Art Director dar si tanara artista.

In urma cu cateva saptamani Smaranda a primit o invitatzie de inregistrare pe pagina de art de la Saachi Art Gallery London (cel care a inventat S&S are o galerie de arta foarte faimoasa), deoarece ei au vazut lucrarile si au dorit ca Smaranda sa fie in banca lor de date si i-au oferit un free space pe pagina lor.

Acum, Saachi Gallery organizeaza un concurs on-line, la care Smaranda s-a inscris si unde pe baza voturilor vizitatorilor, ...daca ar cashtiga, poate sa isi expuna lucrarile la Saachi Gallery London.

Asa ca doresc sa va cer sprijinul, sa votati pentru Smaranda (Nota 10, ca merita) cu un click pe acest link

http://www.saatchi-gallery.co.uk/showdown/index.php?showpic=75994

Va multumesc!

Tuesday 25 September 2007

Cum sa arunci banii pe fereastra in mod eficient

Se constata ca bateria din mp3 player e gata. Se cumpara o baterie Varta long life, 3 Ron, si se baga in geanta. Mai tarziu, se inlocuieste bateria din mp3 player cu cea din geanta, care functioneaza 20 de minute si moare. Se injura si se cumpara o alta baterie, Toshiba alkalina, 2,5 Ron, lasand pe tejghea bateria veche, folosita ca model. Se ajunge la birou, se inlocuieste bateria din mp3 player cu cea nou cumparata, constatand cu ocazia asta ca bateria "noua" din mp3 player era de fapt o alta Toshiba mai veche si ca cea aruncata la magazin era de fapt Varta cea noua, care de fapt, nu avea nici o vina.

Arrrrrrggghhhhh...!!!!!!!!!!...

Tuesday 25 September 2007

De la Google la Blackle...

Daca Google ar avea ecran negru, luand in considerare numarul urias de vizionari ale paginii, calculele arata ca 750 mega watti/ora pe an ar fi economisiti.

Ca raspuns, Google a creat o versiunea neagra a motorului lor de cautare, numit Blackle, cu exact aceleasi functii ca si versiunea alba, dar, in mod evident, cu un consum mai mic de energie.


Ajutati la raspandirea vestii... folositi:



Blackle




Thursday 20 September 2007

Paulo Coelho si nivelele de lectura

Zilele trecute treceam pe linga Universitate cu cineva, si privirile ne-au cazut pe un poster care anunta aparitia ultimului roman al lui Paulo Coelho. Eu tocmai ma bucuram ca vad un afis care zice ceva mai interesant decit ultimul concert al celui mai la moda manelist, si il aud, cu surpriza pe acest cineva spunind ca Paulo Coelho il enerveaza. Ca nu stie de ce se innebuneste toata lumea cu scriitorul asta, ca e comercial. Si ce-i asa de grozav la “Alchimistul”, ca aia e o carte pe care o citesti intr-o dupa amiaza. Si il intreb daca a citit “Alchimistul” sau vreun roman de Coelho. Nu. Pai si atunci, in baza a ce iti dai cu parerea?

In primul rind, nu mi se pare o atitudine justa sa iti dai cu parerea despre ceva ce nu stii. Daca n-ai citit o carte, nu poti zice ca e proasta. Daca nu stii politica, nu poti zice ca X are o activitate de rahat, sau ca primul ministru e tampit, doar pt ca nu-ti place fatza lui. La fel, daca nu stii fotbal, nu poti zice ca jucatorul Y e un jucator prost, si ar face bine sa stea acasa. Si asta se aplica la toate domeniile.

In al dolea rind, scriitura nu e zarzavat, ca sa poata fi judecata dupa valoarea comerciala. O fi Coelho comercial, dar asta nu inseamna automat ca romanele lui sunt de calitate inferioara. Primul exemplu de scriitor comercial care imi vine in cap, e Charles Dickens, despre care nu poate nimeni sa spuna ca e un scriitor slab. Dickens a scris la modul cel mai comercial posibil: era mijlocul lui de trai. Mai multe din romanele lui, in frunte cu David Copperfield, au aparut ca foiletoane in ziare, ceea ce este vizibil in structura narativa, pentru un ochi atent si antrenat. Si cu toate acestea, Dickens ramane unul din scritorii redutabili ai Europei.

