Trenul de noapte

Am venit la Cluj, ca doar de sarbatori fiecare fuge acasa cite un pic, nu? M-a tinut seful la birou mai mult decit trebuia, asa ca m-am impachetat in mare graba, am uitat sa-mi iau cu mine lucruri importante, cum ar fi haine de gala pentru vizite la rude, si am fugit la metrou. Metroul si-a facut treaba si am ajuns la gara cu indeajuns de mult timp inainte de ora plecarii ca sa pot sa-mi iau o cafea cu lapte de la Gregory's si s-o pot savura pe peron, la o tigara.

7.30. Plecam. In compartiment, doi batrinei, un cuplu, si doua fete. Una a coborit la Ploiesti, celalta a continuat sa-si butoneze telefonul. Cuplul a coborit la Brasov si au fost inlocuiti de un cuplu de pensionari si inca doua babe. Fata cu telefonul s-a mutat in alt compartiment, si eu am ramas cu pensionarii. Intimplarea facea ca toti batrineii sa mearga la bai la Felix. Nu stiu cum i-a adunat CFR-ul pe toti in acelasi loc cu mine, dar cred ca tot contingentul de septagenari doritori de bai era prezent, in par, in prezenta mea. Dupa o saptamina obositoare si somn putin, as fi dorit sa atipesc, cel putin. Ei, de unde, aveau o limbarnita nemaipomenita! Pensionari odihniti, deh! Mosuletii care se urcasera de la Bucuresti, in special, aveau o melitza asurzitoare. Am ajuns sa le cunosc familia, locurile de muncain ordine cronologica, colegii de armata, vecinii, bolile, si tot ce se mai poate imagina. Pot sa le si scriu memoriile. Unuia dintre ei, cu precadere, ii doream, privindu-l indesat printre gene, sa i se fringa limba in gura, sa raguseasca, si in general sa dispara, cu tot cu mirosul de la tara pe care-l aducea in haine.

O baba s-a indurat si a stins lumina. Oamenii au tacut si ei. Ma pregateam cu satisfactie sa adorm, dar CFR-ul si-a adus aminte ca inca n-a prajit calatorii, si au inceput sa dea multa, prea multa caldura. Am atipit, dar m-am trezit in scurta vreme cu un picior amortit si gitul uscat. Baba a prins momentul cind a trecut controlorul si a inceput sa se isterizeze in auzul lui. Asta era dupa Medias. Cind am coborit in Cluj, baba ii explica controlorului tot despre nivelul mult prea ridicat al temperaturii din vagon. Ma intrebam daca va continua asa pina la Oradea, hihihi.

PS. Anul asta, indiferent cit va veti stradui, nici unul dintre voi nu va fi primul care imi ureaza la multi ani de ziua mea, pentru ca azi am primit primele felicitari. Cu fix o luna in avans, asa ca in ziua H mai astept o tura de felicitari de la amicul grabit! ;)

Friday 6 April 2007