- Am venit fiindcã am o treabã cu tine.
- Ce treabã ?
-Vreau s-o iei pe Ida mea de nevastã ! Stiu cã ti se scurg ochii dupã ea. Ida mea. . . Nu mai gãsesti fatã frumoasã ca ea, sã bati tot pãmântul ! Am crescut-o de când era micã. Am fost cu ea pretutindeni. Am dus-o la bãi, s-o fac frumoasã. . . I-am luat numai haine de lux italienesti, de la Roma, Napoli. . .
-Ce mai gogosi !
-A vãzut toatã lumea. Si m-a ajutat Dumnezeu sã ajung cu ea si în Suedia.
-Ai dus-o sã întindã mâna pe strãzi !
-Mai bine, decât sã umble prin gunoaie, ca tine !
-Cât ceri pe ea ?
-Dã-mi numai 35 000 de mãrci.
- 1 5 000, plãtibili în douã rate.
- Nici eu nu m-as mãrita pentru atâta.
-1 7 000, în trei rate ?
- Vreau banii toti o datã... si batem palma.
- Te vinde ca pe o vacã, la târg !
-Niciodatã ! Strânge-mã în brate ! Ce stai ? Ia-mã în brate ! Esti tare puternic. . . Acum, sãrutã-mã. Sãrutã-mã !
-Fir-ar sã fie de cravatã !
-Scapã-mã, bunicule ! Nu vreau sã mã însor.
- Unde e sora mea ?
- Urechea ! Ida !
Thursday 23 November 2006
Tuesday, June 16, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment