Din punct de vedere al decoratiei palatului Banffy este caracteristica rigoarea cu care ea se subordoneaza structurii edificiului, elementele de articulare si acelea de sustinere indeplinind pretutindeni si un rol decorativ. Aceasta caracteristica se inscrie pe linia locala a traditiei Renasterii, ce nu utilizeaza elemente decorative cu fals rol structiv. Exceptie fac pilastrii din coltul balconului fatadei principale si parapetele cu balustri ce subliniaza ferestrele etajului aceleiasi fatade (ce nu indeplinesc realmente un rol de sustinere). Mai mult decit despre forta si grandoarea decorului arhitectonic se poate vorbi despre bogatia si varietatea lui. Tratarea foarte incisiva a detaliilor acestor elemente puternic reliefate ele insele (decorul capitelurilor, striurile, canelurile) amplifica valoarea lor decorativa.
Decoratia sculpturala in piatra (ghirlande, filactere, cununi, blotari, avind incizati grifonii familiei sau boltari trnsformati in palmete), ca si decoratia figurativa din stuc (busturi cu semnificatie alegorica), vin sa anime calmul relativ al unei fatade deschise spre strada sau spre curtile interioare.
Elaborata de un grup de mesteri dintre cei mai cunoscuti la acea data in Transilvania: J. E. Blaumann, Anton Schuchbauer, Josef Hoffmayer si Gotfried Hartmann, decoratia sculptata a cladirii se integreaza unui program iconografic complex care reflecta simbolic un intreg univers spiritual. Atentia principala a arhitectului se concentreaza - in chip firesc pentru epoca barocului - asupra decorarii frontispiciului cladirii, fara a neglija decorul curtii interioare, mai restrins, dar si de un pitoresc si de o calitate comparabila cu cea a fatadelor.
Motivul central al fatadei principale este stema familiei Banffy, sustinuta de grifoni inaripati si incoronati; in jurul acestei steme sunt dispuse, alternind cu cite doua urne, statuile unor divinitati antice; dispozitia statuilor respecta principiul simetriei, caracteristic ansamblului cladirii. Conforma acestui principiu, statuile ce reprezinta zeitati cu anume afinitati temperamentale si de atributii (ce reclama astfel si o tratare asemanatoare) sunt pereche: Marte si Pallas Athena, Apollo ai Diana, Hercule si Perseu. Si semnificatia simbolica a statuilor ce compun aceste grupe duale se desluseste prin asociere: atitudinea indrazneata a razboinicului (Marte) se asociaza intelepciunii (Athena), insusiri ce nu pot lipsi unui demnitar ; muzica si poezia (apollo) si vinatoarea (Diana) fac trimitere la indeletniciri firesti ale unui aristocrat; la extremitati, Hercule si Perseu semifica lupta intre fortele binelui si raului. Iconografia acestui grup de statui este de inspiratie clasica, dar prezenta unor elemente pitoresti confera figurilor un farmec aparte. Marte, de exemplu, care poarta un costum antic roman este inzestrat cu un chip cu trasaturi proprii tipologiei maghiare: pometi pronuntati si mustata. Drapat cu o tunica ale carei falduri agitate amplifica impresia de miscare, Marte inainteaza catre privitor. El poarta spada scurta si scut impodobit cu masca miniei sau a urii. In drepata sa, jos, se zareste cocosul, simbolul vigilentei, severitatii si ferocitatii lupatatorului. Invesmintata si coafata cu coiful cu panas (ca si Marte), Athena are aceeasi atitudine ferma, semeata; cu mina stinga ea tine scutul, in mina dreapta, acum ciuntita, puta probabil, lance; la picioarele ei, sunt figurate glogul terestru si bufnita, insemnele intelepciunii universale.
La dreapta lui Marte, Apollo, zeul arcas, este surprins intr-o usoara miscare. Poarta si el un costum roman, tunica scurta, lorica, sandale inalte din curele si mantie larga cu falduri grele. Capul este incoronat cu cununa de lauri, iar chipul efeminat, cu o expresie de calma beatitudine, este incadrat de coama bogata a parului - atribut al vesnicei tinereti. Pe spate i se sprijina tolba cu sagetile care l-au rapus pe uriasul Python, iar lira, nefiresc de mare, simbolizeaza muzica si poezia. Corespondenul sau, Diana, cea mai frumoasa statuie de pe frontispiciul palatului, este o tinara invesmintata cu straie foarte apropiate de moda secolului al XVIII-lea. Zeita a vinatorilor si padurilor, ea poarta cu sine arcul si tolba cu sageti si este acompaniata de un caine de vinatoare; cornul lunii de pe frunte evoca cultul lunar, in care satelitul Terrei era adorat si invocat sub numele Dianei.