Si in al treilea rind, exista asa numitele nivele de lectura. La primul nivel, este povestea, naratiunea. Asta este partea aparenta si cel mai usor accesibila. Apoi, stratificat, mai sunt diverse alte nivele: substratul socio-culturalo-politic, structuri mitice, simbolice, antropologice, structura narativa, limbaj, si chiar si structura psihologica a scriitorului, etc. Nu-mi propun sa fac aici manual de teoria literaturii, asa ca nu voi continua. In functie de dispozitia cititorului, de bagajul sau de cunostinte, de capacitatea lui critica etc, cititorul poate sa ajunga la diferite nivele de lectura. Unii raman doar la poveste, altii ajung in substrat. Coelho are, intr-adevar povesti care se citesc usor. In ziua de azi, la stresul si goana la care sunt supusi toti oamenii, nici nu cred ca ar mai avea cineva rabdare sa mai citeasca literatura “grea”. Dar Coelho mai are si ceva pe sub poveste. Depinde cit de adinc te uiti. Si daca omul a reusit sa convinga critica literara ca e bun, eu nu ma opun acestei opinii.

In plus, daca stau sa ma uit bine, as putea sa dau si un alt exemplu de scriitor care are povesti facile: Pascal Bruckner, care este un scriitor respectat si apreciat. Copilul Divin, carte pe care am citit-o relativ recent, e o poveste. O poveste care se citeste usor, o naratiune care curge placut, putin suspans, putin umor… ingredientele unui roman care se vinde bine. Dar cine se uita mai de aproape, va vedea si o virulenta critica sociala, si cine mai are si o cultura/educatie filosofica, va observa ca romanul acesta discuta si probleme filosofice.

Si atunci, de ce sa fie Coelho criticat pentru ca este comercial?

Monday 10 September 2007

Tzatze de uz (abuziv) public

Sunt femeie. Am tzatze, cur si vagin. Nici unele din acestea nu sunt demontabile, asa incit trebuie sa le plimb cu mine prin oras. Dar asta nu inseamna ca le ofer spre uz comunitar, asa cum au unii impresia.

Aseara, ma urcam intr-un troleu, vorbind la telefon. Cei citiva tigani ce au coborit din troleu, au profitat de faptul ca aveam mina respectiva ocupata, si doi dintre ei au profitat, ca sa-mi puna mina pe sin. Le-am urat, cu dragalasenie, sa moara, ceea ce mi-a atras un val de injuraturi. Si pentru ca usa se inchisese intre timp, am continuat in gind, "sa va moara tot neamul de ciori, sa va moara la intrare de azi pina in 15 ani de-acum incolo, sa vi se rupa si sa putrezeasca in spini, fi-rea-ti voi a dracu."

Nu imi dau seama ce ii impinge pe unii la asemenea gesturi. Sa fie frustrare? Sa fie o dorinta bolnava de a iesi in evidenta in fata celorlati din grup? Sau o dorinta de a domina? Habar nu am. Dar ceea ce stiu cu siguranta este ca ma deranjeaza. Dupa cum ziceam, nu ofer vreo parte a corpului, indiferent care, nici macar degetul mic de la piciorul drept, spre uz comunitar. Ma scarbesc si comentariile pe care mi le aud pe strada, cu referire la diversele parti anatomice pe care le posed. NU ma intereseaza sa aflu ca lui X, sapator de santuri, sau muncitor pe santier, sau simplu trecator i se par apetisante diverse parti din corpul meu. Mi se rupe. Nu e problema mea. X oricum nu are nici cea mai mica sansa sa intre nici macar in cercul meu de cunoscuti, si cu atit mai putin in relatii intime cu mine. Asa ca ar face bine sa se abtina.

Ceea ce ma seaca si mai tare e ca probabil acesti comentatori-pipaitori stradali nici nu-si dau seama ce neplacut este. Pentru a-si da seama, cred ca ar trebui sa aiba o experinta similara cu cea pe care mi-a povestit-o C. (C. este un el): C. trecea prin parc, si un necunoscut s-a apropiat de el, intrebind ceva benign, gen cit e ceasul. Dupa care necunoscutul a mai pus o intrebare: "Auzi, ai vrea sa-ti sug p**a?" C. s-a simtit foarte lezat, si i-a aplicat necunoscutului un picior. Ei, cam la fel de nasol ma simt si eu cind sunt expusa la nesimtitri de genul celor de mai sus.

Un picior mental le aplic si eu tuturor nesimtitilor de pe strada, si le urez sa se lege si de ei toti gay-ii din lume.

Monday 3 September 2007

La mare in Bulgaria

Foarte frumos, liniste, curatenie, preturi mici. Pentru o vacanta de relaxare, recomand Kavarna. Daca insa vreti o vacanta de distractie si scandal, atunci poate in Vama e mai bine.

