Ceata din zori

Tata ma lua cu el in padure uneori cind eram copil. Si citeodata imi mai soptea din secretele padurii. Imi povestea cum au melcii casa, si ce fac frunzele toamna, si ca daca tai o creanga de brad trunchiul va plinge... Intr-un revarsat de zori cu ceata, tata mi-a spus sa umblu cu mare grija si in liniste, ca asa poate o sa reusim sa vedem un inorog. L-am intrebat unde stau inorogii. Tata a spus ca in padure. Padurea ii ascunde si ii ocroteste. Doar oamenii care se poarta frumos cu padurea vad inorogi, pentru ca padurea doar pe acestia ii lasa sa-i vada, si asta rar.

Poate un an mai tirziu, cind se crapa de zi, era din nou ceata in padure. Mergeam in liniste cu tata. Am intors capul si in ceata dintre copaci am vazut un inorog. Am inceput sa tip de bucurie, l-am tras pe tata de mineca, tata, tata, uite, un inorog! Dar pina cind a intors tata capul, un val mai des de ceata a acoperit inorogul. Au trecut ani de atunci... Dar in zori, cind este ceata, pasesc usor, si ma uit cu atentie printre trunchiuri. Poate intr-o zi padurea ma va lasa sa vad iarasi inorogul meu.

Wednesday 31 January 2007