Pe garaj

Foaia alba se uita la mine cu repros. Albul ei ma intimideaza, nu sunt in stare sa scriu nimic. "Hai, te mai gindesti mult?" pare ea sa spuna pe sub sprincenele incruntate. Pixul deja s-a plictisit. Se sprijina de marginea mesei si bate din degete cu nerabdare. Cu capul in maini, ma uit la suprafata imaculata. Ca o lumina prea puternica, care face ca obiectele sa-si piarda conturul precis, albul din fata mea imi dilueaza si urma de idee pe care o aveam. Pixul ma indeamna sa-l iau in mina. Sustine ca dupa ce voi incepe sa scriu, vor veni si ideile. Hai sa incerc...



Soarele ne batea pe spate, si acoperisul de tabla pe care sedeam era incins de lumina verii. Ne-am aprins inca o tigara, continuind discutia. Marul si alunul din spatele garajului intindeau crengi peste o parte din acoperisul pe care sedeam cu varul meu. Eram amindoi la inceput de liceu si lumea deschidea in fata noastra noi perspective si noi miracole, pe care evident, trebuia sa le discutam. Aerul linistit al dupa amiezei si locatia mai putin obisnuita in care ne aflam, ne imbiau sa dezvoltam toate filosofarile copilaresti ale virstei. Vorbeam cu ton indeajus de scazut, era de ajuns sa intretina calmul si aerul de intimitate al momentului. Totusi, discutia noastra era intrerupta indejuns de des.

In spatele garajului, cu sandalele pierdute in iarba, cu picioare subtiri si rochita de vara si cu obrajii uzi de lacrimi era sora varului meu, care se uita in sus la noi cu frustrare. Ne striga destul de des, sa o ajutam sa urce si ea pe garaj, cea ce-i atragea imediat un nou val de ironii. Rdeam de ea fara mila si refuzam sa o luam linga noi. Si faceam in asa fel incit frustrarea ei sa creasca. Cu voce tare ii spuneam tot felul de rautati. Credeam noi ca discutiile noastre nu sunt potrivite pentru urechile cuiva care este cu 5-6 ani mai mic. Si in plus, cu voce mica, ne puneam problema ca nu era prea sigur pentru ea. Fiind prea mica de statura, ne era teama ca nu vom reusi sa o urcam pe acoperis, si apoi sa o coborim fara sa pateasca nimic.




Pixul avea dreptate. Foaia ma priveste multumita. Toul este sa incepi, restul vine de la sine. Ma duc sa-mi iau un pahar cu apa. Apoi scriu mai departe.

Thursday 22 March 2007