Friday 31 August 2007

Lehamiptere si teroriptere

ida: aa.... fara legatura cu ce vorbeam, doar pt ca am vazut o poza,
ida: o sa-ti povestesc ca
ida: in bulgaria, la noi pe balcon, statea o calugarita (insecta)
catalin: mi-e ingrozitor de frica de ele
ida: si a aparut cam in a doua seara, sau asa ceva, si a ramas acolo pina ce am plecat
ida: de ce?
ida: nu inteapa
catalin: nu stiu...
catalin: mai am un prieten
catalin: care odata, nici nu a mai intrat la un concert
catalin: ca la 2m de intrare era una
ida:
catalin: eu am intrat, dar in viteza
ida: mai, asta a stat foarte cuminte si nemiscata
ida: stii, mie mi-a placut calugarita aia
ida: era prima data cind vedeam una live
ida: si trebe sa recunosc ca are ceva gratios in ea
ida: ceva de balet
ida: a, si intr-o seara am mai avut un oaspete la piscina, in persoana unei broaste
catalin: broastele sunt ok
ida: mie de alea mi-e greata ca sunt lunecoase
ida: era pe marginea piscinei si a stat cuminte la poza,
ida: si dupa aia am intrat sa inot, si am uitat de ea
ida: dupa aia n-am mai vazut-o
catalin: oricum, nothing beats a tarantula
catalin: daca as fi vazut una
catalin: cred ca mi-as fi facut bagajele si as fi pleacat acasa
ida: how about a scorpio?
catalin: e ok
ida: e mai periculos
catalin: mi-ar fi fost frica sa nu ma muste
catalin: l-as fi ocolit
catalin: la 1 metru
catalin: dar
catalin: calugarita, la 4 metri, daca se poate
ida: esti de spaima
ida: calugarita e inofensiva (mai putin pt mascul), in schimb scorpionul poate fi letal
ida: si cu toate astea te inspaimanta o calugarita mai mult decit un scorpion
ida: sa mor daca pricep
catalin: pai
catalin: imi place sa spun

catalin: ca eu, ca om de stiinta
catalin: am o mica contributie in domeniul biologiei
catalin: o noua impartire a insectelor
catalin: in doua clase: lehamiptere si teroriptere
catalin: cele doua clase nu sunt disjuncte

ida:

Wednesday 22 August 2007

De miercuri....

S-au intalnit la o bere un indian, un arab si un evreu, si s-au apucat ei sa povesteasca cum l-a ajutat pe fiecare Dumnezeul lui.
Indianul spune ca in timpul unei inundatii cumplite s-a rugat lui Buddha si dintr-o data pe o raza de 20 de metri in jurul lui s-a facut senin.
Arabul povesteste cum in desert cand era mort de sete i s-a rugat lui Allah si dintr-o data pe o raza de 20 de metri in jurul lui a inceput sa ploua.
Vine si evreul care povesteste ca in ziua de sabat cand iesea din sinagoga a vazut pe jos un portofel plin cu bani si i s-a rugat lui Dumnezeu sa-l ajute sa nu pacatuiasca tocmai de sabat... si pe o raza de 20 de metri in jurul lui s-a facut Miercuri...

Wednesday 8 August 2007

Frunze (tema restanta)

Cind s-a trezit, camera mirosea a salcim si a stiut atunci sa nu va mai putea dormi vreodata, asa ca s-a hotarit, pentru a-si tine noaptea ocupata, sa numere. Pentru inceput, s-a pus sa-si aminteasca toti copacii vazuti vreodata si sa le numere frunzele. Doar ca si-a dat seama ca intimpina o problema. Numara doar frunzele de foioase, sau si cele de conifere? Numara doar frunzele de pe crengi, sau si cele cazute pe jos? A inceput prin a intocmi un algoritm complicat, cu ajutorul caruia urma sa determine ce avea de numarat. A muncit el asa pina la apusul lunii, cind s-a oprit ca sa fumeze o tigara. Ciudat insa, gustul aspru al tutunului era diluat, ca si cind ar fi fumat in vis. La prima geana de lumina, porni sa calculeze din nou.

