Weekend la Baisoara

Ieri seara, proaspat intoarsa de pe coclauri, am facut un dus si m-am asezat la calculator sa bloguiesc despre experientele de weekend, dar cruda mi-a fost soarta: mi-a picat conexiunea de internet tocmai pe cind postam, si textul de ieri a fost pierdut pentru omenire.

Ma intelesesem cu un fost coleg de la jobul meu anterior sa ne intilnim in oras vineri dupa masa, sa mai stam la o poveste. Si pe cind sa intram in crisma, ma intilnesc cu doi amici mai vechi, cu care nu ma mai vazusem de ceva mai multa vreme. Si pina sa apucam sa ne mai zicem ce mai facem, imi suna telefonul. Dupa cele mai clasice legi ale lui Murphy, se intimpla sa nu-mi sune telefonul zile intregi si se intimpla sa sune mai multi oameni in aceeasi zi, si sa vrea toti cite ceva de la mine. Vineri seara ar fi trebuit sa ma impart pe bucati ca sa-i multumesc pe toti. Raspund la telefon:
-Da?
-Salut, ce faci?
-Salut, sunt in oras cu ceva oameni.
-Vii la Baisoara?
-Cind?
-Pai, la 7 jumate venim la tine si te luam cu masina.
-Ok, hai ca ne vedem la 7 jumate. Pa pa.
-Sar'na.

Asta era la 6 si vreo 20 de minute. Am stat cu fostul meu coleg la o mica si grabita poveste, apoi m-a dus el acasa repede, am facut repede, foarte repede, cel mai repede, un dus, si pe cind terminam sa ma imbrac, primesc iar telefon, ca intr-un minut sosesc dupa mine. Am aruncat repede in geanta cu care fusesem la job un chilot, o pereche de sosete, un prosop si periuta de dinti, mi-am luat bani, mi-am legat bocancii in graba, si dusa am fost de nu mi s-a mai vazut nici urma. Baietii au mai oprit sa o mai luam pe inca o prietena, si apoi la un magazin alimentar sa ne facem plinul de mincare si bautura. Pe cind sa intram in magazin, imi suna iar telefonul:
-Da?
-Ciao. Ce faci?
-Uite, acum plec la Baisoara. Suntem aproape de iesirea din Cluj.
-Da? Ce fain. No, pai eu te sunasem sa te convoc la o bere in oras mai pe seara, da' atunci ramine pe alta data.
-Aaaa... merci de invitatie, dar... da, ramine pe alta data.
-Ok. Ciao.
-Pa pa.

Baisoara e statiunea de ski care se gaseste cel mai aproape de Cluj, probabil, dar si daca nu este cea mai aproape, este cu siguranta cea mai populara. Si intr-acolo ne indreptam noi vijelios vineri seara. Pe drum, cu participarea tuturor celor patru participanti la excursie, s-au topit primii doi litri de bere, in timp ce cintam tare si fals, acompaniind caseta cu muzica. In seara aia n-am mai apucat sa facem mare lucru, simbata insa, am inceput curatenia de toamna, in pregatirea sezonului de ski. Problema: cum sa faci curatenie cind ti-e lene, si e mult mai comod sa stai pe scari la bere, tigari si povesti la soare? Am facut un compromis: "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese". Seara am jucat un joc de care eu nu mai auzisem veci, si care s-a dovedit a fi foarte amuzant si la care am luat locul doi, fiind intrecuta doar de catre unul din "veteranii" jocului.

Jocul se desfasoara cam asa: pe o masa lunga se pune o tabla lucioasa, cu margini proeminente, care are aproape aceeasi lungime cu masa. Jucatorii trebuie sa le "faca vint" unor piese de lemn, in numar de 15, pentru ca acestea, prin alunecare, sa intre in cele 4 deschizaturi dintr-un lemn ce obtureaza capatul celalalt al tablei. Deschizaturile au punctaj fiecare, de la 1 la 4. Daca la o tura de joc intra piese in toate cele 4 deschizaturi, se primeste un bonus de 50 de puncte, si in asta consta secretul succesului. Mai pe scurt, la jocul asta trebuie sa ai "simtul gaurii". Si distractia adevarata incepe cind cineva se hotaraste sa schimbe pozitia, si toti cei care dau dupa el trebuie sa dea din aceeasi pozitie. Am dat cu spatele fara sa ne uitam, sau suiti cu picioarele pe masa si cu mina in spatele piciorului, sau de peste umar fara sa ne uitam, sau cu un picior pe masa si mina in spatele piciorului... mult ris, si bere multa...

Duminica a trebuit sa terminam curatenia, si iar nu avea nimeni chef. Dar am reusit sa terminam ce aveam de facut, am mai stat la o bere, si ne-am intors acasa. De data asta am plecat cind inca era lumina, si asa am vazut si minunatul peisaj de toamna, paduri in toate culorile, verdele pinilor amestecat cu diverse nuante de galben si rosu, o placere.

Seara, bloguiala fara succes si gindul intunecat al zilei de luni... care, totusi, s-a dovedit a nu fi chiar asa de rea pe cit parea de la lumina unui weekend petrecut afara din oras.

Monday 30 October 2006