Taximetristul si maritisul

Putin ametita de calatoria de 8 ore, coborasem din tren in soarele cald al Clujului si, ascultand de unele imbolduri fiziologice, am hotarat sa iau un taxi spre casa.

-Liber?

-Sigur!

Taximetristul era un pusti blond, cret si dragutel, foarte vorbaret si cu aere de cool, sustinute de marimea ochelarilor negri de soare, ultima moda, desigur, de pe fatza sa. Dupa o peroratie despre cum se produce inghesuiala in trafic, s-a apucat sa ma intrebe diverse. Dupa un an si ceva de Bucuresti, accentul lui pronuntat ardelenesc mi se ascutea in timpane.

-De unde vii?

-Din Bucuresti.

-No, io am facut armata acolo, am sta vreo 7 luni, da nu mi-o placut!...

-A, eu n-am probleme.

- [teori edespre cum sunt nashpa oamenii la capitala] Si cu taximetria cum e? Cum sunt tarifele?

-Depinde, la Bucuresti tarifele variaza, nu-i ca aici, unde toata lumea are tarif la fel. La Bucuresti gasesti tarife intre 1,6 lei pe km si 1, 8; si la firmele de lux, mai mult

-Serios?

Se uita la mine cu ochii mari si nu-i venea a crede ca se poate ca lucrurile sa stea si altfel decat cum stie el.

-Si tu cum ai ajuns la Bucuresti? Te-ai maritat?

-Nu, am plecat pentru un job. A fost aproape intamplator.

-Ahaa...

Parea foarte nemultumit de decizia mea. Am mai facut, cand unul , cand altul, o serie de considerente despre bucuresteni si viata la Culj versus viata la Bucuresti, dupa care ma intreaba daca nu ma intorc.

-Pai eu de unde sa stiu? Lumea-i mare. Bucurestiul e doar un pas, cine stie, poate plec si mai departe.

-Hai serios, vrei sa ramai la Bucuresti pentru totdeauna? Nu te mai intorci?

-Cine stie, poate ma marit la Bucuresti, i-am zis, cu gandul la intrebarea lui de mai devreme.

-No, hai tu numa inapoi, ca te cer eu in casatorie!

[ sigur, era visul vietii mele sa ma marit cu un taximetrist!]

Thursday 24 April 2008