La sfarsitul primei saptamini, era aproape gata cu calculele algoritmului. Muncise non-stop si nu isi dadea seama cum se facea ca nu ii este nici foame, nici sete. Isi trecu degetele obosite de scris prin parul matasos. Crescuse. “Oare daca il tai, va trebui sa numar toate firele, cum voi face mai intai cu frunzele? Dar atunci va trebui sa numar toate firele pe care le-am taiat vreodata?” Reincepu sa scrie, si dupa inca doua zile algoritmul cel nou era gata. Se ridica de la birou, sa-si dezmorteasca picioarele. Era din nou noapte afara, dar atunci, de ce sora lui, la virsta pe care o avusese acum 10 ani il chema in curte sa se joace cu mingea? Si de ce ea era luminata puternic de razele soarelui de mijloc de zi de iulie, cind doar o geana de luna se vedea pe cer? Inchise ochii, si cind isi ridica din nou pleoapele, in curte mai era doar iarba muta in slaba lumina a lunii. E de la oboseala, se gindi. Dar care oboseala? Se simtea proaspat ca roua in primele raze ale lunii.

Inapoi la birou, reveni peste algoritmul proaspat terminat. Dar era o greseala pe undeva, pe care se grabi sa o corecteze, doar ca asta ii dadea totul peste cap. Bine, va calcula dupa un alt algoritm decit cel care crezuse initial ca va fi. Se trinti in pat si incepu sa numere frunze. Peste doua saptamani nu era nici la jumatate cu numaratoarea. Dar el numara in continuare neabatut. Nimic nu reusea sa-l distraga. Venise bunicul la el in vizita, se asezase incet pe marginea patului, sprijinindu-se in baston. Il intrebase ce mai face, cit timp a trecut de cind s-au intilnit, dar nici asta nu l-a intrerupt din numarat. Nu avea timp sa-i raspunda la intrebari, era prea ocupat cu numaratul. Doar marginal, ii trecuse prin cap intrebarea ce face bunicul la el in camera cind bunicul murise de vreo 3 ani. Apoi, brusc, batea mingea, in timp ce inca numara frunze. Ciudat, gardul din fata era mult mai inalt, iar el, in pantaloni scurti, era in centrul atentiei unui grup de copii. Sau, poate, mai degraba mingea pe care pusese stapanire. Un pusti striga la el, da el nu putea sa raspunda, pentru ca numara. Pustiul incepu sa rida din ce in ce mai tare, si cu cit isi apropia fata de a lui, cu atit gura i se latea intr-un rinjet si coltii ii cresteau tot mai lungi, pina cind se temu ca va fi inghitit, si se intoarse cu spatele sa fuga peste drum, la casa vecinilor. Doar ca in loc de drum si casa, se vazu pe plaja, cu valurile ajungindu-i la talpile goale, si el fugea dupa cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata. Ea fugea cu parul in vint, rizind ametitor. O prinse in brate si o saruta numarind frunze in gind. Era prima fata de care se indragostise vreodata, dar ea il parasise demult… Si el inca numara…

Invatatoarea il scosese la tabla, si ii punea intrebari. Erau intrebari simple, la care ar fi stiut sa raspunda orice copil de 8 ani, dar el nu putea sa-i raspunda, pentru ca numara frunze. Invatatoarea se enerva din ce in ce mai tare, ii punea tot mai multe intrebari, si el numara frunze in gind. “Treci la loc, 4! Lasa ca ii spun eu mamei tale ca nu ti-ai invatat lectia!” Se intoarse sa mearga spre banci, insa in loc de pustimea de clasa a treia, il aplaudau colegii de liceu, parinti si profesori, adunati toti in sala de festivitati sa-l vada pe scena. Ridica mina de pe griful chitarii, si o legana incet in aer, in ritmul in care numara frunze.

Statea in pat si numara frunze. Si incepu sa se intrebe cum se face ca apar toti acesti oameni, si de ce in ordine aleatorie. De ce se schimba peisajul? “Oare visez? Si frunzele sunt din vis, sau din realitate?”

********************************************************************************
-Domnule doctor, nu mai stim ce sa facem cu el, de o luna doarme continuu, si nu reusim sa-l trezim. Asa plingea mama lui in salonul de spital. Doctorul se uita la ochii lui, care se miscau cu repeziciune sub pleoapele sudate.

Friday 3 August 2007

Despre manipulare, terorism si libertate

Exista un film, Zeitgeist - The Movie, care ne explica cum suntem noi manipulati, si de ce, si de cind. Surpriza! Din cele mai vechi timpuri, cu religia ca factor dominant in vremuri mai vechi, si cu politica si sistemul bancar mai nou. Toate razboaiele lumii au fost farse bancare, pentru ca buzunarele unora sa se umple si sa limiteze libertatile populatiei. 11 Septembrie la fel, razboiul din Irac la fel.... Recomand acest film spre vizionare.Ne deschide ochii si cred ca fiecare individ al planetei ar trebui sa vizioneze acest film.

