De citiva ani incoace, daca se intimpla sa calatoresc primavara devreme, cind inca mai nimic nu este inverzit, dar deja sunt facute araturile de primavara, automat imi vine in cap "S-a sculat mai an badita Traian... " Asa s-a intimplat si acum, pe cind priveam din trenul catre Bucuresti diverse bucati de piesaj mai mult sau mai putin agricol.
Vine primavara... un nou inceput, se spune. Anul acesta vad ca e un nou inceput pentru mine din toate punctele de vedere. Job nou, oras nou, oameni noi.
Povestea cu jobul: trimisesem eu, poate de vreo luna, un CV, si n-am avut nici un raspuns o gramada de vreme si nici nu ma mai asteptam sa primesc vreunul. Am fost la Bucuresti la plimbare, dupa care m-am intors la Cluj si la jobul de doi lei si trei bani vechi pe care il aveam acolo si exact miercuri, in ziua cind m-am intors, am primit un telefon: cind as putea sa vin la Bucuresti la un intreviu? Pai simbata e ok? Da. Simbata am fost la interviu, mi-au zis ca vor sa ma angajeze, si ca voi incepe de joi, 1 martie. Asa ca m-am intors fuga la Cluj, mi-am dat demisia luni dimineata, marti m-am impachetat, si miercuri am ajuns inapoi la Bucuresti, cu un maldar de bagaje.
Am trecut cu viteza luminii prin diverse crize de "where is my mind?" si am plecat, fara sa am convingerea ca vreau sa parasesc Clujul si tot ce inseamna el pt mine. Am inceput viata mea din Bucuresti sub semnul martisorului, deci s-ar putea sa fie cu noroc. Ma intreaba lumea cum e, daca imi place, daca m-am acomodat... eu inca nici nu am avut timp sa despachetez. Nu stiu daca-mi place. De displacut nu-mi displace. Iar de acomodat.... cam greu sa te acomodezi in 2 zile. Majoritatea timpului imi pun problema unde sunt. Cred ca am nevoie de o harta.
Zilele acestea zimbesc... privesc zilele ce urmeaza cu mult optimism.
Friday 2 March 2007
No comments:
Post a Comment