Animale de casa (epilog)

Am aflat azi sfirsitul povestii.

Jerry nu a venit nici la cartonul meu cu lipici si brinza, nici la cartonul mamei cu lipici si salam. Vreo doua zile au tot stat cartoanele alea prin casa, mi-era ca vom calca noi intr-unul din ele pina se prinde soricelul. De pe cartonul mamei cursese ceva lipici pe podea, linga perete, in locul unde il pusese prima data, pe hol. A povestit mama ca azi dimineata, cind trecea ea prin hol, cind spre camera, cind spre bucatarie, cind la baie, se tot intreba de ce scirtaie parchetul asa de tare. Pina la urma s-a dumirit ca nu parchetul scirtaie, ci soricelul, care se lipise de parchetul de pe hol cu labutele din spate si cu coada. Saracul, se zbatea de parca era sfirsitul lumii. A luat mama un borcan si l-a pus peste soricel, i-a dezlipit picioarele din spate cu niste scobitori, a inchis borcanul cu un carton, si l-a dus la gunoi. Imi povestea ca i-a fost asa de mila de el, ca pina a terminat cu toata tevatura, tremura si ea din toate incheieturile. Si a trebuit sa-si schimbe brelocul de la chei: avea un soricel, pe care acum nu mai putea sa-l mai vada dupa aventura de azi dimineata.

Nici nu vreau sa ma gindesc ce pisica l-o fi gasit pe saracul de el la gunoi.

Ar fi trebuit sa iau totusi o capcana.

Thursday 15 February 2007