Palatul Banffy, care este cladirea principala a Muzeului National de Arta din Cluj este un monument de referinta in istoria arhitecturii din Romania. Edificiul se impune drept unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii baroce din Transilvania. Arhitectul palatului, Johann Eberhard Blaumann este german, nascut la Bloblingen in anul 1733. Stabilit la Sibiu, cu drept de cetatenie in calitate de constructor si cioplitor in piatra, Blaumann il cunoaste pe contele Banffy Gyorgy - in acea vreme consilier al guberniului aflat la Sibiu. Blaumann este cucerit de oferta contelui Banffy de a-i construi in Cluj, in locul caselor sale din centrul orasului, un palat - resedinta privata reprezentativa (dupa transferarea capitalei provinciei de la Sibiu la Cluj in 1790, contele Banffy va fi numit guvernator al Transilvaniei). Contractul redactat in vederea ridicarii palatului este sursa principala dupa care se poate data perioada in care a fost edificata cladirea: 1774-1785.
Edificiul, care va influenta in chip evident arhitectura clujana din ultimele doua decenii ale secolului XVIII-lea, deschide de fapt, la Cluj, tema palatelor si a caselor nobiliare baroce. Apartenenta stilistica a monumentului la barocul central-european tirziu nu exclude, insa, prezenta unor trasaturi specifice: temperarea, ponderea, echilibrul, trasaturi determinate de traditia locala a artei de a construi, caracterizata pina tirziu in sec. XVIII cu atribute ale Renasterii. Cladirea, de plan recatangular, cuprinzind subsol, parter si etaj, este dezvoltata in adincime. Fatadele sunt axate pe laturile mici ale dreptunghiului spre est si spre vest, pe laturile lungi peretii cladirii fiind alipiti de aceia ai caselor invecinate. Aripile edificiului circumscriu curtea de onoare a palatului. Inchisa intre fatada estica si o cladire mai recenta, se afla curtea de serviciu, care, pe linga alte constructii gospodaresti, cuprindea odinioara si grajdurile palatului.
Parterul palatului era ocupat de locuintele personalului de serviciu, de magazii si alte incaperi cu caracter utilitar. In intregime boltit (bolti cilindrice cu penetratii), parterul se compune dintr-un mare numar de incaperi ce comunica direct cu loggia ce se deschide spre curtea de onoare (intre ele, aceste incaperi au un numar mic de legaturi directe).
Aripa de onoare, orientata spre strada, cuprinde la etaj, in axul portii, salonul de onoare, incapere spatioasa destinata unor ceremonii cu participare numeroasa. Salonul comunica cu balconul si camerele alaturate, ce aveau si ele un caracter festiv. Aripile laterale cuprind la etaj camerele destinate membrilor familiei: dormitoare, biblioteci, sali de receptie pentru grupuri mici, sali de concerte etc. Toate incaperile etajului sunt tavanite, cu plansee de lemn.
Dispunearea camerelor are loc conform unei conceptii geometrice riguroase: o desfasurare simetrica pe directia fatadelor si a axelor longitudinale. Spatiile interiorului si masele de zidarie sunt astfel grupate incit sa sublinieze motivul dominant: interiorul luxos al salonului de onoare. Elementele de decor plastic interior se concentreaza in aceasta aripa de onoare. Tavanul salonului poarta structuri bogate; usile, lambriurile de la baza ferestrelor, din lemn vopsit in alb, poarta un decor relativ bogat din stuc aurit. In cladirile baroce clujene lipsesc in general elementele de decor plastic la interior; prezenta lor in cadrul palatului Banffy se explica cu siguranta prin starea sociala privilegiata a familiei.
