Intorcindu-ma duminica la Cluj cu minunatul tren accelerat, am fost supusa unor succesive atacuri de tuse. Ca sa ma calmez, am tot baut apa, asa ca pe la jumatatea drumului am ramas fara. Stiam eu din calatorii anterioare ca la Teius trenul sta putin mai mult, asa ca m-am gindit eu ca ar fi bine sa cobor acolo sa-mi mai cumpar o sticla de apa. Cind a oprit trenul in statie la Teius, am iesit pe holul vagonului si, parca rasarit din gindurile mele, era si controlorul prin zona.
- Cite minute sta trenul aici?
- Puteti sa mergeti linistita sa fumati.
- ....
- Presupun ca de aia m-ati intrebat, nu?
- Nu, vreau sa stiu daca am timp sa ma duc sa-mi iau apa. Cite minute stam?
- Pai atunci ar trebui sa coboriti pe usa din fata vagonului, ca aici e gard.
- Si... am timp sa-mi iau apa? Cite minute are trnul oprire?
- Sa mergeti mai in fata, aici nu puteti cobori, ca e gard.
Indiferent cite minute avea trenul oprire la Teius, imbecilitatea unuia care nu stie sa raspunda la intrebari a risipit o parte din pretiosul interval de timp. Nu mai avea nici un rost sa fug dupa apa, asa incit am coborit sa fumez.
uesday 27 February 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment