In pat cu inamicul

- Bineinteles, dupa ce ca patul e prea mic, ne-au mai si dat doua plapumi de o persoana, ca sa fie si mai putin spatiu, se plingea ea. Vara-sa mai mica ii raspunse:
- Hai, lasa, ca ne descurcam noi cumva.
- Da' mie imi atirna marginea de la plapuma peste marginea patului. Si intra aer rece pe acolo, se foi ea nemultumita. Stinsera lumina cu gind sa doarma, dar, ca de obicei, povestile si glumele vin ca hotii, pe intuneric, asa ca mai vorbira si mai risera o vreme, dar in soapta, ca dormea bunica lor in camera de alaturi. Erau obosite, tocmai se intorsesera de pe munte, si somnul veni usor.

Lovita de un genunchi, si la scurta vreme de un al doilea genunchi, ea se trezi. Plapuma ei atirna partial afara din pat. Ea statea intinsa pe o parte, chiar pe marginea patului. Se uita peste umar, la vara-sa mai mica, care se intindea regeste pe trei sferturi din patul cam ingust... incerca sa adoarma la loc, fara prea mare folos. O durea spatele, plus ca cineva in cer dadea cu blitzul. Ridica plapuma si o indesa sub ea. Apropape in toate ocaziile cind dormise cu vara-sa mai mica, incasase coate si picioare. Intr-o noapte se trezise brusc, cind vara-sa isi proptise amindoua picioarele pe ea si dormea mai departe in unghi drept. Bineinteles, a protestat si povara s-a retras. In alta noapte, vara-sa a impins-o cu mainile si picioarele catre perete, crezind, in somn, ca acolo sunt carti, cursuri, haine si alte prostii pe care obisnuia sa le lase imprastiate prin pat. In seara asta era la fel, numai ca spatiul era mult mai mic si atacurile mai singeroase. Si o auzi pe vara-sa mai mica, zicind cu o voce visatoare:
-Daca te-ai da putin mai incolo...
Ha! si mai ce? Flori nu vrei? Un avion? Ii spuse pe o voce morocanoasa:
- Sunt chiar pe marginea patului, nu am unde sa ma duc mai incolo.
Nu primi nici un raspuns. In cer cineva continua cu blitzul. Culmea, nu se auzeau tunete... Brusc, ea hotari ca asa nu se mai poate. Se ridica in capul oaselor. Vara-sa se trezi si o intreba speriata:
- Ce-i?
- Ma mut!
- Nuuu! vara-sa mai mica puse mina pe mina ei. Nu, hai ca ma duc mai la perete, iti fac loc!
- Nu.
Ea isi cobori picioarele pe covor, cauta pe pipaite slapii, se incalta, se ridica in picioare, lua plapuma ei pe un umar si perna pe celalalt si se duse in sufragerie. Intre timp incepuse ploaia, acum tuna si fulgera, si o perdea continua de apa cadea din cer. Acoperisul de tabla suna de parca ar fi tropait pe el o hoarda imensa de draci. Ea lasa plapuma si perna pe canapea, cauta in lada dupa un cearsaf, fara prea mari sperante de a gasi unul, si pina la urma se culca direct pe stofa canapelei. Somn fara vise.

Dimineata la cafea, ii povesti la vara-sa mai mica despre cum o invita noaptea sa se duca mai incolo... Rideau aminoua, vara-sa nu isi amintea, vorbise prin somn.

- Nu mai dorm cu tine niciodata!
-Asa spui de fiecare data... Si stii ca n-am vrut...

Thursday 24 August 2006