Vis frint

Aveam vreo 12 ani cind s-a mutat Frodo la noi in bloc. Ne-am intilnit pe casa scarii. Ai mei ma dadusera afara din casa, facusem ceva, nu mai stiu ce, dar se intimpla destul de des sa ma dea afara, pentru motive mai mult sau mai putin bune, in functie de toanele lor. Frodo era si el in hol, din motive similare. Am stat impreuna in povesti, sa ne mai treaca de urit si singuratate. Ne-am povestit fiecare ce necazuri are cu parintii si multe altele. Ne intilneam asa deseori, scandalurile erau la ordinea zilei. S-a intimplat sa ne petrecem noaptea impreuna pe scari, sau el la mine, sau eu la el, in functie de cum era atmosfera pe la fiecare pe acasa. Sufleteste, ne legau prea multe lucruri, si eram aproape nedespartiti. Dar cam un an sau doi mai tirziu, a trebuit sa dispar rapid de acasa, situatia devenise de nesuportat.

Am trait pe la prieteni, sau pe strazi, sau pe unde apucam. Cind eram in liceu, m-a primit o tipa la ea, casa si masa, eu in schimb trebuia sa tin gospodaria. M-a transformat in sclava ei. Totul trebuia sa fie luna, toata treaba facuta, indiferent ce teme aveam eu pentru ziua urmatoare, sau daca aveam de invatat, sau daca picam de oboseala. Intr-o noapte pe la ora doua, i s-a nazarit ca vrea o prajitura, un anumit fel de prajitura, si a trebuit sa ma duc pe jos pina la magazinul unde erau de vinzare si era deschis si la ora aia, o ora dus si o ora intors. A doua zi de dimineata aveam teza la istorie... am adormit cu capul pe banca. Facultatea, si perspectiva unei cazari in camin au fost o solutie rezonabila. Asa ca am plecat din Bucuresti la Cluj, am primit camin, si pentru o vreme toate lucrurile au fost bine. Cind eram prin anul doi de facultate, mama a tot insistat sa ma duc pe la ea. Intre timp divortase, asa ca puteam sa ma intorc acasa. Am inceput sa ma duc des acasa la sfirsit de saptamina si asa m-am reintilnit cu Frodo.

Am reluat legatura cu trupa de copii de la bloc, stateam des prin parc si povesteam si rideam. Unul din ei a devenit prietenul meu. Ne intelegeam bine, dar nu eram indragostita de el. Trecuse deja vreun an de cind eram impreuna, si prietenii ma tot intrebau de ce nu ma culc cu el. Intr-o zi m-am straduit sa le explic ca nu simt nimic, ca nu simt nevoia, ca nu-s indragostita de el. Atunci Frodo a facut cel mai nesimtit gest posibil. Si-a trecut mina peste sinul meu si m-a intrebat: "Ei, poti sa zici ca nu simti nimic?" Mi s-au ridicat sfricurile instant. Au dat navala peste mine, intr-o amestecatura ridicola, cele mai variate sentimente, de la furie pina la incintare. Si totusi, reactia corpului raminea de netagaduit. M-am indragostit de Frodo. Mi se parea ireal, nu mai fusesm indragostita de nimeni. Si ce mod de a te indragosti! Imi cintau coruri in cap si in suflet...

Cind am terminat facultatea am hotarit sa ma intorc definitiv in Bucuresti, acasa. Ma despartisem de prietenul meu, si prietenia mea cu Frodo era tot mai strinsa, si speram ca in curind se va lega o relatie. Intr-o zi am iesit amindoi cu rolele. Statusem impreuna mai toata ziua si pe seara am hotarit sa iesim la plimbare pe role. Frodo era foarte atent la trafic, poate si pentru ca eu nu eram deloc si trebuia sa suplineasca si lipsa mea de atentie. Eu am trecut strada, el era in urma mea. El a insistat sa mergem pe la trecerea de pietoni. In urma mea a venit un jeep, cu vreo 200 km la ora. L-a lovit pe Frodo in plin. Frodo a zburat peste masina si a aterizat pe asfalt. Masina a intrat intr-un gard pe care l-a darimat. Frodo zacea intro balta de singe, cu craniul deschis, si bucatele de creier si os pe linga el. Mai toate oasele din corp ii erau rupte. Cind l-am vazut cu craniul despicat, si tot capul foarte umflat, am fost sigura ca este mort. O alta masina a oprit si l-a luat la spital. Am mers si eu, l-am cheamat si pe fratele meu. Cind spun fratele meu, asta nu inseamna ca este odrasla parintilor mei, ci ca este cel mai bun prieten pe care-l am.

Am asteptat pe holul spitalului citeva ore. Chirurgii au refuzat sa se atinga de Frodo, mare lucru nu mai aveau ce sa faca, avea si leziuni interne, nu mai putea fi salvat. Fratele meu, care nu il vazuse pe Frodo, ma tot incuraja, dar eu stiam ca e mort, ca nu se putea sa fie viu. Familia statea cu el la terapie intensiva, sperau toti ca isi va reveni. Eu si fratele meu ne plimbam pe holul spitalului. Eu eram complet amortita, nu mai simteam nimic. Fara sa-si dea seama ca o vad, sora celui care fusese la volan a facut semn altciuva din "tabara" lor, semn cu mina, ca si cum ar semnaliza taierea gitului, si i-a spus: "E gata!" Asta insemna ca Frodo era mort. L-am luat pe fratele meu si am plecat. Familia mai statea inca, in fata aparatelor mincinoase, care le aratau ca Frodo mai este inca in viata. La iesire, o asistenta mi-a pus in brate rolele lui, aruncindu-mi cu naduf: "Asa va trebuie!" N-am avut putere sa reactionez, altfel cred ca-i dadeam cu ele in cap.

Mai tirziu am inteles de ce membrii familiei lui Frodo au fost tinuti in loc la spital atitea ore: ca sa nu poate face nimic, ca sa nu reactioneze cu probe doveditoare impotriva celui care l-a lovit cu masina, ca sa aiba ceilalti timp sa manevreze. Ucigasul e din super-familia, bani multi si pile mari la procuratura si te miri mai pe unde, asa ca trebuia sa scape basma curata. Cind ne-am intors acasa, la locul unde fusese accidentul, gardul darimat de masina fusese pus la loc, singele disparuse, si citiva polititsti ii pazeau pe cei care pictau trecerea de pietoni la 5 metri mai departe de unde fusese inainte. In raportul medicului legist a aparut un grad de alcoolemie ce ar fi doborit un taur, nu un om, cu toate ca eu am stat cu Frodo mai toata ziua, si stiu cu siguranta ca nu a baut nici un strop de alcool, nici macar o gura de bere. Cel de la volan nu a facut nici macar o ora de puscarie. Si sper ca intr-o zi sa ma pot razbuna pe el, cel care mi-a distrus o buna parte din mine, pentru ca Frodo era o parte din mine.

Saturday 9 December 2006