Eu, eu, eu!
In postul anterior redam prima conversatie pe care am avut-o cu proprietara garsonierei unde urma sa ma mut. Conversatia de fata a fost de jumate amuzanta, de jumate absurda, si mai presus de toate, ridicola si... unica in felul ei. Continuare:
In ziua urmatoare am mers sa facem schimb de bani si chei. Toata treaba ar fi trebuit, in mod normal, sa dureze jumatate de ora. A durat trei ore, timp in care mi-am luat si mai multa m... ahem, am exersat arta negocierilor. Si de data asta n-a mai fost amuzant. A fost stupid si jignitor. Si foarte stresant. Dar, pana la urma schimbul cheie-bani a fost executat. Am si scris, dupa dictarea babei, cu manuta mea proprie si personala, o hartie care decurge asa:
"Subsemnata Baciu Iraida, identificata cu CI serie numar, eliberata de Pol. Mun. Cj Napoca, la data de, cu domiciliul stabil in Mun Cj N, Stra, nr, ap, prin prezenta decalar ca am platit suma de 400 RON doamnei Pana Aurelia, Bd. 1 Mai, bl. C13, ap 44, Bucuresti [n-o cautati acolo, ca baba locuieste de fapt prin Vatra Luminoasa pe undeva], reprezentand chiria pe o luna pentru apartamentul cu adresa mai sus numita [care din doua, imi venea sa o intreb] de la data 01 nov. 2007 pana la 30 nov. 2007. Ma oblig sa respect cerintele d-nei Pana, constand in:
1. Pastrarea si ingrijirea tuturor bunurilor din apartament, revenind asupra mea plata daunelor cauzate, [de parca urama sa ii daram peretii cu barosul! apropo, nu veniti sa-i punem o bomba mica? >:) ]
2. Sa nu introduc in apartament alte persoane in afara rudelor de sange, [in prima varianta incepusem sa scriu 'sa interzic in ap. accesul...' si m-a oprit, pe motiv ca nu suna bine :)) ]
3. Sa platesc cheltuielile de intretinere la zi,
4. Sa nu produc dezordine in bloc si sa nu deranjez locatarii."
Apoi urmau semnaturile de rigoare, si o fraza stupida: "Urmand din a doua luna de chirie sa intram in legalitate" Adica voia sa-mi fac flotant... si telefonul ei: 653.5135. Si... jur ca alta de genul nu mai semnez in viata mea!
Ei, asa s-au potrivit lucrurile ca in 1 nov sa fie prima mea zi de locuit in Drumul Taberei, dar si prima zi la un nou job. Si prin 'bunavointa' acestei cucoane, care nu mi-a dat voie sa intru in garsoniera cu o seara mai devreme, am aparut in prima mea zi ca un personaj foarte pitoresc, cu un rucsac mare in spate, si in bocanci... cand toata lumea era imbracata office! Si... cand a venit ora de plecat acasa, numai nu ma lasam dusa. Am mers catre noua mea casa cu o mare strangere de inima, asteptandu-ma sa o gasesc acolo, asteptandu-ma cu scandal. Ma astepta doar un biletel, scris cu creionul, care suna asa: "Domnisoara Ida, S-a reparat toul! [erau niste tevi pleznite] Este in ordine! Voi veni dupa lucrurile mele joi - 01 nov ora 18.00. Va rog sa aveti disponibil plusul cerut." Si se semna... Plusul cerut se refera la inca un milion, pe care mi l-a cerut in plus ca urmare a faptului ca s-a enervat ca am cerut sa fie facuta o citire a apometrelor la venirea mea in garsoniera.
M-am uitat la ceas: 18.37. Deci, a intarziat! Trebuie sa apara din clipa in clipa. Ma uitam tamp la bilet si simteam cum ma strang peretii ca intr-un corset, ca n-am aer, ca nu vreau sa vin acasa in fiecare seara cu stresul ca s-ar putea s-o gasesc acolo, si sa am parte de alta tura de scandal. Si m-am hotarat: nu merita sa-mi toc nervii, sa-mi omor neuronii pt o baba proasta si nebuna. L-am sunat pe Sergiu, un prieten bun, si l-am rugat sa vina cu masina sa ma ia cu bagaje cu tot. Am sunat-o pe matusa-mea sa-i zic ca momentan revin la ea pana imi gasesc alta varianta de chirie, si apoi pe colega care mi-a propus garsoniera, sa-i zic ca plec, ca imi iau banii inapoi si ca nu vreau sa o mai vad pe maica-sa niciodata. Femeia si-a cerut mai multe randuri de scuze, a zis ca imi inapoiaza banii si apoi am murit de nervi vreo doua ore pana a venit Sergiu dupa mine. Umblam ca leul in cusca. Am compus si un bilet pt baba, care suna cam asa:
"Doamna Pana, V-ati purtat cu mine mai urat decat oricine in toata viata mea, motiv pt care nu mai doresc sa stau aici. Cheia o veti gasi la administratoare. Ida" Si apoi m-am razbunat. Intr-un mod indeajuns de discret, si nedestructiv. Multi oameni tin pe frigider magneti draguti sau funny, sau etc. Ei bine, baba tine un magnet cu iconita. Am intors iconita cu capul in jos! Stiu ca e o copilarie, dar m-am usurat si eu un pic :)
Dupa ce m-am vazut cu toate bagajele in masina, si in drum spre matusa mea, brusc mi-a revenit buna dispozitie si zambetul pe fata. Sper sa reusesc sa sterg cu radiera momentul asta. As prefera sa nu o fi cunoscut niciodata pe baba cu pricina, si ii doresc sa i se intoarca ce mi-a facut cu varf si indesat.
Incet incet, imi revin pe linia de plutire... cu oarece mici modificari :) Acum, faptul de a avea par de pisica pe haine tot timpul, de exemplu, brusc nu mi se mai pare un capat de tara.
Saturday 3 November 2007
Tuesday, June 16, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment