Concert Tori Amos vineri seara. M-a incintat si m-a uimit, mai ales in fazele cind cinta concomitent la pian si la orga. Dupa terminarea concertului am plecat direct catre Vama. Venisem pregatiti, cu tot cu bagaje. Am reusit sa ajungem in vama cam 10 minute inainte de rasarit. La Ovidiu la terasa inca se dansa, lumea era infofolita, desi, in ciuda frigului si a vintului rece mai erau unii viteji la bustul gol sau in tricou, chiar si unii care au facut baie cu tot cu haine.
Clantanind din dinti, am fumat prima tigara pe malul marii si am luat-o de una singura la plimbare, catre nord, catre faleza. Simteam nevoia sa fiu singura, si sa fie liniste, sa aud doar valurile si pescarusii. Intre timp a rasarit si soarele. Plasele pescarilor erau intinse in nisip la uscat, pregatite pentru o noua zi de pescuit. Incet-incet, zgomotele si muzica din Vama s-au pierdut in urma si am intrat in atmosfera pe care mi-o doream pentru acest nou inceput de zi. Dar... vorbind de atmosfera... erau tot mai multe alge pe mal, si mirosul marin (putoarea marina, cred ca ar fi mai bine spus) devenea insuportabil de puternic. Voiam sa vad ce e dupa "colt". Un alt golf, am descoperit, gol si salbatic, as fi ramas acolo. Doar ca la marginea apei era un strat gros de alge. Ceea ce insemna si mai multa putoare.
M-am intors. Un caine alb care venise cu mine pina in punctul aceala, vazind ca nu merg mai departe, s-a intors si el in fuga. La intoarcere am trecut pe linga un obiect... pe care imi doresc sa nu-l fi vazut: un cioc osos, pielea alba se incretea ca un pergament sifonat pe linga carnea in descompunere, ochiul atirna ca un glob inutil si fara culoare, o bucata de coloana continua catre nicaieri. Un cap de delfin.... Mi-s dragi delfinii, dar si ei sunt vietuitoare, ceea ce inseamna ca si ei mor (si iarna nu-i ca vara, asa-i?).
Edith a pus corturile, toate cele 2 (hihi), si Sergiu a umflat salteaua de cort, in mai multe reprize. La umflarea saltelei am participat si eu, si Alex, aveam nevoie de putere si rabdare sa umplem monstrul cu aer. Dar, pina sa terminam cu salteaua, am facut si plaja. De data asta mi-am luat ulei de plaja cu un oarecare factor de protectie solara. M-am dat cu ulei, mi-am intins prosopul pe plaja si m-am intins pe spate, la soare. Si am adormiiiit.... Vestea buna e ca nu m-am ars. Am facut o baie... intre timp s-a facut de ora 12... si m-am intins cu spatele la soare... Ei, de data asta n-am mai scapat. Pina dupa amiaza aveam frisoane, ma dureau picioarele, fundul si spatele. M-am imbracat eu si m-am plantat pe o terasa la umbra, dar era deja cam tirziu.... Fundul a avut cel mai mult de suferit, am facut si flictene (am si poza, vreti? :D). Plus ca e asa de rosu, ca in intuneric lumineaza ca doua nasuri de Rudolf.
Dupa amiaza m-am dus sa dorm, seara m-am trezit cu febra. Ma simteam ca dracu' in spini, asa ca nici poveste sa ma duc la baut si la distractie cu ceilalti. Am ramas la cort, sa dorm pe burta, cum dormisem si dupa amiaza. Duminica dimineata mi s-a facut rau. Iesisem din cort, sa ma duc la toaleta cea mai apropiata, dar n-am ajuns decit pina la El Comandante. Incepusem sa vad alb-negru, cu umbrele accentuate, si imaginea de parca ar fi fost prelucrata in photoshop, sa arate ca desenata. Plus senzatia de lesin aferenta. Asa ca am cerut repede o Cola si am primit un Pepsi. Intre timp mi se facuse negru aproape cu totul in fata ochilor, abia am intrezarit banca cea mai apropiata, unde m-am asezat repede. Acum stau sa am gindesc la modul ironic in care ne functioneaza mintea citeodata. Chiar fiindu-mi foarte rau, cind am cerut Coca Cola si am primit Pepsi, mi-am amintit de o reclama, in care cica era Jimmy Hendrix copil, si vrea un suc, si are de ales intre un tonomat de Cola si unul de Pepsi, alege Pepsi, si pe cind isi bea sucul, constata ca este linga un magazin de chitari, e fascinat de chitara din vitrina, si intra in magazin. Peste drum se vede tonomatul de Cola si un magazin de acordeoane... Fix la asemenea reclame nu-i cazul sa te gindesti cind ti-e rau.
Prietenii mei voiau sa ramina pina luni, dar eu nu mai puteam sa stau, asa ca duminica la 12 ieseam in drum sa astept microbuzul, gindindu-ma cu groaza la inghesuiala care va fi, si la posibilitatea ca unii sa frece diverse bagaje de pielea mea cea dureroasa. Am avut bafta cu un nene care a zis ca ia 3 oameni cu masina pina la Bucuresti, 45 lei de caciula, si am preferat varianta asta. Back home, am parte de diverse alifii, si dorm in continuare pe burta. As fi vrut sa mai povestesc, dar deja ma doare iar fundul de la sezut pe scaun, asa ca imi mut ambasada in dormitor.
Tuesday 17 July 2007
No comments:
Post a Comment