Fragment 2

Pescarusii tipau. Cerul se lumina. Fiinta privea neconsolata la spectacolul naturii, in vreme ce, pe un alt mal, intr-o alta lume, intr-un alt timp, o alta fiinta astepta inceputul propriei epopei. Fiecare din ele privea lucirea soarelui pe sprafata marii. Una din fiinte privea apusul, cealalta, rasaritul. Fara sa stie, isi oglindeau gesturile, trecindu-si simultan mina prin par, pasind aerian, sau stergind o lacrima. Calculind ce a fost sau ce va fi, aruncu pietricele mici pe suprafata apei, facind cercuri. Un gind fugar le trecu prin minte in acelasi moment: Daca cineva ca mine face acum acelasi lucru si se gindeste la acelasi lucru ca si mine, numai ca in partea celalta de lume? Naaah, nu se poate, asa ceva nu exista. Se intoarse fiecare cu spatele la marginea apei si pasira catre restul lumii.

Friday 20 April 2007