Povesti bestiale

Citiva ani la rind, cind eram prin liceu, am mers vara in excursie cu cortul la Blajoaia. Blajoaia este, sau mai degraba era, un mic paradis in muntii Apuseni. De la Maguri Racatau in sus, dumul de tara ne purta vreo 10 kilometri printre paduri de conifere, pajisti si zone de turba neexploatata. De obicei mergeam o trupa vesela, fete si baieti. Porneam in zori din Cluj cu o cursa locala, care de fapt insema un autobuz cazut, hirb si stirb, de prin perioada interbelica cel putin, care scotea un fum negru, compact, si care uneori intra si in interior, pe sub usadin spate, insuficient inchisa si etansa. La Racatau coboram zdruncinati si de jumatate sufocati. Bineinteles, primul lucru pe care il faceam era sa ne aprindem toti cite o tigara, de parca fumul de esapament nu fusese indeajuns. Si de la Racatau, daca aveam noroc, prindeam o ocazie, daca nu, mergeam pe jos.

Blajoaia se compunea din: tabara de elevi, cabana padurarului (cu posibilitate de cazare la suprapret), o casa in care locuia o familie, o sura parasita, si vreo doua cabane abandonate in diverse stadii de constructie. Si-n rest, confluenta a doua riuri, un fost baraj, pajisti si paduri. Cel mai apropiat magazin/birt: la 4 km. De obicei ne asezam corturile pe o pajiste mai sus de riu si mai jos de tabara. Primul lucru inainte sa ne punem corturile, trageam o lalaiala dezlinata la chitara si voci false. Apoi urmau la rind corturile si micile treburi organizatorice, respectiv: "Ba! Cui nu-i e lene sa mearga la izvor dupa apa?" Intrebare retorica, evident.

In primul an cind am fost acolo, inca nu stiam ca vacile maninca paine. Dar am aflat pe propria... paine. Am uitat sa spun ca Blajoaia mai era populata si de diverse creaturi ce pasteau liber: vaci, porci, cai, caini. Eh, cainii poate ca nu pasteau, insa vinau cu aviditate cojile noastre de salam, cutiile golite de pate si... ce mai aveau noroc sa prinda. Ei bine, o vaca mi-a mincat painea, si dupa toate aparentele, si plasa in care era infasurata, pentru ca nu am mai reusit sa gasesc nici plasa.

In zilele urmatoare, un porc a inhatat painea pe care Claudia o scosese si o pusese linga ea, cu gind sa manince. A urmat o cursa pe viata si pe moartea painii. Porcul o lua in dreapta, Claudia dupa el. Porcul o lua in stinga, Claudia dupa el. Au executat ei asa un zig-zag dement pe tapsan, pina cind, unul din ei a cedat. Porcul, saracul, cred ca nu mai avea suflu. Claudia si-a recuperat painea, desi n-a mai mincat-o, fiind ea proaspat rasarita din gura porcului. Tot porcul a mincat-o, doar ca abia a doua zi. Un caine a inhatat un salam caruia nu i se dadea destula atentie la momentul oportun, dar cainele a scapat cu salamul, fiind el foarte, chiar prea suplu, ceea ce i-a marit considerabil viteza de deplasare.

Caii nu au pricinuit nici o paguba, se tineau la o distanta respectuoasa de corturi. Dar am reusit sa calarim citiva dintre ei. Vasile, care avea cai la tara, stia cum se calareste. Eu nu am bunici la tara si nu calarisem in viata mea, asa ca l-am pus pe Vasile sa ma ia cu el pe cal. Si pe cind ne dadeam noi cu calul, simt ca... " Vasile, du-ma repede inapoi!" "De ce?" "Mi-a venit ciclul."

Alin isi pusese un maieu la uscat pe un trunchi de copac. Si stateam noi linstiti la povesti, cind vede ca un vitel ii molfaie maieul. A urmat cursa de urmarire si de recuperare a maieului, care a rasarit din gura erbivora in diverse nuante de verde si vernil in picatele. Se pare ca vacile nu fac foarte mare diferenta intre comestibil si necomestibil. Tot ce este mai moale decit piatra sau un trunchi solid de copac, va trece prin gura lor. De exemplu: intr-o dimineata ma duc la riu sa ma spal pe maini si pe dinti. Deschid savoniera, o asez pe un trunchi ce zacea cazut in marginea apei si... capacul luneca si pluteste usor pe apa simbetei sub privirle mele nostalgice. Eh, asta e, s-a dus. Ma spal, ma intorc la cort, las savoniera afara ca sa nu umplu de sapun tot ce se lafaia acolo intr-o dezordine perfecta, imi schimb tricoul si ies sa vad ce as putea sa improvizez pentru sapunul meu. Ma uit stupefiata la savoniera goala. Un pas mai incolo, o vaca cu clabuci la gura, mesteca agale...

Si... ar mai fi inca multe de zis, doar ca azi povestea cu bestii se incheie aici, cu un calduros: Va Urma.

Thursday 5 October 2006