Fragment 1

Aparuse tiptil in tocul usii cu doua mere in mana si imi zambea strengar asteptandu-mi reactia. Nu m-am putut opri sa nu ma gindesc cit de tare semanau merele cu sinii ei. Probabil ca mi-a vazut gindul in ochi, caci a inceput sa rida, cu dintii albi si perfecti stralucind in soarele dupa amiezei ce se revarsa in camera de pe fereastra deschisa. Mi-a aruncat unul din mere. Cel rosu. L-am prins si ma uitam nedumerit la el.
-Nu, nu e otravit, a ris ea. Am muscat adinc din mar, ca si cum i-as fi muscat sinul. Oricum imi doream sa fac asta. Ea a continuat sa se sprijine de tocul usii cu tot corpul, lasindu-si usor capul pe spate. Cu mina a rostogolit marul ce-i ramasese de-a lungul celuilalt brat si l-a oprit pe umarul rotund. Ma privea agresiv si timid printre genele intredeschise. Genul de privire in care te poti ineca, care cheama si tintuieste pe loc in acelasi timp. Din marul muscat se desprinse o picatura de zeama pe care am prins-o cu virful degetului aratator in ultimul moment. Ea si-a dus virful degetului ei aratator la buze, ca si cum picatura ar fi fost pe degetul ei. Am lasat marul pe masa, m-am ridicat incet din scaun si m-am indreptat catre ea. S-a intors cu spatele catre mine si a fugit usor, saltat, cu pasi de pisica alintata.

Am gasit-o pe terasa, soarele ii cadea pe fata din lateral, dind ochilor o culoare si o lucire stranie.
-Stii, se face tirziu, trebuie sa mergem.
-Da, dar n-as vrea sa mai plecam din locul acesta. Totul a fost atit de minunat. Inca mai este. I-as fi marturisit totul atunci, dar n-am avut puterea.

Pe peronul de unde trebuia sa plecam inapoi spre vietile noastre, ea cauta nelinistita biletele.
-Trebuiau sa fie in poseta, stiu sigur ca aici le-am pus. Mi-am rascolit toate lucrurile, si tot nu le gasesc.
M-am prefacut mirat si usor alarmat.
-Cum, nu-s la tine biletele ?!?

Tuesday 17 April 2007