La extremitatile atticei, Hercule si Perseu sunt reprezentati ca imagini ale eroului. Sculptorul foloseste acelasi tip figurativ pentru ambele sculpturi, care se diferentiaza iconografic doar prin atributele insotitoare: blana si capul leului din Nemeea si maciuca cioplita din maslin salbatic cu care Hercule a infruntat fiara si maciuca cu capul balaurului care a rapit-o pe Andromeda, pentru Perseu.
Pe linga cunoasterea si capacitatea de redare a anatomiei, lucrarile vadesc dorinta sculptorului baroc de a valorifica expresivitatea trupului uman in miscare. Desi asezate intr-un singur rind pe attica palatului, lucrarile nu se imobilizeaza sub un unghi de vedere determinat. Contrapostourile, faldurile vesmintelor etc, produc diversificarea axelor statuilor, creind impresia de miscare, de extensie in spatiu. Privite din diferite unghiuri, statuile ofera siluete diferite, carora jocurile de umbra si lumina, favorizate de reliefurile si concavitatile intentionat pronuntate ale formelor, le aduc un complement de expresivitate. Faptul ca mai ales privite de jos, din strada, lucrarile par cam greoaie (scunde si indesate), se datoreaza pe de o parte efectului de deformare optica pe care il creeaza distanta (sculptorul nu a calculat suficient acest efect atunci cind si-a gindit lucrarile) si pe de alta parte, faptul ca Anton Schuchbauer, autorul sculpturilor - la data respectiva cel mai cautat sculptor baroc din Transilvania - este in primul rind sculptor al lemnului.
Decorul figurativ al arhivoltelor usilor ce se deschid spre loggia (4 busturi de putti insotite de doi soimi de vinatoare, un delfin si un rac; cornul abundentei; lopata si ghiuleaua cu flacara) este de asemenea inzestrat cu semnificatii multiple: indeletnicirile firesti de peste an ori reprezentari ale inceputului si mijlocului de an prin semnele zodiacului; aluzii simbolice la elementele primordiale: apa, aerul, focul si pamintul.
Semnificatia decorului fatadei posterioare este in primul rind heraldica. Reprezentarea sculpturala a grifonilor afrontati acestei fatade este de o calitate plastica exceptionala. Partile eterogene (corp de leu, aripi si cioc de vultur) care alcatuiesc aceste animale fabuloase sunt compuse cu remarcabil simt al ansamblului organic.
De-a lungul existentei sale, palatul Banffy a suferit numeroase modificari. Initial strada fiind mai joasa, de-a lungul fatadei principale se construise o terasa cu trepte care rezolva diferenta de nivel fata de strada. Stampe din secolul al XIX-lea prezinta infatisarea palatului schimbata, cu parterul transformat in magazine - spatii inchiriate diversilor comercianti. In anul 1956, palatul, care dupa razboi adapostise sediile unor intreprinderi lucrative, este atribuit Muzeului de Arta. Se initiaza restaurarea generala a monumentului, care urmeaza in prima sa faza redarea aspectului originar al cladirii, cu revenirea la structura si dispozitia initiala a incaperilor, precum si restaurarea decoratiei sculptate si, pe cit posibil, a boisseriei. Fazele restaurarii se succed cu mai multa repeziciune dupa 1 iulie 1962, cind palatul trece efectiv in administrarea Muzeului de Arta, in anul 1965 incheidu-se o etapa importanta a restaurarii prin care cladirea si adaptata functiei de muzeu de arta. Se pastreaza, insa, in curtea interioara, cladirea cinematografului construit in anii 1924-1925 de catre unul din descendentii contelui Banffy. Cu demolarea acestei cladiri (august 1970) se inaugureaza ultima etapa a primei restaurari generale a palatului, lucrare incheiata efectiv in septembrie 1974, prin restaurarea structurii loggiei superioare. In perioada 1990-1995 spatiul interior de la etajul cladirii beneficiaza de o curatare radicala si de o restaurare partiala a decorului boisseriei.
Sursa: Albumul Muzeului National de Arta, text introductiv de Dr. Livia Dragoi.
Sunday 7 January 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment