Noua mea locuinta (bune si rele)

Ca tot omul picat din luna la Bucuresti sa munceasca si el ceva pe lumea asta, mi-am inchiriat si eu o camera intr-un apartament: doua camere, baie, bucatarie, hol si balcon. Partea proasta: locuiesc cu proprietarul; partea buna: proprietarul e de varsta mea si foarte ok.

In asteptarea mea, sus-numitul proprietar a lacuit parchetul din camera unde urma sa ma mut eu. Doar ca vanzatoarea i-a spus ca nu are nevoie sa puna intaritor in lac, asa ca, desi s-a uscat, lacul a ramas lipicios si eu ma deplasez pe el in sistem lip-lip-lip, auzibil din partea cealalta a casei. Ma consolez insa cu lampa din tavan, un glob cu schelet metalic invelit in hartie, marca Ikea, si cu veioza care e sora cu lampa de tavan. A fost dificil sa mut intrerupatorul veiozei, care sta pe podea si se cam lipise...

Baia e frumoasa.... cam verde pentru gustul meu, dar treaca... Deschizi usa la baie, nu de tot ca nu se poate, faci un pas, si daca vrei sa mai faci inca un pas, calci in vana, care e o mareata instalatie de colt, cu sistem de jacuzzi (care nu functioneaza din lipsa de electrician priceput la asemenea smecherii) si care nu permite statul in picioare in fata chiuvetei. Doar in lateralul ei. Deci, pana la urma, baia e o mare vana.

Masca de chiuveta functioneaza pe post de dulap de bucatarie, unde sed claie gramada diverse oale si olite, si obiecte semi-identificate. In rest, nici urma de dulap. Deschid camara, un dulapior mic-micut-miculut sade linistit pe frigider. E plin. Nici urma de raft. Ma intorc in camera si ma uit cu tristete la cele doua plase de borcane cu gem care se uita la mine cu interes. Dau din cap ca nu, si se intristeaza toate, lasand nitel capul in jos, la fel ca si umerii.

Bagajele tipa dupa mine sa le desfac, cica stau sa crape daca le mai tin asa mult. Deci, trebe sa spal dulapurile, care sunt jegoase peste poate.

Wednesday 3 October 2007