Marea oboseala

Am avut azi o zi cum numai la dusmani le poti dori. A, iaca si rima... Nu, nu intentionam o rima... Am dormit prea putin noaptea. Obosita si incercanata, mi-am tirit hoitu' pina la birou, cu miscari de parca inotam in gelatina. Cum am ajuns, am si constatat ca am vreo 5 lucruri de facut in acelasi timp. Agitatie, mult de lucru, mers pe teren (adica plimbarea de-a moaca prin oras) birou, fise, telefoane...

Acum, stateam eu asa si ma uitam in gol la monitor, si ma gindeam, ca as avea chef sa scriu... Dar nu mai am puterea de a-mi gindi cuvintele si gindurile, nu pot sa construiesc nimic logic si curgator. De ceva vreme ma tot bate gindul sa scriu despre fascinatia uritului, a tot ceea ce e hidos, strimb si ne-la-locul-lui. Ideea asta m-a lovit intr-o zi, prin oras. Treceam pe linga statuia lui Matei Corvin si am vazut o femeie deosebit de urita, si imbracata nepotrivit, in asa fel incit hainele ii scoteau defectele in evidenta. Si eu in loc sa intorc privirea spre ceva care sa atace mai putin simtul estetic, stateam si ma uitam lung la ea. Si atunci am inceput sa ma gindesc ca Da, uritenia fascineaza. De ce altceva ar fi fost create filme si carti de groaza, de ce BDSM, de ce... de ce...

Un subiect despre care vreau sa scriu cindva, dar nu in seara asta, cind imi simt oasele moi, si incheieturile intepenite, muschii durerosi, pleoapele grele si cred ca ma duc la culcare cu gainile, pe la vreo 10, adica imediat.

Wednesday 8 November 2006