Saturday 21 July 2007

M-am ars... Blame Vama Veche!

Concert Tori Amos vineri seara. M-a incintat si m-a uimit, mai ales in fazele cind cinta concomitent la pian si la orga. Dupa terminarea concertului am plecat direct catre Vama. Venisem pregatiti, cu tot cu bagaje. Am reusit sa ajungem in vama cam 10 minute inainte de rasarit. La Ovidiu la terasa inca se dansa, lumea era infofolita, desi, in ciuda frigului si a vintului rece mai erau unii viteji la bustul gol sau in tricou, chiar si unii care au facut baie cu tot cu haine.

Clantanind din dinti, am fumat prima tigara pe malul marii si am luat-o de una singura la plimbare, catre nord, catre faleza. Simteam nevoia sa fiu singura, si sa fie liniste, sa aud doar valurile si pescarusii. Intre timp a rasarit si soarele. Plasele pescarilor erau intinse in nisip la uscat, pregatite pentru o noua zi de pescuit. Incet-incet, zgomotele si muzica din Vama s-au pierdut in urma si am intrat in atmosfera pe care mi-o doream pentru acest nou inceput de zi. Dar... vorbind de atmosfera... erau tot mai multe alge pe mal, si mirosul marin (putoarea marina, cred ca ar fi mai bine spus) devenea insuportabil de puternic. Voiam sa vad ce e dupa "colt". Un alt golf, am descoperit, gol si salbatic, as fi ramas acolo. Doar ca la marginea apei era un strat gros de alge. Ceea ce insemna si mai multa putoare.

M-am intors. Un caine alb care venise cu mine pina in punctul aceala, vazind ca nu merg mai departe, s-a intors si el in fuga. La intoarcere am trecut pe linga un obiect... pe care imi doresc sa nu-l fi vazut: un cioc osos, pielea alba se incretea ca un pergament sifonat pe linga carnea in descompunere, ochiul atirna ca un glob inutil si fara culoare, o bucata de coloana continua catre nicaieri. Un cap de delfin.... Mi-s dragi delfinii, dar si ei sunt vietuitoare, ceea ce inseamna ca si ei mor (si iarna nu-i ca vara, asa-i?).

Edith a pus corturile, toate cele 2 (hihi), si Sergiu a umflat salteaua de cort, in mai multe reprize. La umflarea saltelei am participat si eu, si Alex, aveam nevoie de putere si rabdare sa umplem monstrul cu aer. Dar, pina sa terminam cu salteaua, am facut si plaja. De data asta mi-am luat ulei de plaja cu un oarecare factor de protectie solara. M-am dat cu ulei, mi-am intins prosopul pe plaja si m-am intins pe spate, la soare. Si am adormiiiit.... Vestea buna e ca nu m-am ars. Am facut o baie... intre timp s-a facut de ora 12... si m-am intins cu spatele la soare... Ei, de data asta n-am mai scapat. Pina dupa amiaza aveam frisoane, ma dureau picioarele, fundul si spatele. M-am imbracat eu si m-am plantat pe o terasa la umbra, dar era deja cam tirziu.... Fundul a avut cel mai mult de suferit, am facut si flictene (am si poza, vreti? :D). Plus ca e asa de rosu, ca in intuneric lumineaza ca doua nasuri de Rudolf.

Dupa amiaza m-am dus sa dorm, seara m-am trezit cu febra. Ma simteam ca dracu' in spini, asa ca nici poveste sa ma duc la baut si la distractie cu ceilalti. Am ramas la cort, sa dorm pe burta, cum dormisem si dupa amiaza. Duminica dimineata mi s-a facut rau. Iesisem din cort, sa ma duc la toaleta cea mai apropiata, dar n-am ajuns decit pina la El Comandante. Incepusem sa vad alb-negru, cu umbrele accentuate, si imaginea de parca ar fi fost prelucrata in photoshop, sa arate ca desenata. Plus senzatia de lesin aferenta. Asa ca am cerut repede o Cola si am primit un Pepsi. Intre timp mi se facuse negru aproape cu totul in fata ochilor, abia am intrezarit banca cea mai apropiata, unde m-am asezat repede. Acum stau sa am gindesc la modul ironic in care ne functioneaza mintea citeodata. Chiar fiindu-mi foarte rau, cind am cerut Coca Cola si am primit Pepsi, mi-am amintit de o reclama, in care cica era Jimmy Hendrix copil, si vrea un suc, si are de ales intre un tonomat de Cola si unul de Pepsi, alege Pepsi, si pe cind isi bea sucul, constata ca este linga un magazin de chitari, e fascinat de chitara din vitrina, si intra in magazin. Peste drum se vede tonomatul de Cola si un magazin de acordeoane... Fix la asemenea reclame nu-i cazul sa te gindesti cind ti-e rau.

