Am fost ieri, la solicitarea unui colag care are o ruda bolnava de cancer, sa donez sange. A fost... de cosmar. Mai intai intrii intr-o sala mare, fara geamuri, cu vag aspect de cripta, unde stau oameni care asteapta... nimeni nu-ti spunce ce trebe sa faci, unde sa te duci... decat cei care au fost inaintea ta, si deja stiu ce e de facut. Urci la etajul 1, unde doua cucoane foarte plictisite iti spun cu mare greatza sa le lasi buletinul pe masa, apoi te intorci in cripta si mai astepti. Dupa un interval oarecare, iti (aproape) auzi in difuzoare numele, si numarul cabinetului catre care trebuie sa te indrepti, urci din nou la etaj, completezi un chestionar, ti se ia temperatura, tensiunea, eventual ti se asculta si inima, dar nu neaparat, si te trimit pachet sa ti se faca analiza de hemoglobina si cea de grupa sangvina, desi tu stii foarte bine ce grupa ai. Dupa care ti se indica sa urci la etajul 2, unde mai astepti, pana cand cineva iti striga numele... si intrii la camera de exangvinare. Pana aici, toate bune.
Am fost intinsa pe un semi-scaun-semi-pat, si un nene a infipt expert un ac gros in vena, cu iesire catre o punguta. Dupa 5 minute, aparatul pe care era punguta, incepe sa piuie. Cica nu-mi curge sangele afara indeajuns de repede. Si se apuca nenea si suceste acul, si-l invarte, si-l mai soate putin, si-l mai baga, si-l mai misca, si imi venea sa mi se iste brusc un reflex in picior, catre capul dumnealui... Pana la urma constata ca mi-a curs sangele atat de incet, incat s-a facut cheag pe tub, si nu mai poate sa mai treaca nimic catre punguta. 100 grame de sange (cu tot cu cel din eprubete, menit analizelor de hepatita, hiv si alte asemenea, care se fac automat) donat, si game over.
Azi imi arata bratul de parca as fi folosit heroina o luna, ma doare de-mi vine sa ma sui in varful biroului, si toate astea aproape degeaba! Cum sa nu-mi fie ciuda?
Thursday 13 December 2007
No comments:
Post a Comment