Prima ninsoare

Nu urasc nimic mai mult decit sa ma trezesc intr-o dimineata de toamna (credeam eu) sa dau la o parte perdeaua care imi opreste privirea sa strabata dincolo de geam si sa constat ca a nins. Deci, brusc, nu mai este toamna, este iarna. Prima ninsoare de obicei imi semnaleaza ca ar fi cazul sa intru in hibernare, si zau ca as face-o, daca cerintele vietii cotidiene nu m-ar soate din culcus, chiar si numai dupa tigari.

Iubesc soarele si caldura. De cind incep pomii sa infloreasca, incepe sezonul meu si tine pina cind incep timid sa ingalbeneasca primele frunze pe la jumatatea lui septembrie. Ador sa mor de cald. Vara-mea, in schimb, adora frigul si zapada. Asa ca iarna trecuta dupa ce am ajuns sa ne certam pentru ca afara ningea si eu am intimpinat entuziasmul ei cu o mare doza de morocanosenie ( deh, a trebuit sa inventez un cuvint, daca stiti unul mai bun, va rog nu va sfiiti) am cazut noi de acord ca toata zapada de peste tot e din vina ei, calota glaciara si ultima glaciatiune e vina ei, in schimb tot soarele si toata caldura, incluziv incalzirea globala sunt vina mea.

Si azi, la prima ninsoare, primesc un mesaj de la ea pe telefon: " muhaha! ce frumos ninge... dar de data asta nu e vina mea, jur!" Asta cam la jumate de ora dupa ce m-am gindit (si am uitat) sa-i trimit un mesaj sa-i zic ca e vina ei ca ninge.



Si fara nici o legatura cu ce am povestit mai sus, un accident rutier, la care am fost martora: la un stop, un matiz rosu, aflat al doilea la rind pe banda din mijloc, care stationa, incerca sa iasa catre banda din margine, unde nu era nimeni, dar era/fusese verde. O dacie din aia veche a incercat sa se strecoare si sa prinda ultimele secunde de liber, si cele doua masini s-au pupat putin. La amandoua le-a cazut bara de protectie, si cred ca si farurile au avut de suferit. Acu, intrebarea mea este cine a fost de vina?

Saturday 4 November 2006