Prietenii mei voiau sa ramina pina luni, dar eu nu mai puteam sa stau, asa ca duminica la 12 ieseam in drum sa astept microbuzul, gindindu-ma cu groaza la inghesuiala care va fi, si la posibilitatea ca unii sa frece diverse bagaje de pielea mea cea dureroasa. Am avut bafta cu un nene care a zis ca ia 3 oameni cu masina pina la Bucuresti, 45 lei de caciula, si am preferat varianta asta. Back home, am parte de diverse alifii, si dorm in continuare pe burta. As fi vrut sa mai povestesc, dar deja ma doare iar fundul de la sezut pe scaun, asa ca imi mut ambasada in dormitor.

Tuesday 17 July 2007

Rest

La cel mai apropiat magazin de casa, de unde imi iau tigari in mod frecvent, mai nou si-au luat vinzatoarele obiceiul sa dea rest bomboane in loc de 2 mii. Le-a comentat vara-mea, m-am strimbat si eu, pina ieri, cind m-am enervat, si m-am uitat lung si indesat la vinzatoare, si am intrebat-o: "Daca eu vin maine cu astea doua bomboane si o moneda de 5 mii, imi dati o paine pe ele?" Painea e 7 mii la magazinul cu pricina. Si femeia s-a uitat senina la mine si a zis: "Da, daca bomboanele sunt de la noi, da, sigur."

Azi cind ma intorc acasa, intentionez sa ma duc la magazin si sa cumpar o paine pentru o moneda si doua bomboane, sa vad daca functioneaza, daca isi recunosc propria valuta forte.

Rezultatul, mai tirziu, intr-un later edit.

LATER EDIT: Da, am primit o paine pe o moneda da 50 de bani si doua bomboane. Si fara nici un fel de comentariu sau intrebare. Magazinul se cheama Monion (non stop), si e pe Bd. Basarabiei.

Thursday 12 July 2007

Spam II

Intre multe alte feluri de spam, cel care se regaseste cel mai des este cel sexual: sa-ti maresti dimensiunile, sa fii mai virt(u)os mai multa vreme, sa etc.... Ei, de obicei sterg tot fara sa citesc, dar din cind in cind, poate o data la 2 saptamini, sau mai rar, ma mai ajunge curiozitatea din urma. Azi am deschis unul din aceste mailuri si am ris atit de bine, incit am zis ca trebuie sa impartasesc cu voi:
Titlul (captator de interes si atentie pentru inocenti):
Increase Your Cum By 5-times More, Sperm Enhancement Pill

Si de aici, totul e poveste:
::Cum Pills : Increase Ejaculate::
A large, volumous and Intense orgasm is an experience like no other and it is very satisfying for both partners - especially for the man. I'm sure there have been times in every man's life where he has had a truly intense and incredible orgasm. But for most men, an explosive and mind-blowing orgasm doesn't happen every time, which is why they are searching for a product that can help them achieve this feeling of complete euphoria much more frequently. In such circumstances Xtracum Cum pill is the only product that can help them. This is why we have sold over 800,000 Bottles of our cum pills Globally

De asemenea, aveti urmatoarele avantaje:
* Longer orgasms - Squirt for longer
* Erections like steel - Also increased size
* Increaase Sexual desire - Enhanced libido
* More Staying Power - Last all night
* Multiple Orgasms - Cum 4 times in a row
* 5x more sperm - Cover your lover in it
Si cireasa de pe tort:
* Sweeter taste - It improves the flavor

Ooooo, daa, "flavor" e tot ce vreau de la o sperma, de parca ar fi condiment de supa. :))

