Chirii si proprietari

Conversatie cu proprietara garsonierei in care ma voi muta:
-M-a zis Veronica ca ai prieten...?
-Da.
-Si te viziteaza?
-Da.
-Nu, asa ceva nu se poate. Asta nu e loc de dezmat, nu-ti dau garsoniera la pretul asta [4 milioane/luna] ca sa-ti bati joc de casa mea. [plin de icoane pe toti peretii]
-Bine, dar nici in vizita, ziua?
-Domnisoara, eu nu sunt naiva. Nici poveste.
-Bine, atunci nu va veni.
-Si eu cum stiu ca nu va veni?
-Pai... va promit. Si am obiceiul sa ma tin de ceea ce promit. [sa-mi trag ceasul, n-am mai lins pe nimeni in cur in halul asta]
-Vezi ca ai vecini, si peretii au ochi. Aici n-a mai stat nimeni de 3 ani, iti dai seama ca toata lumea va sta cu ochii pe usa asta.
-Da, da, pai tocmai in ideea asta ziceam ca nu va veni... [aoleu, multa muie tre sa mai iau]
-Dar, prieteni, amici, pot sa chem in vizita?
-Domnisoara, asta nu e discoteca! Cu prietenii va intalniti la cofetarie. [vezi sa nu] Eu tin mult la lucrurile din casa, e si o chestiune de igiena. Tin la vana, la vasul de WC, si nu doresc sa trebuiasca sa schimb vasul de toaleta dupa ce plecati de aici! [pai tu ce crezi, ca prietenii mei sunt boschetari? culesi din strada? ca au lepra, sifilis, sida, cancer, ciuma bubonica, etc?]
-Bine...
-Stiti povestea, ca mai demult a fost un copil aici, nu?
-Da, mi-a povestit Veronica...
-Si stii si finalul, nu?
-... nu sunt sigura daca imi aduc aminte...
-I s-a spart o teava sub chiuveta de la bucatarie, si cand am venit sa reparam, era plin de reviste porno sub chiuveta. Si ce reviste... lucioase, scumpe! Si noi nu-i ceream chirie, ca bietul copil! Am stat cu sotul meu dupa aceea o dupa amiaza intreaga sa le rupem bucatele, ca sa nu mai... Copilul era orfan, dar foarte talentat. A intrat primul la liceul de arte plastice, era tot timpul al doilea in clasa, si ne-am gandit sa-l ajutam... Si... uite cu ce ne-am pomenit! Apoi ne-au zis vecinii ca tot vine cu o fata... Am venit aici si l-am confruntat. A recunoscut! Si, vai ce gretos, am gasit prezervative peste tot, inclusiv intre farfurii in bucatarie! Am suferit mult ca a trebuit sa-l dau afara, dar asa ceva...!!! Am suferit mult, m-am dus la preot si m-am spovedit, i-am spus ca-mi pare rau ca l-am dat pe copil in strada. Si preotul a spus "da bine ai facut, nu-ti mai face scrupule!" Da, am suferit mult. Deci, domnisoara, suntem o familie cu morala [vad, e plin locul de icoane, pfuuu] si nu vreau sa se pangareasca peretii astia.
-.......
-Si cu prietenul tau de ce nu te casatoresti?
-Pai, poate o sa ne casatorim mai incolo [sau nu, care-i treaba ta?] dar acum e prea devreme. Suntem impreuna doar din august.
-Pai si ce astepti? Un om, daca-l cunosti, si daca iti place, trebuie sa-l tii. Te-ai bagat in sufletul lui sa vezi cum gandeste? L-ai dus la biserica? L-ai intrebat daca stie tatal nostru?
-...... [eu sunt anti biserica, el e anti biserica... de-ai stii tu ca planuiesc sa dau jos toate icoanele...]
-Ai 27 de ani, ai o varsta, mama ta nu te intreaba de ce nu te mariti cu el?
-Aaa... nu! Mama a zis ca e decizia mea, si sa numa grabesc. Daca ma casatoresc, vreau sa o fac o data si bine. Sa ajungem impreuna pana la adanci batraneti ca bunicii mei. [mama,ce texte pe mine! bleah!]
-Domnisoara, viata e plina de surprize. Crezi ca daca astepti mai mult, se schimba lucrurile cu ceva? Nimic nu e o garantie. [da, stiu, esti la a doua casatorie, dar cu o isterica ca tine, nici nu ma mira!]
-Dar e bine totusi sa incerci sa cunosti omul cat mai bine.

etc etc etc

Tuesday 30 October 2007