What a wonderful... Dambovita

De la statia de metrou pina la mine la birou am de mers o bucata pe linga girla, respectiv, Dimbovita, apa dulce. De obicei prefer sa merg pe trotuarul de linga apa, si sa o privesc. Nu-i cel mai curat si mai frumos riu care exista, dar eu il privesc ca fiind "riul", ideea de riu, prototipul. Si... pina la urma nici nu-i chiar asa de rau. Se vad pesti si plante, nu-i chiar asa de puturos pe cit ma asteptam din povestiri... Si pina la urma, ocazional am vazut si Somesul mai murdar si mai imputit decit atit. Asta pina acum citeva zile, cind au golit Dimbovita intre podul Grozavesti si podul Eroilor. Albia goala, cu mil pe fund, se fac ceva lucrari, se monteaza niste conducte mari in albia riului.... si o putoare de nedescris. Miroase a... cadavru, a pesti morti, a latrina si alte mirosuri nedeslusite, dar la fel de ofesnsatoare. Azi dimineata am trecut pe trouarul celalalt, pe linga albie nu e de mers... In casti cu Luis Armstrong: I see skies of blue, and clouds of white... Si mai da o boare de vint cu putoare Bright blessed days, dark sacred nights. Si din nou o pala cu mirosuri And I think to myself .....what a wonderful world. O, da, fix. Abia astept sa ajung la birou. Lucrez intr-o cladire retrasa de la drum, in spatele cortinei de fier: cladirea Kiss Fm. Constat acum cu groaza ca mirosul incepe sa ajunga pina aici. Daca o tine tot asa, imi iau concediu! Acum!

Wednesday 4 July 2007