Wednesday 11 July 2007

What a wonderful... Dambovita

De la statia de metrou pina la mine la birou am de mers o bucata pe linga girla, respectiv, Dimbovita, apa dulce. De obicei prefer sa merg pe trotuarul de linga apa, si sa o privesc. Nu-i cel mai curat si mai frumos riu care exista, dar eu il privesc ca fiind "riul", ideea de riu, prototipul. Si... pina la urma nici nu-i chiar asa de rau. Se vad pesti si plante, nu-i chiar asa de puturos pe cit ma asteptam din povestiri... Si pina la urma, ocazional am vazut si Somesul mai murdar si mai imputit decit atit. Asta pina acum citeva zile, cind au golit Dimbovita intre podul Grozavesti si podul Eroilor. Albia goala, cu mil pe fund, se fac ceva lucrari, se monteaza niste conducte mari in albia riului.... si o putoare de nedescris. Miroase a... cadavru, a pesti morti, a latrina si alte mirosuri nedeslusite, dar la fel de ofesnsatoare. Azi dimineata am trecut pe trouarul celalalt, pe linga albie nu e de mers... In casti cu Luis Armstrong: I see skies of blue, and clouds of white... Si mai da o boare de vint cu putoare Bright blessed days, dark sacred nights. Si din nou o pala cu mirosuri And I think to myself .....what a wonderful world. O, da, fix. Abia astept sa ajung la birou. Lucrez intr-o cladire retrasa de la drum, in spatele cortinei de fier: cladirea Kiss Fm. Constat acum cu groaza ca mirosul incepe sa ajunga pina aici. Daca o tine tot asa, imi iau concediu! Acum!

Wednesday 4 July 2007

Lista initiatica - partea 1

De fapt, cea mai mare parte din munca a fost a lui Sergiu, caruia ideea mea i-a placut foarte mult, si la putin peste 24 de ore de cind i-am zis ce vreau sa fac, a venit cu urmatoarea lista ( varinata pe care o prezint arata asa dupa adaugirile si fitzele mele: gen nu vreau Child in Time, ca vreau Smoke on the Water, nu uita Uriah Heep, mai pune o piesa de Beatles, nu Purple Haze ca Hey Joe, nu Money ca Wish You Were Here):

"British Invasion"
The Beatles - I wanna hold your hand
The Rolling Stones - Satisfaction
The Who - My generation
The Animals - House Of The Rising Sun

Beach Boys - Good Vibrations

Surf rock
Beach Boys - Good Vibrations

Folk rock
Bob Dylan - Times they are a changin'
Joan Baez - Diamonds and rust
The Byrds - Mr. Tambourine Man

Hippies: from The summer of love ('67) to Woodstock and Altamont ('69)
Doors - Light My Fire
Cream - Sunshine Of Your Love
Jimi Hendrix - Hey Joe
Jefferson Airplane - Somebody To Love
Creedence Clearwater Revival - Proud Mary
Steppenwolf - Born To Be Wild
The Beatles - Here comes the sun
Janis Joplin - Piece Of My Heart

The godfathers of punk
Stooges - I Wanna Be Your Dog
MC5 - Kick Out The Jams

Birth of hard rock & heavy metal
Led Zeppelin - Whole Lotta Love
Deep Purple - Smoke on the Water
Uriah Heep - Lady in black
Black Sabbath - Paranoid- desi aici cred ca o sa vreau totusi Planet Caravan

Glam rock
T. Rex - Get It On
New York Dolls - Personality Crisis
The Sweet - Ballroom Blitz
Slade - Cum On Feel the Noize
David Bowie - Ziggy Stardust

Progressive rock
Pink Floyd - Wish you were here
ELP - C'est la vie
Yes - Roundabout
Jethro Tull - Aqualung

Arena rock
Kiss - Rock'n'roll all nite
Aerosmith - Dream On


Pre-NWOBHM
Motorhead - Ace of spades
Judas Priest - Victim of changes

Punk rock
Sex Pistols - Anarchy in the UK
The Damned - New Rose
The Clash - London calling
Ramones - Sheena Is a Punk Rocker

Post-punk & New Wave
Joy division - Love will tear us apart
Blondie - One way or another
The Police - Message in a bottle


Big thanks to Sergiu! Cred ca e o lista indeajuns de cuprinzatoare.

Partea a doua, urmeaza.

