La intoarcere

Am revenit in Bucuresti tot cu un tren de noapte. Pe holul vagonului se plimba unul care avea oarece dificultati in a-si mentine echilibrul, dificultati induse de consumul excesiv al unor substante lichide studiate de chimia organica. La Teius am coborit pe peron sa fumez o tigara. Pe peronul gol eram doar eu, controlorul si acest individ, mentionat mai sus. Clatinindu-se usor, intreaba pe cineva de la fereastra vagonului:
-Mai e mult pina la Teius?
-Suntem la Teius.
-Da? La Teius?
-Da, suntem la Teius.
-Sigur?
-Da.
-Am ajuns deja la Teius?
-Da, la Teius.
-Nu recunosc nimic. (Intre peronul unde eram si cladirea garii stationa un tren de navetisti, cu etaj, care nu lasa sa se vada gara.)
-Pai du-te pina in capatul trenului si o sa vezi.
-Da sigur la Teius suntem?
-Da! La Teius.
-Atuncea inseamna ca sunt beat!

S-a mai uitat un pic in jur, s-a dumirit si a plecat.

Wednesday 11 April 2007