Fatada principala, ritmata simplu (pilasru/fereastra), este dominata de motivul rezalitului central al portii de onoare (care cuprinde cele 3 deschideri intrarii). La etaj, intrarii de onoare ii corespunde balconul acoperit, avind un plan de traseu semicircular; o balustrada leaga cele 7 coloane canelate zvelte, ce marginesc balconul. Capitelurile compozite ale acestor coloane sustin cornisa cu retrageri succesive ce incheie superior balconul, attica si acoperisul balconului. Acoperisul balconului sustine masiva stema a familiei Banffy. Portiunea de fatada delimitata de balcon este strapunsa de 4 ferestre avind ancadrament de cerc si decorat cu busturi de putti. Cimpurile laterale alea acestei fatade sunt penetrate de 12 ferestre - cite 6 de fiecare parte a intrarii de onoare. Ferestrele parterului au ancadramentul semicircular, marcat median cu un boltar aparent, nedecorat; ferestrele nivelului superior au ancadramentul dreptunghiular, usor evazat in partea superioara si decorat median cu un motiv de ghirlande si panglici. Ancadramentul fiecareia dintre ferestrele nivelului superior al fatadei de onoare zace pe o mica balustrada adosata peretelui. Pilastrilor de la parter le corespund la etaj pilastri dubli, cu capiteluri compozite (dublate si ele) ce sustin o cornisa subliniata orizontal de o friza simpla, treptata. Cornisa sustine attica decorata cu motivul tipic baroc al panglicii impletite.
Acoperisul in doua ape, dublu, din tigla in forma de solzi specific arhitecturii civile baroce din Transilvania, este penetrat de ferestre "de mansarda", de fapt, ferestrele podului. Ancadramentul acestor ferestre, incheiat in arc, are ca decor ghirlande si cite un con de pin in axul fiecarei ferestre.
Fatada dinspre strada concentreaza asadar un mare numar de elemente de efect. Ordonanta ei esentiala - pe orizontala- este subliniata de linia soclului, de strierea orizontala a peretilor si pilastrilor parterului , de ciubucul ce separa parterul de etaj pe cornisa si friza treptata, de attica masiva ce incoroneaza cladirea etc. Orizontalitatea, net marcata, este insa tulburata de linia verticala a pilastrilor dubli si mai ales de curba rezalitului corpului central al cladirii (curba ca linie este o constanta a aplicatiilor barocului).
Dinspre strada, accesul in palat se face printr-o galerie tripla , pe latura nordica a acestui coridor de acces se deschide masiva casa a scarilor ce duce la incaperile principale ale palatului, a flate in aripa vestica. Monumentala, aceasta scara cu 3 rampe, fiecare din ele avind latimea de 2 m, este cea mai mare de acest fel din Transilvania. Prin acelasi triplu coridor de acces se ajunge la curtea de onoare a palatului. Da forma aproximativ patrata, aceasta curte este incadrata pe cele 4 laturi de foisoarele continue ale parterului si etajului.
Arcadele loggiei de la parter zac pe stilpi de forma prismatica, articulati spre curte de pilastri striati orizontal. La etaj coridorul este marginit de o colonada sprijinita de balustrada decorata cu motivul specific al panglicii impletite. Coloanele - zvelte, lise - au baza si capiteluri ionice, cu ghirlande intre volute. Acest sistem de grupare a maselor arhitectonice in jurul curtii de onoare va deveni unul din preceptele arhitecturii baroce a resedintelor nobiliare clujene.
Desi, ca pretutindeni in baroc, atentia arhitectului se concentreaza asupra articularii si decorarii fatadei principale, arhitectura curtii interioare nu este nici ea neglijata. Arhitectul - sculptor care a supravegheat realizarea pina in detalii a edificiului, a imprimat compozitiei curtii de onoare un accent de pitoresc, rezultat din folosirea, in sens marcat plastic, a elementelor de articulare si a decorului propriu-zis. Preferinta pentru simplitate si echilibru in conceptia curtii de onoare confera intregii compozitii un aer festiv si o eleganta distinsa. Trecerea de la curtea de onoare spre curtea de serviciu se face printr-un coridor cu o singura deschidere, acoperit cu o bolta cilindrica cu penetratii, turtita si intarita cu dublouri.
Fatada cladirii orientata spre curtea de serviciu este mult simplificata fata de fatada de onoare. Numarul axelor a scazut fata de fatada principala, rezalitul corpului central este mult atenuat, balconul - si el simplificat - are ca singura decoratie balustrada de fier forjat.
Maine despre elementele de decor ale palatului.
Sursa: Albumul Muzeului National de Arta, text introductiv de Dr. Livia Dragoi, abreviat de mine pe alocuri.
Saturday 6 January 2007
No comments:
Post a Comment