Tuesday 3 July 2007

Initiere

Cu ocazia unei conferinte la Sinaia, unde colegii mei de serviciu au venit cu familiile, am cunoscut-o pe Diana, fetita unui coleg. Diana are 9 anisori si tocmai a terminat clasa a 3a. E desteptuta (a luat locul 3 la olimpiada la mate) si finuta. Si e rockerita. Mi-a zis ea ca-i place Tokyo Hotel, si inca vreo doua formatii, dar cind am intrebat-o de diverse alte formatii, mai vechi si mai noi, n-a prea recunoscut nici un nume. Asa ca m-am hotarit sa o "introduc" in lumea rockului, facindu-i niste cd-uri cu citeva piese reprezentative pentru formatiile mari din rock. Din rockul mai vechi vreau sa-i dau Led Zeppelin, Deep Purple, Beatles, Jimmy Hendrix, Rolling Stones, Janis Joplin, Eric Clapton, Pink Floyd, Emmerson Lake and Palmer, Doors, si... lista e deschisa.
Dintre formatiile mai noi ma gindesc sa-i dau Metallica, Iron Maiden, Lake of Tears, Placebo, Radiohead, Amorphis, Guns'n Roses, U2...

Acuma, lista pe care am facut-o eu aici e provizorie, si incompleta. Dar astept sugestii de la voi, ce credeti ca ar trebui sa mai fie aici? Doar sa luati in considerare ca e un playlist pentru cineva de 9 ani, nu veniti cu Sepultura si alte greutati, ca nu-i dau asa ceva!

Friday 29 June 2007

Ploaia

Ieri in sfarsit am avut temperaturi mai decente. Plecasem catre casa, toata fericita ca nu mai ajung la metrou acoperita de un val de transpiratie, stil tzunami, si dupa ceva zeci de minute la subsol, cind sa ies de la Muncii, vad ca un grupulet de oameni sta si priveste fascinat si fix catre exterior, blocind cu aceasta ocazie accesul catre iesire. Ies, ma uit, ploua. Na, si ce? Un pic de apa n-a facut rau nimanui. N-s de zahar, nu ma topesc. Ies. Nu ploua tare, dar in interval de jumate de minut si citiva metri mai incolo, s-a pornit un adevarat potop, ploaie calda de vara, ce a fugarit mai toti oamenii sub stresini sau copaci. Eu in schimb zimbeam printre stropi. Mi-am ridicat palmele sa primesc in ele picaturile, in pas de plimbare, Metallica mai tare in casti, si chef de alergat prin balti. Imi intra apa in ochi si in gura, dar eu zimbeam, privind oamenii care se uitau la mine ca la o lunateca. Tenisii erau plini de apa, hainele ude, mp3 playerul la fel. E a doua oara cind ma prinde ploaia in interval de 3 zile.

Asta asa... din micile miracole ale vietii. :)

Friday 29 June 2007

Vara la Bucuresti

Este prima vara pe care o petrec la Bucuresti, si simt pe pielea mea ce inseamna asta. Noaptea dorm cu toate geamurile larg deschise, in speranta unei temporare si aproximative racoriri. La ora 6 dimineata se inchid toate geamurile si se trag jaluzelele. La 7 jumate cind ma trezesc si eu sa ma duc la serviciu, aerul e fierbinte si irespirabil, ceea ce imi da impulsul sa deschid ceva sa se mai aeriseasca, dar ma abtin, pentru ca stiu ca asta duce la o incalzire aditionala a atmosferei. 30 de grade la ora 8 jumate dimineata in sufragerie e putin mai mult decit acceptabil.

Biroul meu nu beneficiaza de aer conditionat, de pe la amiaza bate soarele in geamuri, plus ca mai toata aparatura firmei e la mine in birou. Asta inseamna 3 calculatoare, o imprimanta de dimensiuni impresionante, 2 servere, diverse modemuri si alte magarii care nu stiu la ce servesc. Si surpriza, toata aceasta aparatura degaja caldura. Cu geamul si usa deschise, cu ventilatorul pus in functiune, si nemiscata in scaun, asud ca un cal (iapa? :p ). Iesind de la birou pe la 5.30-6 dupa amiaza, aerul fierbinte imi arde narile, asfaltul incins de pe Podul Grozavesti imi infierbinta talpile tenisilor si imi vine sa topai ca ursul pe carbuni aprinsi.

Ajng acasa si mai scot o sticla de apa din baxul cumparat recent. Un numar de sticle, sigilate si in folie de plastic. Ma uit timp cum nu sunt decit 2 degete de apa in sticla noua si cu dopul sigilat. Am dat banii pe o sticla goala? Nu trece mult si ma lamuresc. Plasticul are o spartura.

Am nevoie de o pauza. Vreau sa plec. I want out! Vreau sa ajung intr-un loc cu aer respirabil si cu racoare macar noaptea. Poate ar fi momentul sa-mi iau concediu si sa ma duc la Cluj. :)

Wednesday 27 June 2007