Ieri seara m-am dus la culcare indeajuns de devreme pentru standardele mele obisnuite, adica 12 fara un sfert, pentru ca azi stiam ca voi avea o zi lunga si grea la serviciu. M-am trezit in puterea noptii din cauza unui vis stupid, m-am tot intors de pe o parte pe alta, incercind sa adorm, pina cind am dat cu ochii de peretele opus patului meu si am incremenit de spaima. Pe perete se proiecta o dunga orizontala de lumina difuza, ce intra pe deasupra perdelei opace cu care imi acopar eu geamul noaptea. Simtitor mai jos de dunga asta difuza erau doua pete de o luminozitate mult mai intensa decit dunga de sus. Doua pete simetrice, cu colturile exterioare indreptate oblic in sus, ca doi ochi de demon ce ma priveau insistent.
Imi batea inima ca la concurs. Ma gindeam: poate visez?... Ce vis, ca-s treaza ca lumina zilei! Mi se pare? M-am mai uitat inca o data, aceeasi privire malefica ma urmarea. OK, e Dracu la mine in perete! M-am intors cu gindul inapoi, cind, mai demult, observasem pe perete o singura luminita de acest fel, fara sa-i gasesc explicatia si sursa si cercetasem peretele si in timpul zilei, fara sa gesesc vreo modificare de culoare sau textura. Adica dihania a scos intai un ochi, si acum si pe al doilea, daca mai astept, peste citeva luni, cine stie ce mai gasesc? Oare ce o sa apara mai intai? o coarna sau o nara? sau un dinte? si aoleo, ce ma fac cind o sa i se vada toata gura hidoasa?
A urmat faza de introspectie religioasa. Deoarece de la o vreme Crestinismul in general incepuse sa ma agaseze si sa ma revolte in diverse si numeroase feluri, pe care nu am chef sa le discut acum si aici, am declarat pentru mine si restul lumii ca eu NU recunosc nici un botez, eu nu sunt crestina. Ceea ce nu inseamna ca nu cred in nimic, totusi. Imi plac religiile orientale, nu ma dau eu mare specialist, dar buddhismul, shinto, si yoga (care nu-i tocmai o religie) au mai mult sens pentru mine decit dogmele de lemn ale crestinilor. In buddhism eu nu stiu sa existe un spirit malefic care sa se opuna spiritului lui Buddha asa cum se opune Diavolul lui Dumnezeu. In shinto iarasi, exista si Kami rai, dar aceia sunt mai degraba niste spiridusi pusi pe sotii decit ceva care sa cauzeze carne-singe-moarte-iad. Si totusi, cit de greu sa iesi din mentalitatea atot inconjuratoare cu care ai crescut! Ma gindeam la un moment dat ca poate cineva, de sus sau de jos, incerca sa-mi dovedeasca prin intermediul ochilor din perete ca nu am dreptate, ca stilul meu de a crede in energii care ordoneaza si armonizeaza lumea este gresit.
Am aprins lumina. Am cercetat perdeaua dar nu am gasit pe verticala nici o crapatura care sa poata cauza aparitia a doua luminite, si mai ales dispuse orizontal una linga cealalta. M-am dus la parintii mei in camera, cu grija sa nu-i trezesc, desi dormeau bustean amindoi, si am luat doua icoane de la mama. Imi spusesem, ok, hai sa incerc cu icoane, ca daca-i dracu, o icoana poate-i stirneste respectul. Da oare-s sfintite? Daca nu, ceea ce-i cel mai posibil, cine stie ce face cu ele? O icoana am pus-o pe birou, inclinata oblic fix sub ochii malefici, in asa fel incit sa se privesca cu ei, cealalta, mai mica, mi-am pus-o sub perna. Si o vreme am citit. Noica scrie fain, da mie mi se inchideau ochii de oboseala, si cu toate astea imi era groaza sa mai sting lumina. Pina la urma am cedat. Am pus cartea jos, am stins lumina, am inchis ochii... Am stat linistita o vreme... e bine, icoana inca nu s-a rasturnat, am privit, ochii la locul lor in perete, parca si mai rosii.
Am aprins din nou lumina, mi-am luat asternutul, si m-am mutat in camera cu calculatorul unde am reusit sa adorm dupa ce mi-a mai venit inima la loc. La 7.30, zornaitul de iad al telefonului ma anunta ca ar fi cazul sa incep o noua zi de munca. Inca nu se luminase de tot, iar eu inca ezitam sa ma ridic si sa ma duc la mine in camera. Ma temeam sa nu gasesc icoana fulgerata, sau... ma si vedeam mergind pina la geam fara sa ma uit la peretele cu pricina, dind incet perdeaua jos si gasind icoana intre geamurile inchise... A vent mama sa se asigure ca m-am trezit, mirata ca ma gaseste in alta camera decit de obicei; i-am si zis repede toata tarasenia, a zis, ok, hai sa vedem. Am intrat in camera in urma ei, ochii din perete priveau malefic. Mama s-a urcat pe birou, s-a uitat.... de la inaltimea aia, un felinar isi trimitea razele peste marginea perdelei si lumina era impartita in doua de rama verticala dintre geamuri.
Pe seara, cind am ajuns acasa de la birou, mi-am gasit perdeaua mutata mai sus, mama mai batuse un rind de cuie. Nu mai trece nici un fir de lumina pe deasupra si la noapte pot dormi linistita.
Wednesday 13 December 2006
Tuesday, June 16, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment