Cind s-a trezit, camera mirosea a salcim si a stiut atunci sa nu va mai putea dormi vreodata, asa ca s-a hotarit, pentru a-si tine noaptea ocupata, sa numere. Pentru inceput, s-a pus sa-si aminteasca toti copacii vazuti vreodata si sa le numere frunzele. Doar ca si-a dat seama ca intimpina o problema. Numara doar frunzele de foioase, sau si cele de conifere? Numara doar frunzele de pe crengi, sau si cele cazute pe jos? A inceput prin a intocmi un algoritm complicat, cu ajutorul caruia urma sa determine ce avea de numarat. A muncit el asa pina la apusul lunii, cind s-a oprit ca sa fumeze o tigara. Ciudat insa, gustul aspru al tutunului era diluat, ca si cind ar fi fumat in vis. La prima geana de lumina, porni sa calculeze din nou.
La sfarsitul primei saptamini, era aproape gata cu calculele algoritmului. Muncise non-stop si nu isi dadea seama cum se facea ca nu ii este nici foame, nici sete. Isi trecu degetele obosite de scris prin parul matasos. Crescuse. “Oare daca il tai, va trebui sa numar toate firele, cum voi face mai intai cu frunzele? Dar atunci va trebui sa numar toate firele pe care le-am taiat vreodata?” Reincepu sa scrie, si dupa inca doua zile algoritmul cel nou era gata. Se ridica de la birou, sa-si dezmorteasca picioarele. Era din nou noapte afara, dar atunci, de ce sora lui, la virsta pe care o avusese acum 10 ani il chema in curte sa se joace cu mingea? Si de ce ea era luminata puternic de razele soarelui de mijloc de zi de iulie, cind doar o geana de luna se vedea pe cer? Inchise ochii, si cind isi ridica din nou pleoapele, in curte mai era doar iarba muta in slaba lumina a lunii. E de la oboseala, se gindi. Dar care oboseala? Se simtea proaspat ca roua in primele raze ale lunii.
Inapoi la birou, reveni peste algoritmul proaspat terminat. Dar era o greseala pe undeva, pe care se grabi sa o corecteze, doar ca asta ii dadea totul peste cap. Bine, va calcula dupa un alt algoritm decit cel care crezuse initial ca va fi. Se trinti in pat si incepu sa numere frunze. Peste doua saptamani nu era nici la jumatate cu numaratoarea. Dar el numara in continuare neabatut. Nimic nu reusea sa-l distraga. Venise bunicul la el in vizita, se asezase incet pe marginea patului, sprijinindu-se in baston. Il intrebase ce mai face, cit timp a trecut de cind s-au intilnit, dar nici asta nu l-a intrerupt din numarat. Nu avea timp sa-i raspunda la intrebari, era prea ocupat cu numaratul. Doar marginal, ii trecuse prin cap intrebarea ce face bunicul la el in camera cind bunicul murise de vreo 3 ani. Apoi, brusc, batea mingea, in timp ce inca numara frunze. Ciudat, gardul din fata era mult mai inalt, iar el, in pantaloni scurti, era in centrul atentiei unui grup de copii. Sau, poate, mai degraba mingea pe care pusese stapanire. Un pusti striga la el, da el nu putea sa raspunda, pentru ca numara. Pustiul incepu sa rida din ce in ce mai tare, si cu cit isi apropia fata de a lui, cu atit gura i se latea intr-un rinjet si coltii ii cresteau tot mai lungi, pina cind se temu ca va fi inghitit, si se intoarse cu spatele sa fuga peste drum, la casa vecinilor. Doar ca in loc de drum si casa, se vazu pe plaja, cu valurile ajungindu-i la talpile goale, si el fugea dupa cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata. Ea fugea cu parul in vint, rizind ametitor. O prinse in brate si o saruta numarind frunze in gind. Era prima fata de care se indragostise vreodata, dar ea il parasise demult… Si el inca numara…
Invatatoarea il scosese la tabla, si ii punea intrebari. Erau intrebari simple, la care ar fi stiut sa raspunda orice copil de 8 ani, dar el nu putea sa-i raspunda, pentru ca numara frunze. Invatatoarea se enerva din ce in ce mai tare, ii punea tot mai multe intrebari, si el numara frunze in gind. “Treci la loc, 4! Lasa ca ii spun eu mamei tale ca nu ti-ai invatat lectia!” Se intoarse sa mearga spre banci, insa in loc de pustimea de clasa a treia, il aplaudau colegii de liceu, parinti si profesori, adunati toti in sala de festivitati sa-l vada pe scena. Ridica mina de pe griful chitarii, si o legana incet in aer, in ritmul in care numara frunze.
Statea in pat si numara frunze. Si incepu sa se intrebe cum se face ca apar toti acesti oameni, si de ce in ordine aleatorie. De ce se schimba peisajul? “Oare visez? Si frunzele sunt din vis, sau din realitate?”
********************************************************************************-Domnule doctor, nu mai stim ce sa facem cu el, de o luna doarme continuu, si nu reusim sa-l trezim. Asa plingea mama lui in salonul de spital. Doctorul se uita la ochii lui, care se miscau cu repeziciune sub pleoapele sudate.
Friday 3 August 2007
No comments:
Post a Comment