De cind mi-am pus internet acasa m-am pomenit si eu ca fac acelasi lucru pe care il condamnam la altii mai demult: deschid calculatorul primul lucru dimineata, inainte de a face orice altceva. Messenger, adevarata boala si teroare, apoi blogul, microb la fel de virulent. Ok, in zilele cind trebuie sa ma duc la serviciu de dimineata ma abtin, cu greu insa.
O vreme m-am lasat acaparata cu totul de viata virtuala si ma simteam bine in ea. Stateam la calculator zi si noapte, nu mai faceam pauze decit pentru necesitatile organismului, citeva ore de somn, mincare cind imi mai aminteam, ca striga stomacul cu disperare, si inapoi la calc. Nu mai ieseam in oras, nu ma mai vedeam cu nimeni decit pe net, nu mai vorbeam cu ai mei, dar de la o vreme mi-am dat seama ca ma ingrop in ceva care nu exista, care e doar o continuare a vietii, nu un inlocuitor. Si am inceput usor sa ma sustrag. M-a ajutat si faptul ca intre timp m-am angajat, e adevarat.
Si in ultimele zile n-am mai scris pentru ca am preferat sa traiesc. Si, pina la urma, viata reala, traita, aduce si povesti pentru virtual. Va continua...
Monday 27 November 2006
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment